Kevin Costner şi cealaltă pasiune a lui, country-ul, într-un concert-eveniment la Bucureşti

Audienţa colorată din clubul din Bucureşti - populat deopotrivă de simpli amatori de muzică, de fani sau colegi de platou de-ai star-ului de cinema, aflat în România pentru a turna o nouă producţie şi de VIP-uri autohtone - nu părea a fi foarte la curent cu muzica pe care urma să le-o cânte celebrul actor. Stilul country and western abordat de Costner şi de prietenii săi de la Modern West i-a uimit pe unii, iar pe alţii, puţini, i-a speriat de-a binelea, astfel că fie s-au retras în câte un colţ al clubului, fie au plecat de tot, enervaţi şi de înghesuiala feroce. Cei mai mulţi spectatori au rămas însă în club şi s-au dezmorţit, ajungând la final să danseze şi să se bucure de muzica americanilor.

Călătoria muzicală a lui Kevin Costner prin Bucureşti a început însă cu câteva ore bune înainte de concert, cu probele de sunet.

Ca un muzician pur-sânge, Kevin Costner şi-a condus colegii de trupă prin soundcheck, verificând personal cum se aude scena în diferite colţuri ale clubului. Kevin Costner nu se joacă de-a muzica: este o pasiune pe care şi-o cultivă cu respect, aşa că a învăţat cum funcţionează un complicat sistem de sunet pentru o trupă live şi ştie ce să ceară de la sunetist. Cu mult calm, timp de aproape o oră a repetat multe dintre piesele din setlist şi a stabilit cu ceilalţi detalii legate fie de sunetul "de faţă", fie de monitoare. Profesionistul de imagine din el a cerut chiar celor de la club să pornească instalaţia video, pentru a vedea cum dă trupa pe ecranele de pe pereţi.

La câteva minute după ora 20.00, ora la care era anunţat concertul, muzica din club s-a oprit şi pe ecranul de proiecţie ce acoperea scena a început să ruleze "intro-ul", un instrument indispensabil pentru trupele mari de-afară în ultimii ani. Evident, personalizat: pe ecran au început să ruleze scene de acţiune din cele mai cunoscute filme ale actorului.

Împuşcăturile din western-urile în care a jucat sau spectaculoasele cascadorii din Robin Hood s-au succedat pe un fond sonor în crescendo, acoperit doar de aplauzele publicului la vederea sărutului din celebrul The Bodyguard, până când trupa şi-a pregătit instrumentele, după care concertul a început.

Pe scenă a apărut, în aplauzele publicului, star-ul de la Hollywood, afişând un zâmbet larg sub mustaţa groasă din Wyatt Earp, ţinând în mână chitara, salutând politicos publicul şi trecând direct la microfon.

Problemele tehnice au fost rapid rezolvate astfel că, după prima piesă, Costner a salutat publicul şi, văzând aglomeraţia infernală din club, a îndemnat la calm şi răbdare, urându-le spectatorilor bun venit la petrecere.

A mai fost nevoie de două-trei piese pentru ca toţi cei prezenţi săăşi dea seama că urmează o seară de muzică country, cântată corect şi din suflet de Costner şi colegii lui, chitariştii John Coinman, Teddy Morgan şi Park Chislom, basistul Blair Forward, toboşarul Larry Cobb, violonistul Bobby Yang şi guest-star-ul pentru câteva piese Sara Beck.

Deşi muzicieni profesionişti, niciunul din cei din trupa Modern West nu a strălucit prin virtuozitate, cu excepţia violonistului Bobby Yang, căruia i-au fost rezervate solo-urile de la mai toate melodiile. Prietenii lui Costner, care au bătut jumătate de lume ca să-l însoţească pe scena de la Bucureşti, sunt o trupă de acompaniament gândită perfect pentru a-l înconjura pe star-ul de la Hollywood: suficient de buni pentru ca muzica să sune corect şi în forţă dar nu prea buni pentru a-l lăsa în umbră pe frontmanul care aproape că i-a făcut pe spectatori să uite că, în general, se ocupă cu filmul, nu cu muzica.

Calm, relaxat, puţin obosit dar volubil şi plin de umor, actorul care a luat de două ori Oscarul a prezentat fiecare piesă, explicând cum au fost ele compuse şi făcând în mai multe rânduri complimente frumoase României şi românilor.

Înaintea piesei "Moon So High", de exemplu, actorul, aflat deja la al doilea film turnat în România, i-a făcut pe români să zâmbească după ce a recunoscut că nicăieri în lume luna plină nu este mai frumoasă decât în Transilvania.

Au urmat piese mai lente, de dragoste, la care Costner şi colegii erau ajutaţi de frumoasa Sara Beck, dar şi piese mai ritmate, fie despre ce a însemnat războiul din Vietnam, fie despre femeile din zbuciumata viaţă de superstar, fie despre despărţiri urâte sau seri pierdute din cauza certurilor în cuplu. "Le-aţi trăit şi voi, le-am trăit şi eu, deci ştim cu toţii despre ce e vorba", le-a descris actorul pe ultimele, zâmbind amar.

Toate piesele cântate de Costner şi Modern West au fost compoziţii proprii, cu excepţia celei de final, un cover după "Mr. Tambourine Man" a lui Bob Dylan, artistul care i-a marcat viaţa chitaristului şi producătorului muzical John Coinman, cel care, aşa cum l-a descris Costner, este responsabil să-i acopere greşelile pe care le face fie cu chitara, fie cu vocea.

Muzica lui Costner, deşi simplă, este puternică şi inspirat aranjată: patru chitare, uneori chiar cinci cu cea a Sarei Beck, şi cinci sau chiar şase voci fac compoziţiile clasice country să sune foarte corect şi modern deasupra secţiei ritmice impecabile.

După mai bine de o oră şi jumătate, transpirat, obosit dar mulţumit, actorul s-a retras în culise, promiţând că se va întoarce în club, la petrecere. Modest, actorul nu şi-a încheiat concertul înainte de a le mulţumi tuturor celor care l-au ajutat în muzică dar mai ales celor cu care colaborează la filmul pentru care a venit în România, "Hatfields and McCoys", de la colegii actori până la staff-ul tehnic "făcător de minuni".

A primit la final aplauze şi un imens buchet de flori care i-a fost înmânat înainte de ultimele acorduri şi pe care l-a definit cu umor: "O plantă uriaşă care vine cu viteză spre mine".

(Material realizat de Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro)