COM: Riscograma ministrului Sănătăţii

Este un program amplu şi o premieră. Ambiţios pentru ministrul Sănătăţii, costisitor în opinia opoziţiei. Dar care, în final, ne va permite să aflăm care este speranţa noastră de viaţă şi în ce fel ne vom duce zilele de acum încolo. Şi nu în ultimul rând va lumina zona crepusculară a statisticilor privind starea de sănătate a populaţiei.

Până în ’90 nu aveam voie să ştim cât de bolnavi suntem. După ’90 nu a existat interes să aflăm. În 2007, indiferent despre ce boală vorbim în România, nu ne putem raporta la statistici. De exemplu, ar fi cam 300.000 de bolnavi oncologici, dar de fapt numărul lor este mai mare, spun unii medici. Pe ce se bazează când îşi dau cu presupusul că ar fi mai mulţi sau de mai puţini bolnavi de cancer? Rămâne un mister.

Nu există registre unice pentru niciun fel de boală şi nici ghiduri terapeutice după care să fie tratată unitar, la nivel naţional o anumită afecţiune.
De mulţi ani, autorităţile anunţă marea informatizare a sistemului. Rezultatul? Reţele de calculatoare la nivel de spital sau de cabinet, fără nicio conexiune cu autorităţile sanitare centrale.

Deşi fiecare ministru sau preşedinte al CNAS trâmbiţa la instalare un ambiţios program de informatizare, pe măsura trecerii timpului, interesul pentru această acţiune a scăzut treptat, devenind, la un moment dat, subiect tabu. Pentru informatizarea CNAS, premierul a dat ca ultimatum luna septembrie, altfel CNAS va trebui să caute altă firmă care să preia acţiunea. Alt timp irosit?

Ministrul Sănătăţii, economist de profesie, susţine că medicii nu vor să audă de evidenţe reale, întrucât sunt "interese prea mari în sistem care ar putea fi dernajate de statistici". De fapt, de la preşedintele României şi până la ultimul alegător, cam toată lume vorbeşte despre "grupurile de interese din sănătate". Sunt voci care spun că programul privind evaluarea stării de sănătate a românilor ar putea oglindi situaţia reală din sistem. Şi atunci, nu este de dorit pentru că s-ar putea pierde comisioane grase, zice un manager de spital, care descrie un lanţ de interese scurt şi profitabil: firma de medicamente - medic -farmacie.

Iată de ce persoane care nu au fost niciodată la medic sau trec rar pot apărea în evidenţele unui medic de familie drept bolnave rău, dacă ne luăm după câte medicamente le-au fost prescrise de doctor. Dar medicul acceptă să intre în lanţ, din motiv de venituri dezonorant de mici, comparativ cu colegii occidentali, pe care îi întâlneşte la congresele de pe afară.

Opoziţia - PLD, PD şi PSD - spune că evaluarea sănătăţii ar fi prea costisitoare.Şi că ar trebui făcută, ca în alte ţări, prin sondaje pe eşantioane reprezentative. Apoi, extrapolânad datele ar putea rezulta acele statistici necesare evaluăriilor naţionale, făcute cu bani puţini şi care nu ar tulbura pe nimeni.

Dar, tocmai asta nu vrea ministrul Nicolăescu. Nu vrea o evaluare estimativă, ci o evaluare românească, făcută bob cu bob, care să ne permită închegarea unor statistici reale. El vrea o "riscogramă". Adică, analiza riscurilor pacientului de a dezvolta o boală sau mai multe. O acţiune simplă, în care cu un "click" medicul de familie va avea rezultatul riscogramei.

Scopul programului aşa cum l-a gândit ministrul, vizează cunoaşterea ponderii în populaţie a factorilor determinanţi pentru bolile cu impact major asupra stării de sănătate, diagnosticarea precoce şi monitorizarea acestor boli pentru evitarea deceselor premature; îmbunătaţirea stării de sănătate a populaţiei prin prevenirea, controlul şi monitorizarea bolilor cu impact major asupra sănătăţii; îmbunătăţirea calităţii vieţii şi prelungirea duratei medii de viaţă pentru alinierea la standardele Uniunii Europene; îmbunătăţirea accesului la servicii de sănătate a întregii populaţii a României. Sună frumos, dar cui îi pasă "pe bune" de sănătatea românilor?

De ce să prevenim anumite boli, în loc să le tratăm cu bani mulţi şi în final să plătim tragic? Pentru că aşa vor unii. Cine se teme de acest program? Românii vor să facă analize gratuit. Ei vor să ştie cât sunt de bolnavi. Poate sună ciudat, dar obligativitatea controalelor ginecologice înainte de 1989 avea şi o parte bună. Întrucât, pe lângă eventuala sarcină, medicul putea depista şi alte afecţiuni. O analiză pentru depistarea cancerului era obligatorie. Acum nu. De ce nu, în condiţiile în care preţul analizei este de numai 300.000 lei? Din comoditate. Sau din alte interese.

În 2007, ministrul Sănătăţii îi roagă pe medici să susţină programul şi chiar îi plăteşte mai mult pentru această acţiune. De asemenea, îi roagă pe români să meargă la medic, să-şi facă gratuit analize şi un control general, la data la care au fost programaţi.

De ce evaluarea este privită cu scepticism? Poate doar pentru că ideea aparţine unui om din afara sistemului, un economist- ministrul Nicolăescu, dispus să aloce derulării acestui program aproximativ 300 milioane de euro, din fondurile proprii ale MSP. Un liberal, fără o echipă profesionistă de consilieri, care a marşat rapid la ideea preşedintelui Traian Băsescu de a elimina din sistem directori cu state vechi, lansând un pachet voluminos de legi privind reforma sanitară, dar care nu a avut parte şi de laudele aceluiaşi Băsescu, ci doar de urecheli.

Sau poate pentru că oamenii nu cred în interesul medicilor de a face o treabă în plus, pentru care se simt prea împovăraţi.

Sorin Oprescu, medic şi printre alte senator PSD spunea cândva: În sănătate nu poţi face mare lucru. Dacă faci, eşti întrebat ce interes ai. Dacă nu faci nimic, de ce nu faci?