Urmărit penal de procurorii DNA pentru nereguli în transferurile jucătorilor Cristian Dulca şi Florin Bratu, aflat în conflict cu cei doi şefi ai fotbalului românesc, Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, refuzat de Ministerul Transporturilor în ceea ce priveşte concesionarea stadionului Giuleşti şi contestat de suporterii rapidişti, George Copos a pus punct în cele din urmă aventurii sale în fotbal. Chiar dacă mai păstrează aproximativ 20 de procente din gruparea giuleşteană, Copos iese din scenă. Rapid, club pe care el însuşi l-a numit "farmecul vieţii", a devenit sub conducerea sa o grupare puternică, o echipă care îşi propune în fiecare an câştigarea titlului şi a Cupei României.
Fost şef al UTC înainte de Revoluţia din 1989, Copos a fost tentat de preluarea clubului giuleştean imediat după ce a câştigat primii bani din afaceri, el având deschise la acea dată câteva cofetării în Bucureşti. Prevăzând că fotbalul îi va aduce un capital important de imagine, el a făcut din Rapid o trambulină care să-l ajute în afaceri şi, ulterior, în politică. "Primul meu contact cu Rapidul fost în 1992, când am câştigat primul milion de dolari. Atunci, am dat un contract de sponsorizare de 50.000 de dolari. Rapidul era pe ultimul loc şi nu avea bani să-şi plătească jucătorii. Nu avea niciun fel de buget. În 1993, Rapidul era pe penultimul loc şi în pericol de retrogradare. Atunci am preluat echipa cu 800.000 de dolari pe vremea aceea", povesteşte Copos într-un interviu.
Intrat într-un fotbal dominat de aranjamente şi arbitri corupţi, George Copos a ştiut că singura şansă de a avea succes este de a proceda în acelaşi fel. De-a lungul anilor el a fost implicat în mai multe scandaluri, notoriu fiind cel legat de arbitrajele favorabile echipei Rapid după deschiderea de magazine Samsung unor arbitri din Divizia A.
În 1995, Copos a fost foarte aproape de a reuşi pentru prima oară în fotbal, când Rapid a disputat finala Cupei României împotriva formaţiei Petrolul Ploieşti. Soarta însă i-a fost potrivnică, echipa antrenată atunci de Sorin Cârţu pierzând trofeul în urma loviturilor de departajare.
Mutarea care îi va aduce însă câştig de cauză o va face abia în 1997. Atunci a reuşit aducerea la Rapid a lui Mircea Lucescu, antrenor care avea în spate experienţa unui campionat profesionist precum cel italian. Venirea lui Lucescu a transformat din temelii clubul giuleştean, tehnicianul convingându-l în acei ani să investească în construirea unei baze sportive. Aşa a luat fiinţă Pro Rapid, un complex sportiv privat, unic la acea dată în România, amplasat în fosta bază Tehnometal, pe malul lacului Străuleşti. De asemenea, tot la sugestia tehnicianului, la Rapid au fost transferaţi jucători cu experienţă şi nume în fotbalul românesc precum Dănuţ Lupu, Mircea Rednic sau Ioan Ovidiu Sabău.
Având un antrenor de talia lui Lucescu şi o infrastructură precum a cluburilor din străinătate, Copos a început să ţintească sus. Primul trofeu a venit în 1998, Cupa României ajungând în vitrina clubului Rapid după o aşteptare de 23 de ani. Un an mai târziu, Copos intră în istoria clubului giuleştean: Rapid câştigă al doilea său titlu. Prin acest succes, George Copos introduce Rapidul în grupul restrâns al marilor puteri din fotbalul românesc format până atunci doar din Steaua şi Dinamo.
După plecarea lui Mircea Lucescu, echipa şi-a continuat drumul câştigând mai multe trofee. Palmaresul lui George Copos în Giuleşti în cei 15 ani este compus din 2 titluri (1999, 2003), patru Cupe ale României (1998, 2002, 2006, 2007) şi patru Supercupe (1999, 2002, 2003, 2007).
Dar momentul de glorie în fotbal îl va cunoaşte fostul utecist abia în 2006, când a gustat din succesul obţinut în plan internaţional. Atunci, Rapid, cu Răzvan Lucescu la conducerea tehnică, a avut cel mai lung parcurs european din istoria sa, atingând sferturile de finală ale Cupei UEFA, fază în care a fost eliminată de Steaua, după 1-1 pe teren propriu şi 0-0 în deplasare.
În acelaşi an, Copos a transformat clubul din societate non-profit în societate pe acţiuni. Ca acţionar majoritar, George Copos i-a atras lângă el la SC FC Rapid SA pe oamenii de afaceri Jean Valvis, Florin Talpeş, Dan Ostahie, Dan Faţi, societatea ISAF SA şi pe preşedintele în funcţie de la acea vreme, Dinu Gheorghe. Dar, încet, prin Adunări Generale succesive, Copos i-a eliminat pe rând, singurul acţionar minoritar care a “supravieţuit” fiind Jean Valvis, care încă mai deţine sub 0,01 la sută din acţiuni.
Din 1993 şi până în prezent, George Copos a intenţionat în mai multe rânduri să se retragă din fotbal, dar de fiecare dată a revenit asupra deciziei. Anunţurile sale făcute în presă de-a lungul timpului au stârnit zâmbete şi ironii din partea rivalilor din fotbal. Nimeni nu a crezut că el va vinde, având în vedere că, aşa cum a spus la un moment dat Dumitru Dragomir, Copos este singurul om de afaceri care a reuşit să scoată bani din fotbal în urma vânzărilor de jucători în străinătate. Anunţurile de retragere ale sale au fost următoarele:
a) iunie 1995 – dezamăgit de eşecul din finala Cupei României cu Petrolul Ploieşti;
b) aprilie 1999 – din cauza meciurilor aranjate din campionatul României;
c) august 2001 – nemulţumit de decizia comisiilor FRF care nu i-au dat dreptate în cazul Tiberiu Ghioane, jucător plecat de la Rapid la Tractorul Braşov şi ulterior la Dinamo Kiev;
d) aprilie 2003 – supărat după o înfrângere suferită în faţa echipei Steaua, care putea duce la pierderea titlului;
e) decembrie 2004 – susţine că renunţă la fotbal pentru a se implica total în politică, după ce fusese numit ministru de stat pentru coordonarea mediului de afaceri şi a IMM-urilor;
f) septembrie 2007 – supărat de greşelile de arbitraj şi de suspendarea Stadionului Giuleşti spune că nu are ce căuta într-un fotbal plin de mizerie;
g) ianuarie 2008 – urmărit penal de DNA pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani în cazul transferurilor jucătorilor Cristian Dulca şi Florin Bratu, anunţă că intenţionează să vândă clubul.
După anunţul din luna ianuarie, Copos a revenit în februarie şi, într-o conferinţă de presă, a făcut public faptul că nu a găsit persoana potrivită căreia să îi vândă clubul, amânând retragerea pentru sfârşitul campionatului. Cu toate acestea, în martie, el a început negocierile cu omul de afaceri de cetăţenie iordaniană, Fathi Taher, căruia i-a vândut 80 la sută din cele aproximativ 99,9 procente pe care le deţinea la SC FC Rapid SA. Deşi iniţial tranzacţia era prevăzută pentru 40 de milioane de euro, Taher a dezminţit, dar în acelaşi timp a refuzat să dezvăluie adevărata sumă.
Considerat un zgârcit de fotbalişti, care în nenumărate rânduri smulgeau cu greu de la el banii din contractele de joc, şi un om cu multe feţe de către antrenorii pe care întâi îi lăuda pentru ca imediat să îi demită, George Copos rămâne un personaj aparte în fotbalul românesc. Prieteni de mult timp, Mircea Lucescu l-a caracterizat astfel pe Copos: "Are gândirea unui businessman, aceea de a folosi oamenii pentru a satisface nevoile companiilor pe care le conduce. Cu toate astea, impactul lui asupra Rapidului este unul pozitiv. Asta e mentalitatea lui".
(Material realizat de Marius Ţone,[email protected])