La adăpostul pentru oamenii străzii, de la cerşetori până la foşti profesori

În mare parte bărbaţi, ei au aşteptat la porţile adăpostului încă înainte de deschiderea oficială.

Adăpostul are o sută de locuri şi va funcţiona până la începutul lunii martie, anul viitor, zilnic, între orele 18.00 şi 8.00.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti a amenajat, pentru al doilea an consecutiv, adăpostul, format din 22 de containtere, cu câte aproximativ cinci locuri, dar şi containere cu duşuri cu apă caldă şi toalete.

Containerele sunt încălzite cu aeroterme, au lenjerie curată şi în fiecare zi sunt spălate şi dezinfectate de angajaţi ai municipalităţii, pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

Directorul DGASMB, Cosmina Simean, a spus că, după douăzeci de ani, în iarna lui 2008 a fost prima perioadă când în Capitală nu au fost înregistrate decese ale oamenilor străzii din cauza temperaturilor scăzute. Până anul trecut mureau între 40 şi 50 de persoane în fiecare iarnă, acestea fiind, în majoritatea cazurilor, găsite degerate.

La deschiderea centrului, "locatarii" au fost înregistraţi, urmând să primească un pat şi o masă caldă. Pe lângă slujba oficiată de un sobor de preoţi, oamenilor străzii le-au fost oferite fructe şi un tort aniversar. De asemenea, angajaţii DGASMB le vor pune la dispoziţie săpunuri, prosoape, lame de ras şi alte obiecte necesare igienei zilnice personale.

Din cei patruzeci de oameni ai străzii, s-au remarcat veteranii locului, care, de altfel, au dat explicaţii noilor veniţi.

"Aici n-avem voie cu băutură sau să fumăm înăuntru şi nici n-avem voie cu scandal că altfel ne dă afară şi nu mai putem veni!", i-a spus un tânăr unui bărbat cu o sacoşă, în care erau câteva lucruşoare şi o sticlă de votcă dosită printre ele.

Un altul, de 72 de ani, şi-a luat în primire patul în containerul denumit "Salcia". Întrebat de ce a ajuns în această situaţie, bărbatul a povestit că, deşi a avut o casă în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, la cererea fiicei sale a fost nevoit să vândă casa şi să-i dea banii fetei.

"A trebuit să vând pentru că altfel mi-a spus că se omoară. A plecat la Timişoara. Iniţial am mers cu ea, însă după niciun an, m-a dat afară şi mi-a spus că nu o mai interesează de mine. Mai am doar o pensie de la fostul CAP, de 160 de lei care însă nu-mi ajunge decât ca să mănânc câte ceva", a spus bătrânul.

Vecinul său, de 56 de ani, din Bucureşti, are o fată, în Ferentari, care "avea şi ea problemele ei".

"Nu poate să mă ajute şi pe mine tot timpul. Stă într-o garsonieră şi cu copiii şi cu soţul. Din când în când mă mai duc pe la ea şi-mi mai dă câte ceva de mâncare, dar nu pot să dorm acolo", se justifică el.

Întrebat ce face în timpul liber, completează: "aproape în fiecare zi din iarnă mă plimb cu troleibuzele şi cu autobuzele, iar uneori iau tramvaiul, pentru că în ele este mai cald decât afară. Vara nu este o problemă, însă iarna este foarte greu pentru că-mi este frig".

Mihai, de 52 de ani, nu ar vrea să apară nicăieri, pentru a nu-şi pune fiica, o elevă eminentă al unui liceu din Capitală, într-o postură dificilă.

Mihai a povestit cum, în urma divorţului, în urmă cu zece ani, a renunţat la partaj, "pentru că nu s-ar fi ales nimeni cu nimic" şi a plecat din ţară în Italia, unde a muncit atât cât să se poată întreţine.

"Anul trecut mi-au fost furate actele şi am fost nevoit să mă întorc pentru a-mi scoate din nou toate diplomele şi copiile legalizate, dar şi pentru un nou rând de acte. Numai că aici nu beneficiez de niciun ajutor şi nu am avut banii necesari pentru a plăti taxele necesare eliberării actelor", a explicat Mihai.

Întrebat ce-a făcut până să plece din România, Mihai a spus că a lucrat la Cernavodă, ca tehnician fizician şi a scris într-o publicaţie din Capitală.

Potrivit unor date din raportul pe 2008 al DGASMB care a abordat problemele persoanelor fără adăpost, mai mult de 80 la sută dintre oamenii străzii sunt bărbaţi, în general vârsta de la care aceştia locuiesc pe stradă fiind situată între 20 şi 80 de ani, iar frecvenţa timpului petrecut pe stradă este de la 1 lună la peste 30 de ani. Raportul arată că cele mai frecvente cauze pentru care persoanele ajung în stradă sunt: divorţul, pierderea casei prin înşelăciune şi problemele familiale.

Mai mult de jumătate din cele câteva sute de persoane care au trecut în cursul anului 2008 pe la adăpostul de lângă Spitalul Municipal, au relatat într-un chestionar că au avut o copilărie nefericită, chiar şi în condiţiile în care părinţii nu erau divorţaţi, menţionând însă că în familie consumul de alcool era foarte ridicat.

De asemenea, la mai mult de jumătate din persoanele care au răspuns la chestionarele adresate de DGASMB au arătat că le-au fost furate bunurile personale, fiind agresaţi şi alungaţi din spaţiile publice.

Pe de altă parte, dintre toţi cei care au fost de acord să răspundă la întrebări, niciunul nu a răspuns cu "Da" la întrebarea, "Aţi alege viaţa pe stradă?", iar mai mult de 70 la sută au răspuns cu "Da" la întrebarea "Vă doriţi o viaţă normală alături de soţ/soţie şi copii?".

Persoanele care primesc adăpost în Centrul municipalităţii beneficiază şi de consultaţii medicale pentru stabilirea stării de sănătate.

Diagnosticele relevă faptul că oamenii străzii suferă în mod frecvent de degerături, osteoporoză, ulcer, insuficienţă respiratorie, pareză, hepatită B, hemofilie B, pneumonie, hemipareză, epilepsie sau astm bronşic.

Material realizat de Roxana Alexe, roxana.alexe@mediafax.ro.