FOCUS: Mandatul lui Geoană în fruntea PSD - opoziţie şi tensiuni cu "greii" partidului

Mircea Geoană, diplomatul PSD, a primit botezul politicii aruncat fiind în cursa electorală pentru Primăria Capitalei din 2004, când a pierdut fără emoţii în faţa lui Traian Băsescu. Era atunci încă epoca Năstase în PSD, un premier care, la rândul său, i-a căzut victimă lui Traian Băsescu în toamna lui 2004, la alegerile pentru Preşedinţie.

Înfrângerea lui Năstase a fost, practic, catapulta pe care s-a construit ascensiunea lui Geoană la şefia PSD, pregătită de celebrul "grup de la Cluj" pe axa Vasile Dâncu-Ioan Rus-Ilie Sârbu şi propulsată de decizia lui Viorel Hrebenciuc de a-l abandona, împreună cu mai multe filiale moldovene, pe Ion Iliescu, invitat de Năstase să preia din nou partidul.

Paradoxal, o nouă înfrângere în faţa lui Băsescu, cea de la prezidenţialele din 2009, îi poate asigura lui Geoană încă un mandat în fruntea PSD, ajuns acum un partid în care cei cinci ani de opoziţie au măcinat tranşee adânci între facţiunile conduse de lideri marcanţi.

Rămas unit câtă vreme perspectiva câştigării Cotroceniului şi a Palatului Victoria era în faţă, PSD a devenit, după 6 decembrie, teatrul răzbunărilor, răzvrătirilor şi reglărilor de conturi.

Păstrate relativ sub control de spectrul potenţialei reveniri la guvernare, divergenţele între Mircea Geoană, Adrian Năstase, Ion Iliescu, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta au împărţit partidul în mai multe tabere, grupate, în preajma Congresului din 20 februarie, în orientări pro şi contra Geoană.

Mandatul de preşedinte PSD al lui Geoană a debutat sub două sintagme devenite celebre, ambele marca Ion Iliescu.

- Prima este cea în care l-a făcut "prostănac", pentru că între primul şi al doilea tur al alegerilor prezidenţiale pierdute de Năstase l-ar fi luat gura pe dinainte vorbind despre înţelegerea PSD cu UDMR pentru guvern.

- A doua, ceva mai subtilă, constă în atenţionarea dată de Iliescu către delegaţii de la Congresul câştigat de Geoană: "Aveţi grijă pe mâna cui daţi partidul!".

Epitetele la adresa lui Geoană nu au lipsit nici din partea adversarilor, fiind deja celebră replica lui Călin Popescu Tăriceanu în culisele unei emisiuni televizate, "Mister Geoană, I fuck you!", din campania pentru alegerile parlamentare din 2008.

Geoană nu a fost ferit de apelative cel puţin ireverenţioase nici din partea colegilor din partid, unii consideraţi chiar susţinători.

Marian Vanghelie, de exemplu, îl cataloga drept "maimuţoi implementat" în timpul candidaturii lui Geoană la Primăria Capitalei din 2004, pentru ca, nici cu o lună înaintea Congresului din 20 februarie, să apară o înregistrare în care preşedintele PSD Bucureşti practic îl înjura pe şeful de partid.

Cei cinci ani petrecuţi de Mircea Geoană în fruntea partidului înseamnă în primul rând menţinerea unităţii partidului, deşi cu sacrificarea unor lideri precum Vasile Dâncu, Ioan Rus, Sorin Oprescu sau Miron Mitrea, şi cu unele tensiuni în relaţiile cu Ion Iliescu şi cu Adrian Năstase.

Au însemnat, pe de altă parte, oscillaţii politice.

Au fost, pe rând: ideea unui guvern PSD-PDL după debarcarea PD din Guvernul Tăriceanu, ideea unui parteneriat pe şase ani cu PNL, depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva lui Tăriceanu şi sabotarea ei, înţelegerea tacită în Parlament cu Guvernul Tăriceanu 2, abandonarea de către acelaşi Tăriceanu, în noaptea alegerilor parlamentare din 2008, a unui acord de guvernare, îmbrăţişarea inamicului suprem, un PDL prezidenţiabil prin Traian Băsescu, declararea maturizării politice la instalarea Guvernului Emil Boc, părăsirea acestui guvern, detronarea lui, revenirea la un PNL condus acum de Crin Antonescu.

Şi în ceea ce priveşte orizontul politic al lui Geoană au existat oscilări: a fost desemnat candidatul oficial la funcţia de premier, până înaintea alegerilor parlamentare din 2008, când declara că obiectivul său de etapă este şefia Executivului. A devenit, după alegerile din 2008, candidatul pentru Preşedinţie, deşi la un moment dat părea că ezită în a-şi asuma acest rol.

Pe de altă parte, Mircea Geoană, ca preşedinte al PSD, a fost consecvent în cel puţin două teme: acuzele de fraudare a alegerilor, fie locale, fie europarlamentare sau parlamentare, şi atacurile asupra Curţii Constituţionale în cazul unor decizii contrare opiniilor social-democraţilor.

Mircea Geoană a mai fost, de asemenea, consecvent în ceea ce priveşte atacurile împotriva lui Traian Băsescu, iar după Consiliul Naţional din decembrie 2006 acestea au fost mai vehemente.

Cei cinci ani de mandat Geoană în fruntea PSD au echivalat, practic, cu cinci ani de opoziţie. Cele nouă luni în care PSD a fost atras la guvernare alături de PDL au constituit mai degrabă un accident, sacrificarea ministerelor neaducând victoria anticipată la prezidenţiale.

Cu perspectiva a încă trei ani, cel puţin, de opoziţie, Mircea Geoană solicită PSD încă o şansă. Argumentele sale principale sunt legate mai mult de dezavantajele contracandidaţilor la şefia partidului - aversiunea majorităţii vicepreşedinţilor naţionali faţă de autoritarismul lui Adrian Năstase, teama altora faţă de imprevizibilul Victor Ponta şi suspiciunea altora faţă de ezitantul Cristian Diaconescu.

Strict politic, preşedinţia lui Geoană a însemnat şi ar putea însemna cea mai lungă perioadă de opoziţie din istoria partidului.

El este, cu o zi înaintea Congresului, părăsit de o parte dintre organizaţiile judeţene şi vicepreşedinţii care anunţaseră că îl susţin, intrarea în cursă a lui Victor Ponta redesenând fronturile în partid şi deschizând porţile unei posibile surprize pe 20 februarie.

Repere politice

2005, aprilie: Mircea Geoană devine preşedinte al PSD, Adrian Năstase preşedinte executiv.

2006, martie: Şedinţa conducerii PSD la Hotel Confort în care s-a decis retragerea sprijinului politic lui Adrian Năstase, în urma scandalului "mătuşa Tamara".

2006, martie: Mai mulţi deputaţi semnează o listă pentru susţinerea lui Năstase în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Deputaţii respectivi sunt catalogaţi drept "golani" de către Mircea Geoană. Adrian Năstase demisionează şi câteva zile în mass-media apar informaţii neoficiale despre intenţia acestuia şi a unui grup de parlamentari, estimat între 15 şi 30, să demisioneze din partid. Mihai Bejinariu, Petre Lificiu, Zamfir Dumitrescu anunţă retragerea din grupurile parlamentare ale PSD.

2006, aprilie: Marian Vanghelie asigură interimatul ca preşedinte executiv al PSD Bucureşti, după ce Sorin Oprescu fusese numit preşedinte coordonator în urma izbucnirii scandalului Hayssam şi autosuspendarea din funcţie a lui Dan Ioan Popescu. Mircea Geoană afirmă despre Vanghelie: "Are extrem de multe calităţi, este un extrem de dinamic şi un foarte bun vorbitor, este un om politic extrem de puternic".

2006, iunie: Cristian Diaconescu anunţă intenţia de a demisiona din partid, după apariţia unor informaţii despre posibilitatea ca PSD să sprijine numirea lui Ovidiu Ispir la Curtea de Conturi.

2006, iunie: Relaţia dintre PC şi PNL-PD se deteriorează acentuat, după afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu despre "soluţia imorală". Mediul politic vehiculează ideea alegerilor anticipate, cărora majoritatea liderilor li se opun, din cauza estimărilor din sondaje, care creditau PSD sub 20%.

2006, iunie: Mircea Geoană decretează că PSD a declarat război total Alianţei "portocalii".

2006, iunie: PSD depune moţiune de cenzură, respinsă de Parlament.

2006, iunie: CNSAS dă verdict de colaborare politică lui Dan Voiculescu. PC decide ieşirea de la guvernare.

2006, august: Mircea Geoană anunţă la Predeal că alegerile anticipate sunt obligatorii şi necesare pentru 2007.

2006, septembrie: Apar informaţii despre datoriile neplătite de PSD din timpul campaniei electorale.

2006 septembrie: Dan Ioan Popescu demisionează din PSD, însoţit de Rodica Stănoiu şi Gheorghe Mugurel Sârb.

2006, septembrie: Traian Băsescu şi Elena Udrea participă la şcoala de vară a TSD. Cozmin Guşă (ex-PSD), la şcoala TSD, afirmă că Viorel Hrebenciuc face proiecte politice gândindu-se nu la oameni, ci la grupuri şi cercuri de interese şi spune că s-ar bucura oricând dacă Hrebenciuc ar fi "crucificat".

2006, octombrie: Fuga lui Hayssam şi demisia şefilor SRI şi SIE îl propulsează pe senatorul PSD George Maior ca director SRI.

2006, decembrie: Deterioarea relaţiilor dintre PD şi PNL duce la devansarea Congresului PSD, înaintea expirării mandatului statutar de doi ani. Consiliul Naţional din noiembrie 2006 propune modificarea la patru ani a mandatului, a echipei de vicepreşedinţi şi înfiinţarea funcţiei de preşedinte de onoare. Mircea Geoană, sprjinit de Ioan Rus, Marian Vanghelie, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc şi Marian Oprişan, câştigă în faţa lui Sorin Oprescu funcţia de preşedinte PSD. Ion Iliescu devine preşedinte de onoare. Oprescu îl acuză dur pe Geoană: "Recunosc că am greşit, în 1996, că nu l-am felicitat pe Constantinescu şi nu am trecut de partea adversarului. Aş fi fost preşedinte de partid, iar pe post de bonus îl aveam şi pe Vanghelie de partea mea". Acelaşi Congres duce la pierderea funcţiei de secretar general de către Miron Mitrea în favoarea lui Titus Corlăţean.

2007, ianuarie: Prinde contur ideea suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Mircea Geoană are negocieri cu Dan Voiculescu pentru strângerea de semnături necesare iniţierii procedurii. PSD, PRM şi PC finalizează o primă schiţă a sesizării privind suspendarea.

2007, februarie: Mircea Geoană renunţă la ideea anticipatelor, afirmând că ar fi ultima soluţie pentru rezolvarea crizei politice. PNL acordă votul legii PSD pentru modificarea modalităţii prin care preşedintele poate fi demis în urma referendumului.

2007, aprilie: Mircea Geoană anunţă sprijinul condiţionat al PSD pentru Guvernul Tăriceanu 2.

2007, mai: Eşecul referendumului provoacă tensiuni în PSD. "Grupul de la Cluj", sprijinit de mai mulţi vicepreşedinţi, cere insistent sancţionarea lui Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc. Geoană evită supunerea la vot.

2007, iunie: În PSD se evocă posibilitatea unui guvern PSD-PDL, a unui guvern de uniune naţională (Vasile Dâncu, Ioan Rus). Pe de altă parte, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc insistă pentru o colaborare cu PNL. Moţiunea de cenzură a PD este respinsă cu ajutorul voturilor PSD.

2007, septembrie: Continuă divergenţele de opinie în interiorul PSD cu privire la colaborarea cu PNL sau cu PDL. Se propune o moţiune de cenzură. Iliescu o respinge, argumentând că ar arunca PSD în groapa cu lei. Viorel Hrebenciuc propune un parteneriat scris cu PNL, pe şase ani, cu guvern PSD-PNL până la alegerile parlamentare din 2009, dar şi pentru următorul ciclu parlamentar. Moţiunea PSD este respinsă, în interiorul partidului apărând acuze de sabotaj intern.

2007, octombrie: Tensiunile dintre "grupul de la Cluj" şi Ion Iliescu se acutizează, pe fondul solicitării adoptării unui moratoriu împotriva lui Iliescu. Vasile Dâncu acuză "javrele bătrâne" din PSD.

2008, ianuarie-februarie: PSD oscilează între a rămâne în opoziţie, a declanşa anticipatele, negociază cu PNL posibilitatea cuplării alegerilor locale cu cele parlamentare. Geoană devine susţinătorul alegerilor anticipate, ca unică soluţie pentru depăşirea "blocajului" politic generat de preşedinte. Ion Iliescu îşi exprimă, din nou, rezervele. Timp de două luni, PSD organizează mai multe comitete şi consilii pentru definitivarea poziţiei politice. În acest timp, în Parlament se dezbătea modalitatea de legiferare a votului uninominal.

2008, martie: Mircea Geoană declară că PSD încă nu a decis în legătură cu anticipatele, nici cu eventuala organizare simultană a localelor cu parlamentarele şi îi solicită lui Traian Băsescu să se pronunţe şi el pe temă.

2008, martie: Mircea Geoană anunţă că Marian Vanghelie are sprijinul conducerii PSD pentru a candida la Primăria Bucureşti. Câteva zile mai târziu rectifică şi spune că încă nu s-a luat nicio decizie între Vanghelie şi Sorin Oprescu.

2008, aprilie: PSD încă nu a luat o decizie cu privire la candidatura din Capitală. În joc intervine şi Miron Mitrea, dar care se arată ulterior dispus să renunţe dacă Sorin Oprescu intenţionează să candideze independent. Au loc mai multe negocieri cu Oprescu, care demisionează din partid după ce, din triunghiul Vanghelie-Oprescu-Mitrea, CExN îl scoate candidat pe Cristian Diaconescu.

2008, iunie: CExN analizează la Mamaia rezultatele alegerilor locale, Vasile Dâncu şi Ioan Rus sunt principalii ţapi ispăşitori.

2008, septembrie: Congresul PSD îl desemnează pe Geoană candidat la funcţia de premier.

2008, noiembrie: Au loc mai multe întâlniri acasă la liderii PNL şi PSD, în care ia contur planul denumit, informal, "21-21", care presupunea ca Tăriceanu şi Geoană să anunţe, în seara alegerilor parlamentare, imediat după exit-poll-uri, o înţelegere pentru o majoritate PNL-PSD. Tăriceanu renunţă să mai facă anunţul convenit.

2008, decembrie: Trădarea liberalilor este resimţită puternic în PSD, în care curentul pro-PDL recâştigă teren, Ion Iliescu, Marian Vanghelie şi Adrian Năstase fiind printre puţinii opozanţi. Negocierile PSD-PDL se finalizează cu "Parteneriatul pentru România", instalarea Guvernului Boc, după sincopa Stolojan.

2009, ianuarie: Scandalul numirii lui Virgil Ardelean îi provoacă lui Gabriel Oprea, proaspăt numit ministru, retragerea sprijinului politic şi demisia din PSD. Liviu Dragnea îi ia locul, însă pentru nici două săptămâni, acesta demisionând de la MAI.

2009, februarie: PSD face a treia încercare la MAI, cu Dan Nica, deja vicepremier.

2009, iunie: Viorel Hrebenciuc şi Liviu Dragnea sunt numiţi la conducerea echipei de campanie a lui Mircea Geoană.

2009, octombrie: După nouă luni de la învestire, Cabinetul Boc se înjumătăţeşte, prin remanierea lui Nica şi retragerea miniştrilor PSD de la guvernare. Mircea Geoană este reconfirmat, statutar, candidat la Preşedinţie. Moţiunea de cenzură PNL-UDMR este adoptată, cu sprijinul PSD. Este prima moţiune de cenzură adoptată în România după Revoluţie.

2009, decembrie: Mircea Geoană pierde în turul doi al alegerilor prezidenţiale în faţa lui Traian Băsescu. PSD contestă rezultatul la Curtea Constituţională, fără câştig de cauză.

2010, ianuarie: Geoană anunţă că va candida din nou la preşedinţia PSD. O parte a susţinătorilor lui decid, la Poiana Braşov, devansarea Congresului extraordinar şi impunerea votului structurii de conducere naţionale pe o listă propusă de preşedinte, nu prin vot direct.

Miron Mitrea şi Cristian Diaconescu îşi anunţă candidatura la preşedinţia PSD.

2010, februarie: Adrian Năstase îşi anunţă, la Consiliul Naţional, candidatura pentru şefia PSD. Susţinătorii lui Geoană îşi impun punctul de vedere în Comitetul Executiv Naţional, ideea candidaturii pe liste determinând decizia lui Năstase de a-şi retrage candidatura. În aceeaşi zi, Victor Ponta declară intenţia de a candida la şefia PSD. O zi mai târziu, Ion Iliescu afirmă că votul pe liste poate duce la scindarea partidului şi anunţă că se va retrage din toate funcţiile deţinute în PSD.

Relaţia cu Ion Iliescu

2006, aprilie: Ion Iliescu şi Petre Roman discută posibila formare a unui Pol Social.

2006, decembrie: Congresul Extraordinar aprobă înfiinţarea funcţiei de preşedinte de onoare pentru Ion Iliescu.

2007, martie: Ion Iliescu insistă în interiorul PSD asupra suspendării lui Traian Băsescu în Parlament.

2007, mai: După eşecul referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, mai mulţi lideri PSD acuză în interiorul partidului decizia eronată de a iniţia suspendarea. Vasile Dâncu (autorul etichetei "produs expirat" aplicată lui Ion Iliescu), Victor Ponta, Ioan Rus, Liviu Dragnea, Cristian Diaconescu şi Mihai Tănăsescu insistă în Biroul Permanent pentru sancţionarea lui Ion Iliescu şi a lui Viorel Hrebenciuc, liderii celor două grupuri parlamentare. Mircea Geoană evită să supună la vot propunerea de sancţionare.

2007, septembrie: PSD depune moţiune de cenzură la adresa Guvernului Tăriceanu 2, pe fondul divergenţelor din interiorul partidului. "Grupul de la Cluj", susţinut de Nica, militează pentru o guvernare alături de PDL. Viorel Hrebenciuc, susţinut de Adrian Năstase, propune un parteneriat de şase ani cu PNL. Ion Iliescu este împotriva votării moţiunii, considerând că adoptarea ei ar arunca PSD "în groapa cu lei".

2007, octombrie: La Consiliul de la Braşov, "grupul de la Cluj", susţinut de alţi vicepreşedinţi, încearcă să impună un moratoriu împotriva lui Ion Iliescu, considerat principalul vinovat pentru că moţiunea de cenzură a PSD a fost respinsă cu mai puţin de 20 de voturi lipsă. Moratoriul este adoptat într-o variantă generalizată şi fără sancţiuni.

2008, martie: Geoană îl susţine pe Vanghelie pentru candidatura la Primăria Capitalei, Ion Iliescu îl susţine pe Sorin Oprescu, acesta demisionează din partid şi câştigă.

2008, iulie: Ion Iliescu anunţă că nu mai este interesat să candideze pentru un mandat de senator, în condiţiile votului uninominal.

2009, octombrie: Ion Iliescu afirmă că, dacă ar judeca "instinctual", ar avea reticenţe faţă de candidatura lui Mircea Geoană la prezidenţiale. La depunearea candidaturii însă, Iliescu îl însoţeşte pe Geoană la BEC şi spune că îi predă ştafeta. Această declaraţie a lui Iliescu a constituit tema mai multor atacuri ale opozanţilor la adresa lui Geoană.

Relaţia cu Adrian Năstase

2006, martie: Năstase este suspendat din funcţii la deja celebra şedinţă de la Hotel Confort, după ce scandalul "mătuşa Tamara" ameninţă să pulverizeze partidul. Ion Iliescu îi recomandă lui Adrian Năstase cel puţin un an perioadă de tăcere şi penitenţă. Decizia este contestată de grupul PSD din Cameră, majoritatea deputaţilor semnând o listă pentru susţinerea lui Năstase. Geoană îi cataloghează pe semnatari drept nişte "golani şi mizerabili", Năstase le mulţumeşte public, la microfonul plenului, când îşi anunţă demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Urmează o perioadă în care Adrian Năstase încearcă formarea unei platforme în partid, apar informaţii despre intenţia de a pleca spre PC sau de a crea un alt partid, împreună cu câţiva parlamentari apropiaţi.

Năstase nu renunţă la PSD, dar, câteva luni, se retrage din prim-planul partidului.

2006, septembrie: Pe fondul scandalului legat de neplata unor datorii din campania electorală a lui Adrian Năstase reapar tensiunile cu Mircea Geoană. "În BPN a fost evocată şi posibilitatea retragerii sprijinului pentru Adrian Năstase, însă am considerat că ar fi exagerat. Dar Adrian Năstase trebuie să se lămurească dacă vrea să fie în interiorul sau în exteriorul partidului", spunea, pe 18 septembrie, Geoană.

2006, octombrie: Apar noi informaţii despre o presupusă platformă iniţiată de Năstase în partid, împreună cu alţi 15 parlamentari, printre care Eugen Bejinariu, Rovana Plumb, Rodica Stănoiu, Petre Daea.

2006, noiembrie: Filiala PSD Sector 1 emite un avertisment-ameninţare cu excluderea pentru Adrian Năstase. Marian Vanghelie se lansează într-o serie de atacuri virulente împotriva lui Năstase: "Ne-am săturat de ironiile împuţite ale lui Năstase, pe care nu le mai ascultă nimeni, să îi numărăm ouăle, să îi numărăm băncuţele. (...) Eu nu mai am răbdarea să mai ascult demagogia proastă a lui Năstase. (...) Să nu îl lăsăm să creadă că suntem toţi tâmpiţi".

2007, septembrie: Năstase propune o conducere colectivă a PSD, respinsă de majoritatea vicepreşedinţilor.

2008, februarie: Geoană îi propune lui Năstase cooptarea în echipa care va formula oferta electorală a PSD. Năstase începe să participe constant la şedinţele BPN, deşi cu statut de invitat. Năstase câştigă, la sfârşitul lunii, preşedinţia Consiliului Naţional.

2010, februarie: Năstase îşi anunţă candidatura la preşedinţia PSD. Anterior anunţului, Mircea Geoană afirma că Năstase reprezintă trecutul. Câteva zile mai târziu, nemulţumit de faptul că gruparea pro-Geoană impusese varianta votului pe listă a conducerii centrale, Năstase anunţă că nu mai candidează.

Scandalul Curtea Constituţională

În aprilie 2007, după ce Curtea Constituţională a respins ca neconstituţională o lege iniţiată de PSD prin care se încerca modificarea referendumului de suspendare a preşedintelui prin introducerea unei discriminări între preşedinţii aleşi din primul tur şi cei după două tururi, Mircea Geoană acuză faptul că decizia CC "asigură, cu acoperire legală, o protecţie maximală instituţiei prezidenţiale".

Însă abia avizul negativ dat de Curtea Constituţională la solicitarea Parlamentului de a-l suspenda din funcţie pe Traian Băsescu îl determină pe Geoană să se lanseze într-o serie de atacuri dure.

"Curtea Constituţională este timorată şi a ales să protejeze instituţia prezidenţială", spunea Geoană.

Liderul PSD a provocat un adevărat scandal, în care a implicat şi SRI, acuzând şantajul asupra judecătorilor Curţii, acte de poliţie politică. Geoană l-a acuzat direct pe Florian Coldea, prim-adjunctul directorului SRI, că ar fi dat dispoziţii pentru verificarea unor informaţii din trecutul judecătorilor CC şi a invocat nişte presupuse note de mână ale acestuia. Afacerea se lasă cu o audiere parlamentară a conducerii SRI, bileţelele invocate de Geoană nefiind probate.

Geoană a făcut apel la Curtea Constituţională şi după ce a pierdut alegerile prezidenţiale, reclamând pretinse fraude. Contestarea înaintată de PSD a fost respinsă de Curte, Geoană acceptând decizia, însă argumentând-o ca luată pe baza unor probe insuficiente, produse în timpul scurt avut la dispoziţie, de PSD.

CSAT

La începutul lui februarie 2007, Geoană lansează în dezbatere o temă stupefiantă: desfiinţarea CSAT. Câteva zile mai târziu revine asupra declaraţiei, recunoscând că făcuse o "eroare şi o imprecizie de limbaj juridic" vorbind despre desfiinţarea CSAT şi nuanţând că doreşte doar reorganizarea Consiliului Suprem.

Tema revine în forţă la începutul anului 2009, când PSD şi PDL guvernau în comun, democrat-liberalii cedând în faţa solicitării lui Geoană ca şi numărul doi în stat, şeful Senatului, să fie inclus, ca vicepreşedinte, în CSAT.

Şedinţele CSAT la care a participat Geoană nu au fost multe. În una dintre acestea, şi sub semnătura sa, se aprobă un memorandum privind calendarul retragerii trupelor din Irak, Geoană acuzând că a semnat nu pentru o decizie de retragere, ci pe o informare oficială a statului irakian. Scandalul ia amploare în preziua alegerilor locale, când Băsescu anunţă public, în Afganistan, startul retragerii trupelor, Geoană acuză încălcarea legii de funcţionare a CSAT şi Constituţia şi îşi anunţă demisia din CSAT. "Refuz să legitimez, prin participarea mea în continuare la şedinţele CSAT, acţiunile interne şi internaţionale prin care actualul preşedinte utilizează statul român, armata română şi diplomaţia română pentru a obţine beneficii politice şi avantaje pentru sine şi pentru partidul său", afirma el în ziua alegerilor locale.

În cele din urmă, chiar legea care îi dădea un loc lui Geoană în CSAT a fost declarată neconstituţională.

Frauda electorală

Elementul constant al celor cinci ani de preşedinţie a PSD a lui Mircea Geoană a fost acuzarea tentativelor de fraudare a alegerilor.

Pe 14 mai 2007 acuză public că preşedintele suspendat Traian Băsescu şi democraţii vor instiga şi vor încerca să fraudeze referendumul din 19 mai.

Alegerile locale din iunie 2008 sunt, de asemenea, puse de Mircea Geoană sub semnul unei "tentative sistematice" de fraudare a alegerilor, acţiune la care PDL ar fi devenit "specialist demn de Cartea recordurilor".

Tema a fost preluată şi la actualele alegeri prezidenţiale, Mircea Geoană mergând până la a invoca, cu două zile înaintea turului doi, "elemente care conduc la concluzia că Băsescu încearcă să provoace violenţă şi mişcări de stradă".

Apogeul acuzaţiilor a fost atins a doua zi după turul doi al alegerilor prezidenţiale, când PSD a reclamant pretinse fraude de proporţii semnificative, adunând "camioane" de probe şi depunând o contestaţie la Curtea Constituţională, respinsă de cei nouă judecători.

Cota unică

Consiliul Naţional din noiembrie 2006 a conturat, în discursul lui Mircea Geoană, "falimentul cotei unice", demonizată constant în anii care au urmat. Pe fondul propunerii unui impozit regresiv cu două cote, 10% şi 16%, Geoană preia, după iulie 2008, ideea unui impozit forfetar avansată de Constantin Niţă, refrazată ca "scut fiscal".

Guvernarea în comun cu PDL determină PSD să renunţe la cota regresivă, dar îi dă câştig de cauză în aplicarea impozitului forfetar, pe care Mircea Geoană l-a proclamat deja decedat în prima zi a eventualului Cabinet Iohannis.

Cu câteva zile înaintea alegerilor din noiembrie 2008, Mircea Geoană lansează ideea unei "amnistii fiscale" temporare, adică eşalonarea plăţii taxelor şi veniturilor către bugetul de stat pentru agenţii economici care nu au făcut plăţile "din motive obiective".

Traian Băsescu

"Preşedintele Traian Băsescu patronează un grup de oligarhi, este un pericol pentru democraţie, iar Alianţa PNL-PD reprezintă duşmanul de moarte al PSD", afirma Geoană în noiembrie 2006.

Geoană despre vizita lui Băsescu la Casa Albă, în iulie 2006: "Lui Băsescu i se va cere, probabil, ca România să trimită trupe în sudul Libanului. Voi spune liderilor de la Casa Albă că românii au ales ca şef al statului pe un căpitan de navă, iar acesta a numit ca prim-ministru un motociclist. Din această combinaţie a rezultat o hidrobicicletă în care fiecare protagonist dă din pedale în sensuri opuse".

În aprilie 2009, Geoană spunea: "Traian Băsescu este un tip simpatic în particular, poţi bea un whisky sau o bere cu mare plăcere cu el, dar şi-a demonstrat limita proiectului politic".

În seara turului doi al alegerilor prezidenţiale din 6 decembrie, Geoană s-a proclamat, pe baza exit-poll-urilor a două televiziuni, noul preşedinte, solicitându-i lui Băsescu demnitate în a-şi accepta înfrângerea. Confruntat cu rezultatele oficiale, Geoană nu şi-a acceptat înfrângerea, a acuzat fraude, a contestat alegerile la Curtea Constituţională şi, după respingerea contestaţiei, s-a proclamat câştigătorul moral al alegerilor şi cel faptic al românilor din ţară.

Guvernarea PDL-PSD

Semnarea protocolului de guvernare cu Emil Boc este caracterizată de Mircea Geoană, în decembrie 2008, drept "un moment istoric", "semnul care arată că democraţia română s-a maturizat". Cuvintele seamănă izbitor cu cele rostite în momentul semnării, cu mai puţin de un an mai târziu, a parteneriatului cu Crin Antonescu pentru susţinerea lui Klaus Iohannis ca prim-ministru.

La doar trei luni de la formarea Guvernului PDL-PSD, în martie 2009, Mircea Geoană se poziţionează deja critic la adresa Guvernului Boc. "Răspunsul actualului Guvern la problemele sociale şi economice generate de criză este încă insuficient, incoerent şi depăşit de evoluţia şi dinamica evenimentelor", afirma atunci Geoană.

La sfârşitul aceleiaşi luni, pe 23, după ce ridicase semne de întrebare asupra oportunităţii Acordului cu FMI, Geoană spunea: "Am să îl laud eu pe domnul prim-ministru. La această atitudine mai relaxată, mai flexibilă a Fondului, inclusiv în zona socială, inclusiv în zona fiscală, a contribuit maniera energică în care noul Guvern a înţeles să abordeze guvernarea în ultimele trei luni".

După nouă luni de guvernare, sub pretextul demiterii lui Dan Nica de către premierul Emil Boc din funcţia de ministru al Internelor, sub imperiul apropierii alegerilor prezidenţiale, Geoană impune ieşirea PSD de la guvernare, următoarele două luni fiind caracterizate de atacuri virulente ale prezidenţiabilului PSD la adresa foştilor aliaţi de guvernare.

(Material realizat de Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro)