FOCUS: Şeful statului nu are ultimul cuvânt la urmărirea penală a miniştrilor care sunt parlamentari

"Dacă membrul Guvernului pentru care preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul Justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale", prevede alineatul 7 al articolului 17 din Legea 115/1999 privind răspunderea ministerială.

În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, preşedintele, la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizărilor cu privire la comiterea unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei de către membrii Guvernului, adresează ministrului Justiţiei o cerere în acest scop, pentru a proceda potrivit legii - conform alineatului 1 al articolului 16 din Legea 115. În cazul ministrului Justiţiei, cererea Preşedinţiei se adresează primului-ministru, precizează alineatul 8 al articolului 16.

Concret, preşedintele doar hotărăşte asupra raportului prezentat de comisia specială, dispune comunicarea soluţiei mass-media şi se adresează premierului sau ministrului Justiţiei.

Articolul 17 arată că preşedintele va fi înştiinţat despre înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor sau a Senatului a raportului comisiei speciale.

Totodată, legea precizează la articolul 18 că,"dacă una din cele două Camere a Parlamentului sau preşedintele a cerut urmărirea penală, dosarul se trimite de îndată ministrului Justiţiei sau, după caz, primului-ministru".

Prin Decizia 665 din 5 iulie 2007 a Curţii Constituţionale, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, motiv pentru care procedura specială de cercetare a miniştrilor care au comis infracţiuni în exerciţiul funcţiei lor se aplică şi foştilor membri ai Guvernului.

Ţinând cont de prevederile legale, ministrul Justiţiei este, potrivit Legii 115, cel care primeşte şi trimite mai departe Parlamentului deciziile Preşedinţiei luate în urma solicitărilor Parchetului Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, DIICOT, DNA, mai puţin în cazul său, unde este implicat primul-ministru.

Astfel, în cazul actualului ministru Paul Păcuraru, dar şi în cele ale fostului premier Adrian Năstase şi ale foştilor miniştri Codruţ Şereş şi Miron Mitrea, preşedintele trimite ministrului Justiţiei decizia de declanşare a urmăririi penale - cerută de procurori - avizul Comisiei speciale a Palatului Cotroceni şi hotărârea preşedintelui Traian Băsescu nefiind decisive, iar Camera legislativă din care fac parte are ultimul cuvânt.

Pentru Zsolt Nagy şi Victor Babiuc, doar ministrul Justiţiei este cel care se pronunţă, ei nefiind şi parlamentari. Dacă şeful statului este de acord cu începerea urmăririi penale a ministrului Justiţiei Tudor Chiuariu, care nu este parlamentar, premierul Tăriceanu este cel care are sarcina de a trimite înapoi procurorilor răspunsul la solicitarea pe care au făcut-o iniţial.

De aceea, ordinea în care Preşedinţia va da curs cererilor procurorilor este importantă. În cazul în care preşedintele se pronunţă întâi în favoarea urmăririi penale a ministrului Justiţiei şi îl suspendă din funcţie, atribuţiile acestuia sunt preluate interimar de un alt ministru pentru 45 de zile, care se va ocupa şi de circuitul cererilor celorlalţi miniştri.