Diego Armando Maradona, jumătate de secol de magie şi nebunie

Maradona ar fi dorit să îşi sărbătorească ziua de naştere la Napoli, echipă la care a evoluat în perioada 1984-1991 şi oraş în care este adorat, dar el nu se va afla acolo, din cauza unor probleme cu fiscul italian. El a fost condamnat în 2005 de Curtea de Casaţie la plata sumei de 37 de milioane de euro, dintre care 23,5 milioane penalizări de întârziere, pentru că nu şi-a plătit impozitul pe venit.

Argentinianul a petrecut perioada sa de glorie la Napoli şi este iubit acolo pentru geniul său, astfel că va fi sărbătorit în absenţă. În Argentina, Maradona este o legendă. În 2004, când a fost internat la Buenos Aires după ce a suferit un stop cardiac, sute de persoane au umplut străzile din zona spitalului. Atunci, fanii săi i-au transmis numeroase mesaje de simpatie, între care şi: "Dacă ai juca în ceruri, aş muri ca să te văd". Iar Maradona şi-a revenit şi a reînceput să trăiască.

"Maradona nu este doar un fotbalist magnific şi savuros, el uneşte astfel oamenii şi naţiunea", spunea sociologul argentinian Pablo Alabarces, autor al mai multor eseuri despre fotbal, care justifică astfel această "dragoste necondiţionată", titlu al unui film despre viaţa fostului internaţional argentinian. Fascinaţia argentinienilor pentru Maradona se explică şi prin simbolul reuşitei pe care el o reprezintă, potrivit sociologului Alabarces: "Maradona este o metaforă uşor de înţeles, deoarece este un sărac care a crescut şi a obţinut gloria fără să îi trădeze pe ai săi".

Omul de rând din Argentina explică această dragoste pentru Diego simplu, prin faptul că fostul fotbalist i-a oferit cea mai mare bucurie înscriind goluri antologice şi câştigând Cupa Mondială în 1986. El rămâne emblematic şi pentru unul din cele mai frumoase goluri din toate timpurile, în faţa Angliei, după ce a traversat aproape tot terenul şi a trecut de şase jucători englezi. Însă acelaşi bărbat, în acelaşi meci, a marcat un gol cu mâna atribuit "mâinii lui Dumnezeu", expresie ce a făcut înconjurul lumii şi i-a atras admiraţia compatrioţilor săi, gata întotdeauna să salute o vorbă de duh şi golul victoriei împotriva englezilor. Argentinienii au obiceiul să îl numească pe Maradona "Dios" (Dumnezeu), cuvânt ce se apropie de altul, "Diez" (zece), numărul purtat de vedetă când era fotbalist.

Maradona este considerat unul dintre cei mai controversaţi oameni din fotbalul internaţional. În 1991, a fost suspendat după ce a fost depistat pozitiv cu cocaină, în Italia, iar în 1994 a fost exclus de la Cupa Mondială din SUA, găsit dopat cu efedrină. El a avut probleme de sănătate din cauza consumului de cocaină şi nu de puţine ori a avut conflicte cu jurnalişti şi cu oficiali din fotbal.

Diego Armando Maradona s-a născut în data de 30 octombrie 1960, dintr-o familie modestă din Lanus, şi a crescut în Villa Fiorito, la sud de Buenos Aires. A fost primul fiu al familiei, după trei fiice, şi mai are doi fraţi mai mici, Hugo şi Eduardo. Maradona a fost descoperit de un scouter la 10 ani, când juca la echipa Estrella Roja, iar ulterior a ajuns la formaţia Los Cebollitas (1970-1974) şi la Argentinos Juniors (1975).

În octombrie 1976, a debutat ca profesionist la Argentinos Juniors, cu zece zile înainte să împlinească 16 ani. Maradona a evoluat la Argentinos Juniors în perioada 1976-1981, reuşind să înscrie 116 goluri în 166 de meciuri, după care a fost transferat la Boca Juniors, pentru care a jucat până în 1982 (40 de meciuri, 28 de goluri). Cu Boca Juniors a câştigat şi primul său trofeu, campionatul Argentinei, în 1981. Perioada 1982-1984 a petrecut-o la FC Barcelona, echipă pentru care a înscris 38 de goluri în 58 de meciuri şi a câştigat Cupa Spaniei, Cupa Ligii şi Supercupa Spaniei, toate în 1983. El a avut însă probleme medicale la echipa spaniolă, mai întâi fiind diagnosticat cu hepatită, apoi suferind o fractură. În plus, a avut mai multe dispute cu conducerea clubului, care au culminat cu solicitarea să fie transferat la altă grupare.

Diego Maradona a ajuns la Napoli, în 1984, şi a rămas acolo până în 1991, înscriind 115 goluri în 259 de meciuri şi câştigând cinci trofee: campionatul Italiei (1987, 1990), Cupa Italiei (1987), Cupa UEFA (1989) şi Supercupa Italiei (1990). Maradona a devenit rapid idolul fanilor napoletani, apogeul carierei sale constituind şi perioada cea mai bună din istoria clubului Napoli. În onoarea sa, Napoli a retras tricoul cu numărul 10, în anul 2000. Însă în perioada petrecută în Italia, argentinianul a avut şi probleme. El a consumat cocaină şi a primit amenzi de 70.000 de dolari din partea conducerii clubului pentru că a lipsit de la meciuri şi antrenamente. Tot atunci, s-a confruntat cu un scandal privind un fiu al său ilegitim şi au existat suspiciuni privind presupuse legături ale sale cu mafia: Camorra. După o suspendare de 15 luni pentru dopaj cu cocaină, Maradona a plecat de la Napoli. Când a ajuns la FC Sevilla, în 1992, nu mai jucase fotbal de doi ani. La echipa spaniolă, el a înscris 7 goluri în 29 de partide. În 1993, Maradona a fost transferat la Newell's Old Boys, la care a evoluat în doar cinci meciuri şi nu a reuşit niciun gol. Fostul internaţional argentinian a petrecut ultimii ani din cariera de jucător la Boca Juniors (1995-1997), pentru care a înscris 7 goluri în 31 de meciuri.

Maradona a făcut parte din naţionala Argentinei în perioada 1977-1994 (91 de meciuri, 34 de goluri) şi a participat cu aceasta la patru turnee finale ale Cupei Mondiale (1982, 1986, 1990, 1994). În palmaresul său se află trofeul Cupei Mondiale din 1986 şi trofeul Artemio Franchi (1993), dar şi trofeul Campionatului Mondial de tineret (1979). În plus, naţionala Argentinei cu Maradona în componenţă a fost finalistă la CM-1990. La Cupa Mondială din 1994, a fost trimis acasă după doar două meciuri, fiind depistat pozitiv cu efedrină. În autobiografia sa, argentinianul a susţinut că rezultatul pozitiv al testului a fost cauzat de o băutură energizantă pe care i-o dăduse antrenorul său personal şi care conţine efedrină în varianta din SUA, spre deosebire de cea din Argentina. Maradona a mai susţinut că avea o înţelegere cu FIFA, conform căreia îi era permis să folosească substanţa respectivă pentru slăbire înainte de competiţie, variantă negată de forul mondial.

"El Pibe de Oro" a fost golgheterul campionatului Argentinei în 1979, 1980 şi 1981, a devenit ambassador UNICEF în 1985, a fost desemnat cel mai bun jucător de la Cupa Mondială din 1986 şi s-a clasat pe locul doi în topul marcatorilor de la această competiţie. În 1986, a fost numit cetăţean de onoare al oraşului Buenos Aires. A fost golgheterul campionatului Italiei în 1987 şi al Cupei Italiei în 1988. În 1990, a fost numit ambasador sportiv de preşedintele Argentinei, iar în 1993 a fost desemnat de federaţia din Argentina cel mai bun fotbalist argentinian al tuturor timpurilor. În 1995, France Football i-a acordat un Balon de Aur onorific, pentru întreaga carieră. În 1999, s-a clasat pe locul doi în topul celor mai buni fotbalişti din toate timpurile, potrivit unui sondaj la care au participat câştigătorii Balonului de Aur. Tot în 1999, a fost ales autorul celor mai frumos gol din istoria fotbalului. Reuşita sa pentru 2-1 din meciul cu Anglia, de la Cupa Mondială din 1986, a fost desemnată de FIFA, în 2002, "Golul secolului". În plus, Maradona a fost desemnat, alături de brazilianul Pele "jucătorul FIFA al secolului".

"Maradona a fost mai mult decât un fotbalist genial. A fost un factor compensator pentru o ţară care în puţini ani a avut parte de dictaturi militare. Diego le-a oferit argentinienilor o evadare din frustrarea colectivă şi de aceea a devenit o legendă vie", a afirmat şi fostul coleg al lui Maradona, Jorge Valdano.

La trei ani de la retragerea din activitatea de fotbalist, Diego Maradona şi-a publicat autobiografia, "Yo Soy El Diego", care a devenit imediat bestseller în Argentina. Doi ani mai târziu, Maradona a donat Cubei drepturile de autor pentru cartea sa "Poporul cubanez şi Fidel". În 2001, Federaţia Argentiniană de Fotbal (AFA) a cerut FIFA autorizaţia de a retrage tricoul cu numărul 10 pentru Maradona, dar forul mondial nu şi-a dat acordul, iar la 26 decembrie 2003, clubul Argentinos Juniors a dat stadionului său numele Maradona. În 22 iunie 2005, s-a anunţat că Maradona va reveni la Boca Juniors ca vicepreşedinte. Contractul său a intrat în vigoare la 1 august 2005 şi una dintre primele sale recomandări s-a dovedit a fi foarte inspirată: el a fost cel care a decis să îl aducă la conducerea tehnică a echipei pe Alfio Basile. Boca Juniors a câştigat în 2005 Apertura, în 2006 Clausura, şi tot în 2005 Copa Sudamericana şi Recopa Sudamericana. La 15 august 2005, Maradona a debutat ca prezentator al unei emisiuni de televiziune, "Noaptea decarului", emisiune ce a avut audienţe foarte mari în Argentina. La 26 august 2006 s-a anunţat că Maradona renunţă la postul de la Boca Juniors din cauza unor neînţelegeri cu AFA, care l-a ales pe Basile să fie noul selecţioner al Argentinei.

Maradona a devenit, în noiembrie 2008, selecţionerul Argentinei, el având anterior doar două experienţe scurte şi lipsite de succes ca antrenor, la echipele Mandiyu de Corrientes (1994) şi Racing Club (1995). Printre contracandidaţii săi pentru postul de selecţioner figurau, la vremea respectivă, Diego Simeone, Carlos Bianchi, Miguel Ángel Russo şi Sergio Batista. Diego Maradona a debutat pe banca tehnică a Argentinei la 19 noiembrie 2008, la un meci cu Scoţia disputat la Glasgow şi câştigat de argentinieni, cu scorul de 1-0. După trei prime victorii, Maradona a suferit o înfrângere, cu scorul de 6-1, în faţa Boliviei, egalând cea mai severă înfrângere din istoria naţionalei Argentinei. Cu două meciuri înainte de încheierea preliminariilor Cupei Mondiale din 2010, Argentina se afla pe locul cinci în grupă şi risca să rateze calificarea, dar victoriile obţinute în ultimele două partide au dus-o la turneul din Africa de Sud. După obţinerea calificării, Maradona a jignit mass-media într-o conferinţă de presă transmisă în direct de televiziunile argentiniene, ceea ce i-a atras o suspendare de două luni, valabilă până la 15 ianuarie 2010, şi o amendă de 25.000 de franci elveţieni. În perioada suspendării tehnicianului, Argentina avea programat un singur meci amical, cu Cehia, dar l-a anulat.

La Cupa Mondială din 2010, Argentina a debutat cu o victorie cu Nigeria, scor 1-0, urmată de încă un succes, scor 4-1, cu Coreea de Sud. În ultimul meci din grupă, Argentina s-a impus, cu scorul de 2-0, în faţa Greciei. În faza următoare, argentinienii au întâlnit Mexicul, scor 3-1, dar apoi, în sferturile de finală au fost eliminaţi de Germania, scor 0-4. După această înfrângere, Maradona a spus că este posibil să părăsească postul de selecţioner. La 10 iulie, Federaţia Argentiniană de Fotbal a anunţat că îi va oferi fostului internaţional un nou contract pe patru ani, însă după câteva zile, la 27 iulie, forul a anunţat că a decis să nu îi prelungească înţelegerea tehnicianului. Această hotărâre l-a înfuriat pe Diego Maradona, care i-a acuzat pe preşedintele forului, Julio Grondona, şi pe directorul Carlos Bilardo că l-au minţit şi l-au trădat.

Maradona s-a confruntat cu numeroase probleme de sănătate de-a lungul timpului. În aprilie 1997, a fost spitalizat la Santiago pentru că i s-a făcut rău după ce a participat la o emisiune de televiziune. Trei ani mai târziu, în ianuarie 2000, i s-a făcut rău în staţiunea Punta del Este, din Uruguay. Medicii au constatat că suferea de hipertensiune arterială şi că în organismul său existau urme de cocaină. Între 2001 şi 2004, vedeta argentiniană a fost tratată în Cuba pentru dependenţa de cocaină. În aprilie 2004, Maradona a suferit un stop cardiorespirator şi a avut hipertensiune, fiind pe punctul să moară. El a primit asistenţă respiratorie şi pronosticul medicilor era rezervat. După 12 zile de spitalizare la terapie intensivă, a plecat din spital fără autorizaţia medicilor. În mai 2004, după o recădere, s-a internat într-o clinică de neuropsihiatrie pentru a se trata de dependenţa de droguri. A fost atunci plasat sub supraveghere judiciară. În august 2004, a cerut să i se autorizeze să plece în Cuba, în timpul unui interviu televizat, iar în septembrie 2004, după ce a ajuns din nou de urgenţă la spital pentru o creştere a presiunii arteriale, judecătorul i-a permis să călătorească în Cuba pentru a urma o cură de dezintoxicare. În martie 2005, după ce a ajuns la greutatea de 121 de kilograme, a fost supus unei operaţii de by-pass gastric la Bogota, pentru reducerea stomacului. A pierdut atunci aproape 50 de kilograme. În martie 2007, a fost internat în clinica Güemes din Buenos Aires. Medicii au exclus varianta că Maradona ar fi recurs la droguri, dar au menţionat excesul de alcool, o nouă dependenţă ce a provocat o criză hepatică. La 11 aprilie 2007, după o recuperare surprinzătoare, Maradona a părăsit clinica, împotriva recomandării medicului său personal, Alfredo Cahe. După o zi, Cahe a spus că Maradona trebuie să se urmeze un tratament toată viaţa. La 13 aprilie 2007, Maradona a acuzat dureri abdominale puternice şi a ajuns din nou la spital. În zilele următoare, au existat zvonuri că ar urma să moară. Maradona a fost însă transferat într-o clinică de psihiatrie pentru tratarea dependenţelor, de unde a fost externat la 7 mai. În mai 2007, Diego Maradona a declarat, la televiziunea argentiniană, că nu a mai consumat alcool şi droguri de doi ani şi jumătate.

În ceea ce priveşte viaţa de familie a fostului fotbalist argentinian, Diego Maradona s-a căsătorit cu Claudia Villafane la 7 noiembrie 1989, în Buenos Aires, după naşterea fiicelor lor, Dalma Nerea (1987) şi Giannina Dinorah (1989). În autobiografie, Maradona a recunoscut că nu i-a fost mereu fidel Claudiei, deşi a menţionat că ea este iubirea vieţii lui. Maradona şi Villafane au divorţat în 2004. În timpul procedurilor de divorţ, Maradona a recunoscut că este tatăl lui Diego Sinagra (născut la Napoli, în 1986), confirmând afirmaţiile mamei tânărului, Cristiana Sinagra. Diego Maradona şi-a recunoscut însă fiul în urma unei decizii a justiţiei italiene, în 1993. Diego junior şi-a întâlnit pentru prima dată tatăl în mai 2003, după ce s-a strecurat pe un teren de golf din Napoli unde juca Maradona. Maradona este şi bunic, după ce fiica cea mică, Giannina, are un fiu (Benjamin, născut la 12 februarie 2009) cu atacantul echipei Atletico Madrid, Sergio Aguero.

Maradona nu a rămas departe nici de lumea politică. În anii '90, el l-a susţinut pe preşedintele neoliberal al Argentinei, Carlos Menem. Însă în ultimii ani, fostul fotbalist a arătat însă mai multă apropiere de ideologia de stânga. A devenit prieten cu Fidel Castro în timp ce se afla la tratament în Cuba. Are un portret al lui Castro tatuat pe piciorul stâng şi unul al lui Ernesto Che Guevara pe braţul drept. În 2005, a vizitat Venezuela cu scopul de a-l întâlni pe preşedintele Hugo Chavez, care l-a primit pe fostul fotbalist la Miraflores. Şi-a declarat opoziţia faţă de imperialism, mai ales la summit-ul din 2005, de la Mar del Plata. În august 2007, Maradona a spus, într-o emisiune televizată, că urăşte orice vine din SUA.

La 50 de ani, Maradona rămâne cu un mare regret, acela că nu a reuşit ceea ce şi-a dorit cel mai mult: să fie campion mondial cu Argentina atât ca jucător cât şi ca antrenor. La Cupa Mondială din Africa de Sud, Argentina lui Maradona a fost eliminată de Germania, dar El Pibe de Oro nu renunţă la visul său şi continuă să spere că va conduce echipa spre titlul mondial din postura de antrenor.

(Material de Leila Bolat, Luminiţa Turcu, Leila.bolat@mediafax.ro, luminita.turcu@mediafax.ro)