De ziua lui, Băsescu şi-a luat, copios, porţia de paradox parlamentar

Noţiunea de paradox se referă la o contradicţie logică-formală, apărută în ciuda respectării corectitudinii logice a raţionamentului. Subspecia sa, noţiunea de "paradox parlamentar", definită şi exemplificată din plin de Parlament în cursul sedinţei de joi, implică, la rândul său, o contradicţie politică flagrantă, apărută în ciuda respectării logice a raţionamentului.

De remarcat este faptul că, în cazul "paradoxului parlamentar", contradicţia politică nu eludează contradicţia logică. Dimpotrivă, o completează chiar în mod consecvent.

Afirmaţiile anterioare ar putea părea abstracte, la prima vedere, ba chiar o înşiruire de non-sensuri care nu merită osteneala de a fi descifrate. Exemplele următoare, însă, vor fi edificatoare.

Paradoxul parlamentar "numărul unu": Votând în favoarea Cabinetului Croitoru, PDL a votat, paradoxal, împotriva actualului Guvern Boc (pe care, paradoxal, tot PDL îl susţine), dar şi, paradoxal, împotriva lui Emil Boc, care este preşedintele PDL.

Nici majoritatea parlamentară formată din PSD, PNL, UDMR, PC şi minorităţi nu s-a lăsat mai prejos. Această majoritate a contra-exemplificat printr-un alt paradox.

Aşa a apărut paradoxul parlamentar "numărul doi": Votând împotriva Cabinetului Croitoru, PSD, PNL, UDMR, PC şi minorităţile au votat, paradoxal, în favoarea menţinerii actualului Guvern interimar Boc şi, implicit, au votat, paradoxal, în favoarea menţinerii premierului interimar Emil Boc.

Din paradoxul parlamentar "numărul unu" şi paradoxul parlamentar "numărul doi" rezultă, pe cale de consecinţă, paradoxul parlamentar "numărul trei": Actualul Guvern interimar demis Boc se bucură de susţinerea explicită - manifestată, evident paradoxal - prin votul a 65% din Parlament.

Deşi situaţia desfăşurată joi în Parlament poate părea, retrospectiv şi văzută prin prisma acestor paradoxuri, hazlie, unii parlamentari, în speţă senatorul şi liderul PSD Mircea Geoană, au intuit ceea ce se va întâmpla.

Astfel Geoană declara, înaintea şedinţei de plen, că noua majoritate parlamentară îi va dărui preşedintelui Băsescu guvernul pe care l-a dorit dintotdeauna, respectiv guvernul Boc. Paradoxal, nu?

Mergând mai departe, paradoxul parlamentar suprem, care se apropie de perfecţiune şi, în consecinţă, nu poate fi categorisit, a constat în aceea că Parlamentul a votat o hotărâre prin care cere guvernului demis să facă un lucru pe care acesta nu poate să îl facă (un Guvern demis nu poate elabora proiectul de buget, n.r.).

În loc de concluzie, voi adăuga, ca ziarist acreditat de şase ani pe Parlament, un paradox-întrebare: Poate Dumnezeu (al cărui atribut esenţial este omnipotenţa) să creeze un bolovan pe care să nu îl poată ridica?

Post scriptum: Aceste consideraţii, ca şi paradoxurile parlamentare cuprinse, mi-au fost inspirate de un parlamentar iubitor de logică şi de lucruri logice. El a sesizat aceste paradoxuri şi, după spusele sale, s-a amuzat gândindu-se la ele.

Nu l-am întrebat cum a votat, temându-mă ca situaţia politică paradoxală să nu-mi afecteze, în mod neparadoxal, logica.

(Comentariu realizat de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro)