COM: Tămăduitorii în devenire s-au pus pe vindecat Bucureştiul după reţeta Beirut

Trăim într-un oraş al contrastelor (nici nu se putea altfel, locul fiind cam în toate cele prea…prea…prea…) şi mulţi dintre noi – fără să locuim musai în Primăverii sau în Cotroceni – deschidem un ochi dimineaţa, la graniţa dintre vis şi trezie, în ciripit de mierle şi foşnet verde-proaspăt şi – după un oftat optimist – înţepenim speriaţi că sub ferestrele noastre a început războiul civil.

Cum se dezmeticeşte ziua, la nici 8.00 (după programul "de la stat") oamenii muncii cocoţaţi pe buldozere, compresoare, după ce şi-au mâncat în grabă parizerul ieftin de la micul dejun ghemuiţi în roabe şi au dat pe gât "suta" reglementară pentru spor la treabă şi bună dispoziţie, încep asaltul. E o polifonie de toată groaza, urnită de înjurături şi îndemnuri răcnite. Câinii latră pe întrecute. Păsărelele au dezertat şi verdele-proaspăt se prăfuieşte. Adio 15 minute în plus de leneveală! Strada a intrat în reparaţie!

Nu e de stat. Te îmbraci pe apucate, filosofând colorat între două mişcări leşinate ale periuţei de dinţi şi fuga la autobuz. Dacă eşti norocos, nu ţi se face gâtul de lebădă ateşteptând "reatebeul". Te strecori cu mişcări ondulatorii – zicând "pardon" unei sumedenii de bătrânei ţâfnoşi, dar foc de atenţi la manierele "tineretului din ziua de azi" – până lângă geamul autobuzului şi îţi cânţi în gând muzică de drum lung.

Studiu: Navigarea pe telefon înainte de culcare poate strica somnul și chiar provoca insomnie

Horoscop 1 aprilie 2025: Berbecii, Leii și Săgetătorii au energie în abundență, iar Taurii și Fecioarele trebuie să dea dovadă de răbdare

Când, în sfârşit ajungi la treburile zilnice, prima grijă nu e cafeaua proastă de la automat, ci lustruirea încălţărilor care arată de parcă ai trecut printr-un şantier. Şi n-au fost decât vreo două gropi de traversat, în care te coborai după ce săreai de pe nişte borduri. Pe seară, păsărelele îşi încep concertul nocturn. Dintr-o privire năucă aruncată pe geam descoperi în locul bombardamentului de dimineaţă o fâşie lată de bitum, deocamdată uniformă, care se confundă neguros cu înserarea. Strada a fost reparată!

E doar prozaicul vieţii de zi cu zi a băştinaşului din Capitală. Oraşul nebun care îţi neurastenizează sufletul. Şi ai cărui gospodari (edili) îţi pretind încrederea şi votul. Nu-i de mirare că din lehamitea care însoţeşte statornic aruncatul votului în urnă ies alegeri ciudate. Nu-i de mirare că tot încercând să-l încadreze pe "capitalist" în profile prestabilite (ca în zodiac) – din neputinţa de a-l defini – partidele îţi trimit tămăduitori în devenire care te fac să ridici din sprâncene a mirare.

Şi care ne vor negreşit încrederea şi votul. Şi îşi spun "aducătorii binefacerii", cerându-ne tot timpul răgaz pentru un bine decent şi o linişte civilizată care sunt ca Godot. Vorbeşti de ele şi tot nu vin.

Cine mai poate să convingă alegătorul nu şmecher, cosmopolit, sceptic până la cinism, ci doar obosit până la depresie de speranţe deşarte? Un fost diplomat care abia îşi ţine firea când se înţeapă la televizor cu un doctor care nu osteneşte (în lipsă de altceva) să se arate drept marele oropsit? Un fost şef al ordinii, care speră să convingă prin vorbire cu cadenţă de bocanc? Ministrul-serenadă?

Într-un oraş în suferinţă aşteptările sunt simple.Crizele nu se sting prin revelaţii, ci prin soluţii la îndemână. Până le scurt-circuitează patimile româneşti de căpătâi: lipsa continuităţii şi neputinţa finalizării. Şi călăuziţi de asemenea cusururi, când se face timp de alegeri, gospodarii care mai vor o tură se apucă de pansat, pe ici-pe colo, ca goniţi de cataclisme.

Când dorinţa modestă a alegătorului comun din Capitală e una: să se trezească cât mai multe zile pe an nu într-un Beirut de ocazie, ci în Bucureşti, România, Europa.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, [email protected])