"Free Becali" sau justiţie în atmosferă de peluză

Galeria lui Becali la meciul cu procurorii programat târziu în noapte şi care se anunţa unul de anduranţă a apărut la stadion - a se citi "pe strada din faţa sediului Judecătoriei Sectorului 1" - în jurul orei 22.00. Liderii de galerie, cu toţii oameni cunoscuţi: Giovanni Becali, Victor Becali, Teia Sponte, Cosmin Olăroiu, Mădălin Voicu sau mai puţin faimoşii edili de Ştefăneşti, comună de lângă Bucureşti în care alăturarea Becali-terenuri a dat rezultate mai mult decât satisfăcătoare pentru afaceristul machedon care a plecat de la a număra oi şi a ajuns la a nu prea mai putea număra milioanele de euro.

Printre aceştia mişunau puşti gelaţi, cu ţoale scumpe şi lanţuri cu care nu prea ai voie să intri pe stadion, putând lesne trece drept arme albe. Mulţi dintre ei vorbeau aromână, o parte chiar ţigăneşte. Atunci când nu stăteau "la fotolii", în scaunele de piele ale maşinilor de teren şi limuzinelor scumpe cu care veniseră, se strângeau în cerc sprijiniţi de ele, nu care cumva să scape cuiva din vedere faptul că minunile tehnicii sunt chiar ale lor.

În fine, marea masă, oameni care arătau sărac, îmbrăcaţi sărac şi cu vocabular sărac, numai buni de îngroşat vocea peluzei la cel mai mic semn că ar fi nevoie de un nou imbold. Printre ei chiar oameni ai străzii, aciuaţi de ani prin zona fostului Tribunal al Capitalei, actual sediu al Judecătoriei Sectorului 1.

Între ei, notă discordantă făceau doar vreo două-trei figuri: un pensionar venit "în sprijinul domnului Becali", pe care însă nu prea-l place, aşa cum spunea, şoptit, cui avea un minut să-l asculte; un tânăr incoerent cu design de intelectual şi un copil de clasa a cincea, dezgheţat la minte, dar îngheţat bocnă pe la unu-două noaptea. Venise cu tatăl. "Nu mi-este somn. Sunt clasa a cincea şi mâine intru la şcoală la 12.00. Am venit cu tata. Îmi este puţin frig, da' a vorbit tata cu domnul poliţist să mă lase să stau aici, pe hol", a povestit micuţul, zgribulit, cu o glugă pe cap şi palmele ascunse sub mâneci, aşezat pe treptele de piatră rece din holul clădirii Judecătoriei, loc destinat ad-hoc jurnaliştilor fumători.

Nimic din recuzita de peluză nu a lipsit. Aveau chiar şi bannere. Pe unul din ele scria, simplu: "Free Gigi". Pe un altul, pensionarul nehotărât în simpatia faţă de Becali scrisese, uşor agramat, că Vadim şi Becali "vin la puterea ţări (sic!)" chiar din acea noapte. Nu s-a priceput să explice ce-a vrut să scrie în el. Un al treilea banner însă fusese chiar multiplicat - iată şi coregrafia de peluză! - şi lipit în mai multe exemplare pe geamurile unui microbuz. Un banner laudativ la adresa lui Becali, "omul care a ajutat la rândul lui multă lume şi care a avut întotdeauna frica lui Dumnezeu".

Şi seminţe. Multe seminţe. Cam toată lumea de-acolo se ocupa cu spartul seminţelor. De la cei aleşi, adunaţi grupuri-grupuri pe lângă maşini, până la cei mai vocali.

Deşi, preţ de vreo oră, puteai să juri că eşti la meci, ne aflam, de fapt, în faţa unei instituţii în care se judeca un proces. Înăuntru, în spatele uşilor închise, în şedinţă secretă după cum prevede legea, idolul mulţimii dădea explicaţii despre o fază nu tocmai fair play. Coechipierii săi, foşti sau actuali luptători profesionişti, cu cefe late şi tatuaje vizibile, erau şi ei luaţi la întrebări, rând pe rând.

Uşor-uşor, pe la ora 3.00, mulţimea a obosit. Mulţi dintre gură-cască au plecat la somn, speriaţi de frig sau de munca ce urma să înceapă în doar câteva ore. A rămas, însă, nucleul dur. Şi aceştia, însă pitiţi prin maşini. Au reacţionat doar de câteva ori, atunci când venea câte un mesaj de sus. S-au agitat puţin încercând să-i ducă lui Becali un cojoc maro, asortat cu lemnul din care este făcută boxa arestaţilor din sala de judecată, şi umblă vorba că au plecat, în toiul nopţii, după ceva caş de oaie, cerut tot de afaceristul încolţit de mascaţi în sala rece de la etaj.

Au urmat alte trei ore de aşteptare, după care a venit vestea că urmează ca instanţa să anunţe decizia. Pronunţarea fiind publică, au intrat repejor în clădire, cei mai descurcăreţi prinzând chiar locuri în sala mică, unii jurnalişti sau chiar rude ale celor reţinuţi rămânând pe-afară din lipsă de spaţiu.

Şi a venit fluierul final: cinci din şase, arestaţi 29 de zile. La auzul veştii, vacarmul de peluză a reizbucnit chiar în sală, unde dintre cei din boxă, bine legat, tuns la chelie şi cu un tatuaj pe gât, a început să ameninţe şi să înjure chiar de faţă cu judecătoarea.

S-au spus vorbe grele şi greu de reprodus. Ieşirea omului a avut repede ecou printre cei din sală. O pirandă bătrână, cu dinţi de aur şi cu fuste lungi, a început să se jelească aproape ca la înmormântare, refrenul preferat find "i-a dat 29 de zile". Alţii, mai nervoşi, au început să reproşeze arbitrului judecător că nu a fost corect şi că i-a nedreptăţit pe favoriţii lor.

La rugăminţile politicoase ale jandarmilor, susţinătorii celui care se visa şef de stat au ieşit, tăcuţi dar mânioşi, din sală.

Rămâne memorabilă clemenţa cu care adunarea - evident, neautorizată - a câtorva sute de inşi zgomotoşi, în miez de noapte, în faţa unei instituţii importante a fost privită de forţele de ordine. "Ce vreţi, domnule, să facem? Aveţi dreptate, nu au voie, dar ce putem să le facem?", a aruncat, mânios, un domn în uniformă de poliţie, susţinut imediat de un coleg jandarm. Aceeaşi clemenţă s-a manifestat şi atunci când vărul Victor Becali a ieşit, senin, din sala de judecată, unde s-a conversat cu omul de afaceri reţinut, ba chiar spunând presei că a discutat cu Gigi Becali.

Procesul de peluză s-a încheiat cu supărare pentru "fani", care au plecat spre casă cu capetele lăsate. Favoritul lor nu a avut noroc şi a rămas după gratii. Resemnat, acesta s-a retras şi el la vestiare, flancat de mascaţi, nu înainte de a-i cere unuia din sală nişte ţigări.

"Ce faci, mă? Doar un pachet îmi dai?", au fost ultimele cuvinte spuse de Becali înainte de a pleca spre arest. Şi s-a lăsat liniştea. În care, dealtfel, ar fi trebuit să se desfăşoare întreaga şedinţă de judecată, într-o ţară normală, cu oameni normali şi cu forţe de ordine respectate.

(Material realizat de Ovidiu Vanghele; ovidiuv@mediafax.ro)