FOCUS: Lăcătuş - "pansament" pentru Steaua şi imaginea lui Becali

Lăcătuş revine la echipa la care a obţinut cele mai mari performanţe şi la care şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei de jucător, devenind un idol pentru suporteri.

"Fiara" a acceptat provocarea venită de la Steaua, deşi recent a asistat la "episodul" Gheorghe Hagi. Hagi a antrenat Steaua timp de mai puţin trei luni, demisionând după scurgerea a numai şapte etape din Liga I şi după ce a calificat echipa în grupele Ligii Campionilor şi afirmând că pleacă pentru că s-a simţit "umilit" de finanţatorul Gigi Becali.

Lăcătuş şi-a petrecut la Steaua cea mai mare parte a carierei de jucător, între 1983 şi 1999, cu un "intermezzo" de trei ani, 1990-1993, când a evoluat în Italia la Fiorentina şi în Spania la Real Oviedo. În pauza de iarnă din sezonul 1999/2000, Lăcătuş, aflat la final de carieră, a plecat de la Steaua după numirea lui Victor Piţurcă în funcţia de antrenor principal. Doi foşti coechipieri care în 1986 au câştigat cu Steaua Cupa Campionilor Europeni nu puteau lucra împreună ca antrenor şi jucător. Lăcătuş a ales atunci să-şi petreacă ultimele luni ale carierei la FC Naţional, formaţie la care avea să şi debuteze ca antrenor principal, în sezonul următor. Însă în urma sa a rămas mereu regretul că nu şi-a putut încheia cariera la echipa despre care spune că "a însemnat şi înseamnă totul" pentru el.

Numele său a continuat să fie scandat de suporteri pe stadion aproape la fel ca în perioada în care îşi făcea apariţia pe gazon. Chiar dacă a revenit de multe ori pe arena din Bulevardul Ghencea ca adversar sau dacă nu a fost prezent deloc. Umbra "Bătrânului număr 7", cum i-au spus fanii, a plutit mereu deasupra stadionului Steaua şi nu o dată tribunele au cerut înscăunarea lui ca antrenor.

După experienţe ca antrenor la FC Braşov, Oţelul, Ceahlăul, sau chiar Inter Gaz Bucureşti, în Liga a II-a, Marius Lăcătuş a revenit totuşi la Steaua. Însă nu pe banca tehnică, ci ca preşedinte executiv, la 12 octombrie 2005. Mult spus, însă, executiv, pentru că rolul său a fost mai mult unul decorativ, deşi funcţia presupunea putere de decizie. Însuşi finanţatorul Gigi Becali a recunoscut că prin aducerea lui Lăcătuş a încercat o lovitură de imagine. "Fiara" nu s-a obişnuit nici cu costumul de preşedinte, nici cu rolul de "tablou" pe care îl atârni pe perete pentru a atrage admiraţie şi invidie, iar după numai câteva luni, la începutul lunii mai 2006, a demisionat şi în scurt timp a revenit în iarbă, ca antrenor la UTA Arad, formaţie pe care a pregătit-o până în urmă cu câteva săptămâni.

Marius Lăcătuş preia Steaua într-un moment dificil, în care rezultatele se lasă aşteptate, la fel şi jocul din sezoanele trecute, care poate nu era unul strălucit, dar era eficient. Acum nu s-au mai făcut bileţele, ca în vara anului 2004, când dintre Lăcătuş şi Walter Zenga jucătorii l-au "votat" pe italian pentru a-l înlocui pe Piţurcă. Variantele vremii au fost că Petre Marin i-ar fi convins pe coechipierii săi că Zenga este cea mai bună variantă sau că Lăcătuş nu a fost dorit la Steaua de finul lui Becali, Mirel Rădoi. Numai că ceea ce a rămas în urma acelui episod a fost senzaţia că Lăcătuş era folosit de Becali ca instrument de ţinere în frâu a maselor de suporteri şi de neasumare a răspunderii. O cacealma despre care avea să vorbească şi Hagi, peste ani, în momentul demisiei.

Acum Becali spune că "a decis" să-l numească pe Marius Lăcătuş antrenor, după eşecul de sâmbătă, scor 1-2 cu Universitatea Cluj, "lanterna roşie" a clasamentului, care nu a mai învins pe nimeni în acest sezon. Becali spune că nu putea aduce un alt antrenor în afara lui Lăcătuş. Poate pentru că niciunui tehnician raţiunea nu i-ar permite să lucreze cu un finanţator care se crede antrenor mai bun decât oameni care au respirat fotbal.

De la Hagi s-a aşteptat să picure peste picioarele jucătorilor stelişti puţin din magia pe care el a oferit-o în iarbă, de la Lăcătuş se aşteaptă să le transfere noilor săi elevi măcar o parte din determinarea şi dăruirea cu care a jucat el pentru Steaua. Şi să confirme că poate fi un antrenor mare, aşa cum părea să devină la Oţelul Galaţi, când a reuşit să transforme complet echipa de la malul Dunării şi să o aducă din subsolul clasamentului în partea superioară a acestuia. Şi să demonstreze că retrogradarea cu Ceahlăul a fost un accident inevitabil.

Aşteptările sunt mari, pentru că Steaua nu a convins în acest sezon. Becali spune că are încredere că Lăcătuş poate salva situaţia la Steaua, la scurt timp după ce anunţase că acesta va putea antrena formaţia din Bulevardul Ghencea abia în iarnă, dacă va ajunge cu UTA cel puţin pe locul 7 în clasament. Eşecul de la Cluj a încins şi mai mult spiritele, înfrângerea din meciul cu FC Sevilla i-a făcut pe suporteri să ceară cu şi mai mult aplomb plecarea lui Becali de la Steaua, ba chiar să-i dorească acestuia moartea. Iar soluţia Lăcătuş pare a fi un "pansament" foarte bun pentru "buba" care stă să explodeze în Ghencea.

Ca jucător, Marius Lăcătuş a câştigat cu Steaua 21 de trofee în 12 sezoane: 10 titluri de campion, 7 Cupe ale României şi 4 Supercupe. În cupele europene el a jucat 70 de meciuri cu Steaua, fiind pe primul loc în topul all-time, la fel ca şi în clasamentul golgeterilor în Europa, unde are 17 reuşite.

În primul eşalon el a marcat 98 de goluri pentru Steaua, dintr-un total de 103, fiind pe locul 5 în clasamentul general al golgheterilor "roş-albaştrilor", după Iordănescu (146), Constantin (145), Piţurcă (138) şi Florea Voinea (106). Pentru prima reprezentativă a României, Marius Lăcătuş a jucat 84 de partide, în care a înscris 13 goluri.

Marius Lăcătuş a debutat ca antrenor principal în sezonul 2000/2001, la FC Naţional (30 de meciuri, 13 victorii, 4 remize, 13 înfrângeri, golaveraj 40-40, 43 de puncte câştigate). Au urmat în Liga I Oţelul Galaţi (2001-2002: 15 9 2 4 20-13 29 p), FC Braşov (2002-2003: 30 13 6 11 37-33 45 p; 2003-2004: 15 5 3 7 20-27 18 p), Ceahlăul Piatra Neamţ (2003-2004: 14 3 6 5 17-17 15 p) şi UTA Arad (2006-2007: 34 11 8 15 28-39 41 p; 2007-2008: 9 2 3 4 10-12 9 p). Palmaresul total al lui Lăcătuş ca antrenor este: 147 56 32 59 172-181 200 puncte.

Marius Lăcătuş s-a născut la data de 4 aprilie 1964, iar in anul 1977, la vârsta de numai 13 ani, debuta la Steagul Roşu Braşov. La 19 ani, în 1983, Lăcătuş a fost transferat la Steaua. A rămas aici până în anul 1990, când s-a transferat la Fiorentina, după care a urmat un alt stagiu, în Spania, la Real Oviedo, de unde a plecat din cauza neînţelegerilor cu antrenorul Javier Irureta. A revenit în ţară, în anul 1993, tot la Steaua unde a mai evoluat până la începutul anului 2000, din 1997 devenind antrenorul secund al lui Mihai Stoichiţă. A plecat de la Steaua ca antrenor secund-jucător la FC Naţional, unde, în acelaşi an, a pus capăt carierei de jucător şi a devenit principal la formaţia din Parcul cu Platani. Pentru o scurtă perioadă a fost antrenorul secund al lui Mihai Stoichiţă la echipa naţională a statului Panama, însă a revenit în ţară unde a preluat-o pe FC Braşov. Au urmat Oţelul Galaţi, Ceahlăul Piatra Neamţ, iar în 2004, după plecarea lui Piţurcă, a fost la un pas de a prelua funcţia de antrenor la Steaua, în care a fost numit, însă, italianul Walter Zenga. În 2005 a preluat divizionara B Inter Gaz, de la care a plecat după şase meciuri în care nu a reuşit nicio victorie.

Cariera de jucător a lui Marius Lăcătuş a fost umbrită de câteva episoade în care a accidentat grav mai mulţi jucători: în luna aprilie 1987, la meciul România - Spania, Lăcătuş a avut două intrări dure asupra lui Camacho şi Goicoecha. Primul a fost nevoit să ia o pauză de şase luni din cauza unei fracturi la mandibulă, iar Goicoecha trei luni pentru o fractură.

În 1996, la partida Iugoslavia - România, Lăcătuş a avut o intervenţie "criminală" asupra lui Budimir Vujacici, în urma căruia jucătorul sârb a suferit o fractură de tibie şi peroneu.

În luna aprilie a anului 1999, în minutul 14 al partidei Steaua - FCM Bacău, Lăcătuş l-a accidentat grav pe jucătorul Vasile Ardeleanu, care a rămas mai multe minute întins pe gazon. Iniţial, Lăcătuş a primit cartonaş galben, însă arbitrul de atunci al meciului, Iosif Biro, l-a eliminat pe stelist, după ce se consultă cu arbitrul de rezervă al partidei. Transportat de urgenţă la spital, verdictul medicilor în cazul lui Ardeleanu a fost dublă fractură transversală de tibie şi peroneu şi rupere de ligamente. După luni de suferinţă, Ardeleanu a revenit pe gazon pentru o scurtă perioadă, însă nu a mai putut continua activitatea şi s-a retras.

( Narcisa Tomulescu, Ionel Drăguşin, sports@mediafax.ro)