COMENTARIU: Judecata de duminică a PSD pentru divorţul de Geoană

Comisia este, la fel ca în alte partide unde etica rămâne o preocupare de moft, un fel de tribunal care fie îi face pe cei judecaţi să aştepte până la calende certificatul de bună purtare, fie se face că vrea să îi sancţioneze pe cei nesupuşi.

Dar acest tribunal poate deveni vioi când se plănuieşte o execuţie cu zgomot. Expresie formală a democraţiei de partid, comisia de „integritate morală” (vorbe mari despre o conduită aproape dispărută în politică), doarme, de obicei, somn dulce până mai tresare din plictiseală tectonica social-democrată.

Dacă este să ne luăm după declaraţiile şi atitudinea publică ale preşedintelui comisiei, senatorul Dan Şova, tânăr şi ambiţios avocat, speranţă parlamentară şi apropiat în toate cele al lui Victor Ponta, comisia este întruchiparea firescului şi mai neutră ca un ceas elveţian. De altfel, domnul Şova a explicat la televizor, plin de sine, că această comisie se adună duminică să-l judece pe Geoană, dar şi pe câţiva anonimi care îşi aşteaptă rândul la moara justiţiei de partid. Da, comisia este întruchiparea firescului şi neutralităţii, dată de o adunare de alţi anonimi, aleşi din rândurile „poporului pesedist”.

Tarifele impuse de Trump ar putea crea o oportunitate pentru China

Marcel Ciolacu, reacție despre posibila demisie dacă Antonescu ratează turul 2

Şi o trecere în revistă a poziţiilor publice luate de filialele judeţene ale PSD în săptămâna care a trecut (cele care au simţit nevoia să o facă) arată că verdictul ar fi: „show no mercy”. A fost ca o întrecere de făcut tocăniţă din „omul negru” Geoană, asemănătoare cu o lapidare. Dovadă că memoria în PSD are picioare de broască şi că mărirea este uneori mai efemeră ca viaţa unui fluture.

Fără milă este hotărât să fie şi Victor Ponta. Acelaşi care în 2009 era umbra lui Geoană în campania electorală. Rănit în autoritate, Ponta îşi va simţi orgoliul reparat doar atunci când Geoană va fi pe scut. În ce îl priveşte pe Ion Iliescu, „patriarhul” tresaltă în dorinţa de a avea ultimul cuvânt. Este o aşteptare înfrigurată, ca în pieţele unde se fac execuţii publice.

În sfârşit, dacă este să fie după Mircea Geoană, ziua de dumincă nu există. Geoană este decis să recurgă la metodele sale obişnuite: fentarea şi tergiversarea. Dar să şi lupte deschis. În final, să supravieţuiască.

Indiferent că va fi suspendat pentru douăsprezece luni din partid sau va fi exclus, Mircea Geoană trebuie să se obişnuiască cu ideea că este viaţă pentru el şi fără PSD şi că pentru viitoarea legislatură se poate lupta ca independent, dacă tot îi este atât de dragă amintirea voturilor primite de la cinci milioane de români în 2009. După cum şi PSD ar putea să accepta ideea că, până la urmă, poate exista şi fără Mircea Geoană.