COM: Stângăcii de stânga

În primul rând, ca să ai o dezbatere, este nevoie de puncte de vedere cât mai variate. Pentru a însufleţi discuţiile, la proxima întâlnire de acest gen, PSD ar surprinde încercând să se confrunte, de pildă, cu vocile cele mai puternice ale "societăţii civile".

Prezenţa unui Traian Ungureanu, Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleşu ar constitui, din start, un punct de atracţie. Pentru că, indiferent de sensibilităţile lor politice, este imposibil ca aceşti oameni să nu recunoască necesitatea existenţei unei stângi puternice în România. De altfel, ei nu au contestat niciodată, public, acest adevăr, principala lor preocupare fiind mai degrabă calitatea celor care reprezintă stânga şi activitatea lor politică.

Ar fi un lucru interesant de urmărit, mai ales dacă Geoană & Comp ar fi în stare să descopere intelectuali dedicaţi, măcar in abstracto, cauzei social-democraţiei. Pentru că e greu de crezut că sediul reflecţiei naţionale s-a refugiat strict în emisfera dreaptă.

Se apropie finalul lui Elon Musk la Casa Albă? Trump: „Are o companie mare de condus”

Spania spune că va atinge obiectivul de 2% din cheltuielile pentru apărare „cu mult înainte” de 2029

În al doilea rând, un dialog plat între Geoană, Năstase şi Iliescu riscă să plictisească, când nu stârneşte doar zâmbete.

Strict pragmatic, situaţia PSD nu e tocmai roză. Partidul se confruntă cu o lipsă acută de fonduri şi, cel puţin deocamdată, este o investiţie mai puţin rentabilă decât alte forţe politice. Accesul limitat la resurse înseamnă puţini clienţi. Iar previziunile sumbre nu fac din PSD o afacere.

Dacă visteria din Aleea Modrogan e aproape de fundul sacului, social-democraţii au pur şi simplu noroc din punct de vedere politic. Astfel, PSD este singurul partid de stânga din România, în contextul în care dreapta se află în război deschis. Rămâne doar ca inspiraţia şi imaginaţia să distileze norocul în atu pentru viitoarele bătălii electorale.

O primă condiţie ar fi însă ieşirea din actualul calapod de gândire şi acţiune. E normal ca Geoană sau Năstase să viseze cu ochii deschişi la o candidatură pentru funcţia supremă în stat. Nu e însă şi realist. Pentru că Năstase are probleme grave în Justiţie. Iar prezidenţiabilului Geoană nu i-a venit pur şi simplu timpul.

Dincolo de orgoliile personale, liderii pesedişti ar fi mai câştigaţi poate, dacă ar face front comun în jurul unor candidaţi digerabili pentru români. În acest sens, probabil că ideea sugerată de Geoană, care a declarat recent că se gândeşte serios la varianta unui candidat din afara partidului pentru Primăria Capitalei este una cu sorţi de izbândă. Oricât li s-ar fi strepezit dinţii bucureştenilor blagoslovindu-l pe Videanu, există puţine şanse ca aceştia să-i ofere Capitala lui Vanghelie.

La fel, în privinţa nominalizărilor pentru Cotroceni, PSD ar putea să promoveze soluţii inedite.

Dar lucrul cel mai important rămâne activitatea politică a PSD din această perioadă. Pentru partid, marele pariu ar fi asumarea unei atitudini, oricât de odios ar suna cuvântul, "constructive". Ipoteza unor "pesedei" capabili să descâlcească un episod oarecare al luptei dintre palate, chiar dacă neverosimilă, le-ar aduce puncte nesperate.

De asemenea, social-democraţii ar putea specula dezastrul social venind cu propuneri legislative isteţe şi, pe cât posibil, lipsite de un pronunţat caracter populist.

Altminteri, PSD poate face simpozioane din opoziţie încă mult timp de acum încolo.

Material realizat de Alexandru Purcăruş, [email protected]