FOCUS: Ziua Îndrăgostiţilor, între Dragobete şi Sfântul Valentin

Dragobetele, celebrat cândva cu mare pompă la 24 februarie, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii în zona noastră. I se mai spunea şi Cap de Primăvară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă. Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile - un fel de Zburător - metamorfozat apoi de Maica Domnului într-o floare.

În lumea satului românesc, pe 24 februarie, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau şi începeau să-şi construiască cuiburile. Despre "păsările" neînsoţite la Dragobete ştia toată lumea că rămân singure şi fără pui până în aceeaşi zi a anului viitor. După modelul zburătoarelor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, ei se adunau în cete şi ieşeau la pădure. Din zăpada netopită, în această zi, fetele îşi făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători din timpul anului.

În Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania circula şi o zicală: "Dragobete sărută fetele".

Steaua acestui flăcău a început să apună după prima jumătate a secolului al XX-lea. Într-un fel, zeul a fost şi el o victimă a comunizării ţării. După decembrie 1989, el nu şi-a mai găsit locul, satul românesc tradiţional nu mai exista. De acest gol a profitat Sfântul Valentin, celebrat în lumea occidentală pe 14 februarie. Cine este acest sfânt - mană cerească pentru producătorii de inimioare de pluş şi de bomboane de ciocolată?

Enciclopedia Catolică spune că au existat cel puţin trei sfinţi pe nume Valentin, toţi trei martiri. Unul era preot la Roma, altul episcop la Interamna (azi Terni), iar despre cel de-al treilea se ştie doar că a fost în Africa, unde a suferit, alături de alţi martiri. Ceva mai multe informaţii sunt despre primii doi, care au fost ucişi în a doua jumătate a secolului al III-lea, fiind îngropaţi pe Calea Flaminia, dar în locuri diferite. Din lucrările lui William de Malmesbury se ştie că, la un moment dat, acestui loc, denumit azi Porta del Popolo, i se spunea Poarta lui Valentin. Acelaşi autor spune că numele ar fi fost preluat de la o bisericuţă din apropiere, cu hramul acestui sfânt. Nu se ştie însă despre care dintre aceşti sfinţi ar fi vorba, pentru că ei nu sunt menţionaţi decât în documente relativ recente, cu importanţă istorică foarte redusă.

O legendă vorbeşte despre un medic Valentin, care a trăit în Roma antică, bun la suflet şi cu mare pasiune pentru gastronomie. El amesteca medicamentele amare cu vin, lapte sau miere pentru a avea un gust mai bun pentru bolnavi. Religia era o parte integrantă a vieţii medicului şi, deşi creştinismul nu era prea popular în acele vremuri, el a devenit creştin şi a început să ţină predici. Într-o zi, un paznic al închisorii din Roma a bătut la uşa lui Valentin, ţinîndu-şi fiica oarbă în braţe. Valentin ştia că îi va fi greu să o vindece, însă i-a promis omului că va face totul posibilul. A examinat fetiţa, i-a dat o alifie pentru ochi şi i-a rugat să se întoarcă pentru a vedea cum evoluează boala. Au trecut mai multe săptămâni, însă fetiţa nu s-a vindecat. Totuşi, nimeni nu şi-a pierdut speranţa. Într-o zi, câţiva soldaţi romani l-au arestat pe medic, distrugându-i leacurile şi condamnându-l pentru credinţa lui. Când tatăl fetiţei a aflat despre arestarea lui Valentin, a dorit să intervină, însă nu a putut face nimic. Ştiind că va fi executat, Valentin a cerut un pergament, o pană de scris şi cerneală şi a scris câteva rânduri pentru fetiţa oarbă. Valentin a fost executat în 14 februarie. Iar când fetiţa a deschis biletul a descoperit o floare galbenă înăuntru şi un mesaj care spunea "De la al tău Valentin." Ochii ei s-au vindecat ca prin miracol. În 496, Papa Gelasius I a desemnat ziua de 14 februarie ca fiind Ziua Sfântului Valentin. Sărbătoarea a dispărut din calendarul oficial în 1969.

O legendă paralelă spune că Împăratul Claudius al II-lea nu reuşea să-şi adune oastea pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. El a crezut că bărbaţii romani nu voiau să îşi părăsească soţiile şi a interzis logodnele şi nunţile în Roma. Un preot creştin, pe nume Valentin, făcea însă cununii în secret. Aflând, împăratul l-a închis, iar preotul a murit în captivitate în 14 februarie.

Credinţele populare şi sărbătoarea asociată par a-şi avea izvorul în Anglia şi Franţa Evului Mediu şi sunt legate tot de împerecherea păsărilor. Iar oamenii şi-au spus că e o bună ocazie pentru a scrie scrisori şi a-şi declara cu sinceritate sentimentele. Literaturile de secol XIV şi XV din aceleaşi regiuni fac aluzii la aceste practici. Cele mai vechi texte sunt două balade ale poetului bilingv John Gower (1327 - 1408), scrise în franceză. Mai târziu, Dame Elizabeth Brews amintea, într-o scrisoare, că speră ca de Sfântul Valentin să-i găsească fiicei ei un soţ, aşa cum orice pasăre îşi găseşte perechea.

În prezent, Sfântul Valentin este asociat cu diverse tradiţii regionale în Marea Britanie. În Norfolk, un personaj numit Jack Valentin ciocănea la uşile din spatele tututor caselor, lăsând dulciuri şi cadouri pentru copii. În Ţara Galilor, mulţi oameni sărbătoresc pe 25 ianuarie, în loc de 14 februarie. Ziua îl comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiţilor galezi. În Franţa, ziua de Sfantul Valentin este sărbătorită ca şi în restul ţărilor occidentale. În Danemarca şi Norvegia, ziua de 14 februarie este cunoscută ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulţi oameni îşi fac timp pentru a-l petrece într-un mod romantic cu partenerul de viaţă sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

În Suedia este numită ziua tuturor inimilor, dar nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia, un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. Ziua Îndrăgostiţilor a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii şi pe câmpuri. Se spune, de asemenea, că păsările se căsătoresc în această zi.

În Turcia, Valentine's Day este numai Sfântul Gregor, care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/ Dulci.

În Brazilia, ziua înamoraţilor sau ziua iubitului/ iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, când cuplurile îşi dau cadouri precum ciocolată, felicitări şi, de obicei, un buchet de flori. Aceasta a fost aleasă ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soţ bun sau iubit.

Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine's Day a apărut şi în Japonia şi Coreea ca o zi în care mai mult femeile şi mai puţin bărbaţii dăruiesc bomboane, ciocolată şi flori. A devenit ca o obligaţie ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbaţi. Pe 14 martie, bărbaţii sunt aşteptaţi să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolată de Ziua Îndragostiţilor.