Judecătorul Zegrean a făcut de multe ori opinie separată în deciziile CC

Înainte de a fi numit judecător la Curtea Constituţională, în 15 iunie 2007, Augustin Zegrean - pe atunci deputat PD şi membru al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor - s-a pronunţat în privinţa discrepanţelor între salariile bugetarilor, susţinând că pot fi rezolvate printr-o lege-cadru şi că nu este corect ca fiecare profesie să aibă legea ei de salarizare.

"Din păcate, în opinia mea cel puţin, este total greşit să se adopte legi pentru fiecare categorie de salariaţi în parte. În România sunt peste 200 de legi de salarizare. Ar trebui odată Guvernul să ia problema în serios şi să adopte o singură lege-cadru pentru salarizarea personalului angajat la stat, funcţionar publici şi personal contractual. Nu este corect ca fiecare profesie să aibă legea ei de salarizare, fiindcă de aici apar discrepanţe între salariaţi. Sunt situaţii în care un om cu studii medii dintr-un domeniu să aibă salariu mult mai mare decât un doctor de la spitalul de urgenţă", explica Zegrean.

Anterior, avocatul Augustin Zegrean a susţinut că se opune acordării unor privilegii pentru magistraţi la votarea legii privind salarizarea acestora. "S-au câştigat nişte drepturi care mie îmi par mai mult nişte privilegii decât nişte drepturi. De exemplu, în legea privind salarizarea magistraţilor este un articol care spune că familia magistratului decedat va primi încă trei luni salariu de magistrat şi mai sunt şi alte exagerări de felul acesta. Sigur, mereu ni se spune că sunt nişte drepturi câştigate şi nu putem să le luăm, dar dacă sunt câştigate pe nedrept nu poţi să invoci asta la nesfârşit. Sunt de acord să li se acorde salariul corespunzător, dar nu sunt de acord să li se acorde privilegii", spunea, în 6 octombrie 2006, Zegrean.

Printr-un decret din 18 aprilie 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a numit judecător al Curţii Constituţionale pe Augustin Zegrean, care şi-a intrat în funcţie în 13 iulie 2007, mandatul său expirând în 2016.

În noiembrie 2007, Curtea Constituţională a respins sesizarea lui Traian Băsescu privind modificarea legislativă referitoare la salariile diplomaţilor, după ce a constatat că Guvernul s-a opus, iniţial, propunerii legislative doar din motive de oportunitate, fără a face referire la sursele de finanţare. Curtea Constituţională a stabilit că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate este constituţională.

Opinie separată a făcut judecătorul Augustin Zegrean.

În 10 decembrie 2008, judecătorii Curţii Constituţionale au decis cu cinci voturi "pentru" şi patru "împotrivă" că modificările aduse legii privind casele naţionalizate sunt constituţionale, respingând contestaţia semnată de 55 de deputaţi, respectiv 63 de deputaţi din PDL.

Patru din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale - Augustin Zegrean, Puskás Valentin Zoltán, Petre Lăzăroiu şi Tudorel Toader - au susţinut însă că modificările Legii caselor naţionalizate sunt neconstituţionale şi au invocat jurisprudenţa acestei Curţi care a statuat că proprietarii imobilelor preluate de stat fără titlu şi-au păstrat titlul de proprietate asupra clădirilor.

Cei patru subliniau faptul că în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a statuat că intervenţia legiuitorului pe parcursul derulării unei proceduri administrative sau juridice, prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi, influenţând soluţia pe fond a litigiului, este de natură să creeze un climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică.

În opoziţie cu susţinerile preşedintelui Curţii Constituţionale Ioan Vida şi ale judecătorilor Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, cei patru judecători apreciau că sesizările de neconstituţionalitate a prevederilor art.1 pct.2 şi următoarele din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt întemeiate, dispoziţiile legale criticate încălcând dispoziţiile constituţionale la care se referă autorii sesizării (parlamentarii PDL, opiniile lor fiind împărtăşite ulterior şi de preşedintele Băsescu).

În 15 aprilie 2010, Curtea Constituţională a constatat că unele reglementări ale Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, inclusiv articolul 13 care stabileşte atribuţiile ANI, respectiv verificarea declaraţiilor de avere şi interese, controlul depunerii la termen a acestora, constatarea neconcordanţelor sau a nerespectării hotărârilor legale, constatarea incompatibilităţilor şi sesizarea organelor de urmărire penală, dar şi aplicarea sancţiunilor.

Majoritatea judecătorilor Curţii Constituţionale au apreciat că activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) este mai mult decât ar trebui să aibă voie un organ administrativ, făcându-se confuzie între anchetă şi judecată.

Trei judecători ai Curţii - Nicolae Cochinescu, Petre Lăzăroiu şi Augustin Zegrean - au arătat însă că nu împărtăşesc opinia majoritară potrivit căreia dispoziţiile art. 6, 7, 8 şi 46 din Legea nr. 144/2007 sunt neconstituţionale, susţinând că atribuţiile ANI şi ale inspectorilor de integritate de verificare prin probe a caracterului licit de dobândire a averii nu exced cadrului constituţional, iar Agenţia se defineşte ca autoritate administrativ autonomă.

Aceste texte abilitează Agenţia Naţională de Integritate şi inspectorii de integritate să administreze probe, şi anume date, înscrisuri, documente deţinute de autorităţile publice, de instituţiile sau de societăţile publice sau private, şi să dispună efectuarea de expertize - în vederea întocmirii actelor de constatare şi a proceselor-verbale privind averea, conflictele de interese şi incompatibilităţile verificate.

"Luând în considerare obligaţia generală de respectare a legilor, prevăzută în art.1, alin. (5) din Constituţie şi obligaţia de exercitare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă, prevăzută în art. 57 din Legea fundamentală, opinăm că atribuţiile Agenţiei şi ale inspectorilor de integritate de verificare prin probe a caracterului licit de dobândire a averii şi a existenţei unor conflicte de interese şi incompatibilităţi, reglementate prin textele analizate, nu excedează cadrului constituţional", susţineau cei trei judecătorii ai CC.

Aceştia nu au fost de acord nici cu argumentele prin care articolul 46 din lege a fost declarat neconstituţional de majoritatea colegilor lor magistraţi constituţionali. "Opinăm că textul nu încalcă prezumţia de dobândire licită a averii, consacrată prin art. 44 alin (8) din Constituţie, în condiţiile în care textul de lege analizat prevede că Agenţia întocmeşte actul de constatare, pe care îl trimite instanţei competente, pe baza probelor aflate la dosar, adică a datelor, înscrisurilor şi documentelor deţinute de autorităţile publice, de instituţiile sau de societăţile publice sau private cu privire la valoarea bunurilor şi a veniturilor dobândite, a expertizelor efectuate şi a declaraţiilor de avere şi de interese depuse de persoanele vizate de lege în termenul de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţie ori de la data începerii activităţi, prevăzută în art. 44 alin. (1) din lege", se arată în opinia separată a celor trei la motivarea deciziei CC din 15 aprilie.

Potrivit celor trei judecători, din textul analizat nu rezultă obligaţia persoanei a cărei avere este verificată de a face dovada caracterului licit al dobândirii bunurilor, această obligaţie revenind în exclusivitate Agenţiei, prin probele administrate în condţiile legii.

De asemenea, persoana în cauză are posibilitatea să combată aceste probe atât în faţa organelor Agenţiei, cât şi în faţa instanţei de judecată şi să infirme constatarea că "între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă sunt diferenţe vădite, iar dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificată", susţineau cei trei magistraţi care adăugau că legiuitorul este liber să instituie măsura confiscării în toate cazurile de dobândire ilicită de bunuri.

Totodată, cei trei judecători au respins şi argumentele celorlaţi colegi ai lor conform cărora activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate este jurisdicţională. "Funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul (juris dico) şi de a soluţiona prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat un conflict cu privire la existenţa ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situaţie juridică sau de a dispune, în condiţiile legii, o măsură restrictivă de drepturi. Cel care judecă, judecătorul sau organul de jurisdicţie permis de Constituţie, este independent şi se supune numai legii. Pe de altă parte, activitatea jurisdicţională nu se exercită decât la cerere, spre deosebire de activitatea executiv-administrativă care acţionează nu numai la cerere, ci şi din oficiu. De asemenea, activitatea jurisdicţională se desfăşoară în cadrul unei proceduri formale, caracterizată prin publicitate, contradictorialitate, oralitate. Niciunul dintre aceste elemente de esenţa activităţii de judecată nu se regăsesc în structura organică, funcţională şi formală a Agenţiei Naţioale de Integritate", sunt argumentele celor trei judecători ai CC.

Potrivit acestora, Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie pentru că în competenţa acesteia nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege.

Alegerea de joi a fostului democrat Augustin Zegrean la conducerea CC, dar şi desemnarea judecătorilor Iulia Motoc şi Ştefan Minea, susţinuţi de PDL la Curtea Constituţională, înclină balanţa la această Curte în favoarea partidului de guvernământ.

Anterior, preşedintele Traian Băsescu l-a numit în 3 iunie, pentru un mandat de nouă ani, pe Petre Lăzăroiu.

Judecătorul Valentin Zoltan Puskas, fost senator UDMR, a fost numit la Curtea Constituţională, în 2007, pentru un mandat de nouă ani.

Tudorel Toader a fost numit judecător de Camera Deputaţilor, în 2007, la propunerea PNL, pentru un mandat care expiră în 2016.

Ion Predescu, fostul senator PSD şi fost ministru al Justiţiei, a fost numit judecător la Curtea Constituţională de către Senat în 2004, pentru un mandat de 9 ani.

Acsinte Gaspar, fost ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul în timpul guvernării PDSR (actual PSD), fiind numit la CC în 2004, de către preşedintele Ion Iliescu.

Aspazia Cojocaru, propusă de PSD, a fost numită judecător de Camera Deputaţilor, în 2004, pentru un mandat de 9 ani, la propunerea PSD.

Cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale s-au întrunit, joi, ei desemnându-l în funcţia de preşedinte pe Austin Zegrean.

"În urma votului secret exprimat de cei nouă judecători, domnul judecător Augustin Zegrean a fost ales preşedinte al Curţii Constituţionale, cu 5 voturi «pentru» şi 3 «împotrivă», un buletin fiind anulat", a informat Curtea Constituţională într-un comunicat.

Votul privind desemnarea lui Zegrean se va regăsi, probabil, şi în deciziile Curţii Constituţionale.

Primul test al Curţii Constituţinale în actualul format va fi dat în 24 iunie, când judecătorii au de analizat sesizările privind neconstituţionalitatea măsurilor de austeritate asumate de Guvern, implicit cele din domeniul pensiilor şi salariilor.

(Material realizat de Lucia Efrim, politic@mediafax.ro)