FOCUS: La expirarea interimatului lui Meleşcanu, şefia la Justiţie e încă o incertitudine

Fostul ministru Tudor Chiuariu şi-a prezentat demisia în 9 decembrie 2007, aceasta devenind efectivă în 17 decembrie, când decretul prezidenţial de constatare a vacanţei postului de ministru al Justiţiei a fost publicat în Monitorul Oficial. În aceeaşi zi, premierul Tăriceanu îi trimitea preşedintelui Băsescu propunerea de numire a Noricăi Nicolai în funcţia de ministru. Timp de trei săptămâni, Cotroceniul nu a reacţionat, astfel că demisionarul Chiuariu s-a ocupat în continuare de coordonarea ministerului.

Răspunsul preşedintelui Traian Băsescu a venit în 8 ianuarie, când şeful statului i-a cerut premierul să renunţe la propunerea de numire în funcţia de ministru al Justiţiei a Noricăi Nicolai, deoarece ar exista o "percepţie publică negativă" la adresa acesteia. Tăriceanu a reacţionat transmiţându-i preşedintelui că menţine nominalizarea lui Nicolai, iar ceea ce a urmat a depăşit cu mult limitele principiilor logicii şi pe cele ale relaţiilor instituţionale - Băsescu şi Tăriceanu îşi scriau de câteva ori pe zi, premierul nu-i răspundea la telefon preşedintelui, în timp ce fiecare îşi clama drepturile constituţionale.

În cele din urmă, tot locatarul de la Cotroceni a fost cel care a dus disputa la un alt nivel, invocând în refuzul de numire a Noricăi Nicolai aspecte din mapa profesională a acesteia, care, în opinia şefului statului, ar fi incompatibile cu statutul de ministru al Justiţiei. În sfârşit, Tăriceanu şi Băsescu s-au şi întâlnit, însă problema nu s-a rezolvat.

Pentru a câştiga timp, premierul a decis numirea ministrului Apărării, Teodor Meleşcanu, interimar la şefia Ministerului Justiţiei, decretul prezidenţial în acest sens fiind publicat în 15 ianuarie în Monitorul Oficial.

De atunci, Guvernul a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu refuzul preşedintelui de a o numi pe Norica Nicolai la conducerea MJ. În 7 februarie, Curtea a dat o decizie, catalogată cam de toată lumea cel puţin neobişnuită. Hotărârea a venit parcă să accentueze comicul situaţiei create şi să pună la încercare imaginaţia combatanţilor: preşedintele poate refuza, o singură dată, propunerea primului-ministru pentru o funcţie de ministru, iar premierul trebuie să facă o altă nominalizare.

Cum deciziile Curţii Constituţionale nu se discută, ci se execută, liberalii s-au văzut nevoiţi să facă o altă nominalizare pentru funcţia de ministru al Justiţiei. PNL nu a găsit altă soluţie decât să îl propună pe actualul ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, pentru postul vacant de la Justiţie, iar pe Radu Stroe să îl nominalizeze la conducerea MAp. Aceste propuneri nu au fost încă formalizate şi, probabil, nici nu vor fi, având în vedere că însuşi Meleşcanu este cel mai vehement opozant la numirii sale la Justiţie, iar, în privinţa numirii lui Radu Stroe, Traian Băsescu i-ar fi transmis deja lui Tăriceanu că l-ar tenta să-şi exercite dreptul de veto dat de Curtea Constituţională.

În acest condiţii, premierul analizează variantele pe care le are la dispoziţie - formalizarea acestor propuneri sau o nominalizare nouă la Justiţie -, dar ezită în a lua o decizie. Însă timpul curge, iar Constituţia prevede că, în cazul vacanţei unui post de membru al Guvernului, preşedintele numeşte, la propunerea primului-ministru, un membru al Executivului pentru asigurarea interimatului, "pentru o perioadă de cel mult 45 de zile". Astfel, început în 15 ianuarie, interimatul lui Meleşcanu la Justiţie expiră vineri, 29 februarie. Actul fundamental nu precizează explicit dacă persoana în cauză poate avea un madat sau mai multe, argument pe care se bazează şi premierul.

Conform unor surse liberale, premierul Tăriceanu intenţionează să prelungească acest interimat, nefiind exclusă chiar menţinerea lui Teodor Meleşcanu şef la două ministere chiar până după summit-ul NATO de la Bucureşti, care va avea loc în 2- 4 aprilie.

Eventuala prelungire a interimatului lui Meleşcanu - dincolo de penibila perpetuare a provizoratului la şefia unui domeniu atent monitorizat de Comisia Europeană - ridică şi problema constituţionalităţii. Iar de aici, toate variantele sunt posibile, Curtea Constituţională fiind suverană.

(Ioana Câmpean; ioana@mediafax.ro)