COM: Susţinut de Băsescu, omul lui Macovei rămâne la DNA

Acum doi ani, la revocarea procurorului general Ioan Amarie şi a echipei de conducere de la Parchetul Naţional Anticorupţie (devenit DNA), fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei a avut nevoie doar de sintagma "management defectuos" ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) - care poate fi prezidat ori de câte ori vrea de preşedintele ţării - să se conformeze demersului ei.

Înainte de cererea lui Macovei pentru schimbarea şefilor procurorilor anticorupţie fusese realizat un simulacru de audit de către Freedom House, considerat a fi o revistă a presei proaste pentru care România a plătit 39.000 de euro, pregătindu-se astfel debarcarea şefilor PNA. Pentru "liniştea mediului judiciar", echipa de la PNA a plecat, lăsând loc oamenilor lui Macovei.

De fapt, mandatul lui Macovei, preluat în decembrie 2004, a debutat cu misiunea clară de a revoca echipa de la PNA. Atunci nimeni nu a comentat modificările legislative doar pentru că Macovei intenţiona să arate Comisiei Europene şi nu numai că fostul premier Adrian Năstase este corupt. Acesta era principalul obiectiv politic al lui Traian Băsescu, care câştigase Preşedinţia tocmai acuzându-l pe Năstase de corupţie.

Pentru că Năstase pierduse alegerile, stânga şi dreapta şi-au dat mâna să scape de şefii de la PNA, care prin anchetele începute în anul electorat 2004 au deranjat toate partidele. În fapt, politicul a tăcut la demersul lui Macovei, doar din partea PSD auzindu-se ceva proteste, dar firave.

Ca primă acţiune, Monica Macovei în februarie 2005 a modificat Legea răspunderii ministeriale, eliminându-se avizul pe care Comisia specială a Preşedinţiei trebuia să-l dea pentru a fi declanşată urmărirea penală împotriva unui fost ministru şi a dat dreptul procurorului şef al DNA să facă un astfel de demers direct la Cotroceni, sărindu-l pe şeful său ierarhic, procurorul general al României. Curtea Constituţională se pronunţase deja în 1999, spunând că este necesară menţinerea avizului Comisiei speciale, pentru a se elimina discriminarea dintre foştii şi actualii miniştri ajunşi în vizorul procurorilor.

În 2005, procuror general al României era Ilie Botoş, pe care Monica Macovei nu-l avea la suflet şi nici nu îl putea schimba pentru că era susţinut de membrii CSM şi chiar de Traian Băsescu.

În aceeaşi perioadă a început acuzarea oamenilor de afaceri Corneliu Iacobov, Ovidiu Tender şi Dinu Patriciu, suspectaţi că au susţinut financiar PSD. Ei au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru diverse infracţiuni economice de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată (DIICOT), direcţie care concura cu PNA (devenit DNA) şi care a fost înfiinţată în urma demersurilor susţinute de Ilie Botoş în perioada guvernării PSD.

Atunci, pentru a-i vedea după gratii, Băsescu avea nevoie de Botoş. Dar nu pentru mult timp.

Astfel, în vara lui 2005, se ajunge în situaţia ca Monica Macovei - invocând presiunile Comisiei Europene - să propună un pachet legislativ privind proprietatea şi justiţia, legi pentru care Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea, în pofida protestelor vehemente ale magistraţilor, implicit al CSM, care ar fi trebuit să-şi dea avizul pe actul normativ.

Mai mult, Curtea Constituţională a fost criticată pentru că şi-a permis să declare neconstituţionale mai multe prevederi din pachet. Politicienii au contestat o serie de articole, însă judecătorii Curţii nu s-au putut pronunţa decât pe cele reclamate de aceştia, controlul de neconstituţionalitate pe întreg pachetul legislativ nefiind realizat, astfel că, ulterior, în timpul proceselor s-au ridicat o serie de excepţii de neconstituţionalitate.

Chiar Monica Macovei, la o lună după ce Guvernul şi-a asumat răspunderea pe Legea 247/2005, a revenit la Executiv, propunând amendamentele făcute de CSM şi pe care a refuzat iniţial să le ia în considerare. Tăriceanu a refuzat, însă, să-şi mai asume răspunderea. Între timp se certase cu Băsescu. Chiar şi omul lui Băsescu în Guvern, Vasile Blaga, pe atunci ministru de Interne, s-a arătat contrariat de noile propuneri ale Monicăi Macovei.

Modificările legislative făcute de Macovei au fost: transformarea PNA în DNA; eliminarea avizului obligatoriu al CSM pentru revocarea de către ministrul Justiţiei a procurorilor şefi ai DNA, DIICOT şi ai Parchetului instanţei supreme, ai adjuncţilor acestuia şi a procurorului general al României; precum şi lărgirea competenţei DNA, astfel încât fraudele de un milion de euro să poate fi cercetate de procurorii anticorupţie şi nu de DIICOT, aşa cum prevedeau atunci legile.

Efectele: Conducerea PNA a fost eliminată. La fel şi cea a DIICOT şi cea a Secţiei Parchetelor Militare. Argumentele aduse de Macovei în revocările propuse de ea au fost hilare, însă majoritatea procurorilor şefi vizaţi şi-au dat demisiile ori s-au pensionat, astfel că demersul ministerial şi-a atins parţial scopul. A fost numit Daniel Morar ca şef al DNA şi ca adjuncţi Irinel Păun (care a plecat între timp la DGA) şi Doru Ţuluş. Au fost deschise noi cazuri: George Copos, care până la urmă şi-a dat demisia din funcţia de vicepremier, Zambaccian-Adrian Năstase, Şerban Mihăilescu (fost secretar general al Guvernului PSD) etc.

Pe de altă parte, Macovei a modificat prevederile legilor în sensul că magistraţii revocaţi din funcţie nu mai pot accede la o altă funcţie timp de un an dacă CSM stabileşte o sancţiune în cazul lor. Tot ea a propus ca magistraţii să fie evaluaţi din trei în trei ani şi nu anual, astfel că după trei ani se poate evalua activitatea unui procuror sau judecător şi se poate raporta eficienţa sau deficienţa lui. În acest interval de timp magistratul rămâne pe post.

Monica Macovei beneficiază de o imagine bună în rândul populaţiei, pentru că a acţionat în sensul obiectivelor lui Băsescu, iar dedesubturile demersurilor sale au rămas în umbră, ca şi efectele asupra sistemului judiciar. La suprafaţă, în ochii electoratului, a rămas doar acţiunea unei femei care reformează justiţia şi luptă cu corupţia, după modelul preşedintelui. Discursul ei populist, ca şi cel al lui Băsescu, au prins la magistraţii care şi-au dorit independenţă, iar alţii, oportunişti, au căpătat funcţii la care nu au visat niciodată. Astfel, Macovei a fost înconjurată de oameni nu tocmai profesionişti, iar magistraţii au fost divizaţi.

Lipsa de priofesionalism a fost sesizată şi de Macovei. Aşa se explică şi reacţia ei, la un moment dat, faţă de inactivitatea Secţiei Parchetelor Militare (SPM) în rezolvarea dosarelor mineriadei '90 şi revoluţiei din '89.

Pe de altă parte, chiar şi Traian Băsescu a refuzat să-l numească pe Vasile Doană - propus de Macovei - la conducerea acestei Secţii, întrucât procurorul ar fi avut anumite interese în desfăşurarea unor anchete. Astfel, şef al SPM a rămas veşnicul general Dan Voinea, pentru care România ar putea plăti la Curtea Europeană de la Strasbourg nerezolvarea "într-un termen rezonavil" a cazurilor revoluţiei şi mineriadei, înregistrate în urmă cu 17, respectiv 18 ani.

În 2005, CSM dăduse aviz negativ pentru numirea lui Doană ca şef la SPM, iar Băsescu a afirmat atunci că a ţinut cont de respectivul act.

Luni seara însă, Băsescu a amendat decizia CSM în cazul Ţuluş, deşi a ţinut din nou cont de avizul negativ dat de Secţia pentru procurori a CSM în ceea ce priveşte cererea de revocare a acestuia. "În acest raport (al Inspecţiei CSM despre activitatea Secţiei a 2-a a DNA, care relevă o serie de deficienţe - n.r.) sunt constatate erori procedurale, dar procurorii, oameni de meserie, când au trebuit să voteze dacă erorile sunt grave şi trebuie să ducă la îndepărtarea procurorului Ţuluş din funcţie, au votat împotriva schimbării din funcţie", a spus Băsescu.

Cum era de aşteptat, politic vorbind, preşedintele Traian Băsescu nu a vrut să-i dea satisfacţie actualului ministru al Justiţiei, liberalul Tudor Chiuariu, respingându-i acestuia cererea de revocare a procurorului şef Doru Ţuluş de la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA).

Dincolo de orice luptă între Cotroceni şi Palatul Victoria, avalanşa de avize cerute la Preşedinţie de către procurorul şef Daniel Morar pentru cercetarea miniştrilor liberali în funcţie a făcut ca DNA să fie acuzat că este un instrument politic împotriva PNL. Chiar Chiuariu este vizat de un asemenea demers, iar acuzaţiile reciproce între ministrul Justiţiei şi şeful DNA au atins un nivel care nu mai are legătură de mult cu reforma justiţiei.

Numai modificarea legii răspunderii ministeriale putea opri avalanşa de solicitări ale procurorilor, cu atât mai mult cu cât exista un precedent care a relevat faptul că un astfel de demers nu are decât scopul de a elimina miniştrii şi de a discredita Guvernul.

Teodor Atanasiu a fost acuzat de fostul consilier prezidenţial Adriana Săftoiu de abuz în serviciu. În urma reclamaţiei, Atanasiu a fost suspendat din funcţia de ministru al Apărării, după 45 de zile de la momentul în care Comisia specială a Preşedinţiei şi-a dat avizul pentru urmărirea penală a demnitarului. Constituţia nu precizează ce se întâmplă după cele 45 de zile de la suspendare în lipsa unei soluţii a procurorilor, astfel că Atanasiu a fost revocat, dar după două săptămâni Secţia Parchetelor Militare a decis neînceperea urmăririi penale. Apoi, premierul Tăriceanu i-a oferit lui Atanasiu postul de şef la AVAS ca să nu conteste în instanţă revocarea din funcţia de ministru.

De fapt, cât de vinovaţi sunt miniştrii liberali nici măcar nu se poate dovedi acum, având în vedere că orice acţiune a procurorilor împotriva lor poate fi interpretată politic ca parte din războiul PNL-Băsescu.

Dar, până la urmă, toate jocurile politico-juridice din ultimii doi ani nu au făcut decât să slăbească sistemul judiciar şi legile, iar efectele lor se văd în instanţele de judecată, în care cetăţeanul de rând îşi pierde din ce în ce mai mult încrederea.

În urma condamnărilor la CEDO de la Strasbourg, tot judecătorii sunt cei criticaţi, căci ei îşi asumă responsabilitatea, şi tot împotriva lor se anunţă acţiuni în regres, căci procurorii doar dispun anumite măsuri.

În ultima vreme, hotărârile judecătoreşti din marile dosare de corupţie relevă în primul rând lipsa de implicare a judecătorilor în dosare, aceştia preferând să abordeze chestiuni de procedură pentru a nu intra în fondul problemelor care pe zi ce trece dezvăluie conotaţii care exced procesului penal.

(Comentariu de Lucia Efrim, toto@mediafax.ro)