FOCUS: Modul de prezentare a agresiunii din Italia, scânteia pentru un butoi cu pulbere

Situaţia generată de agresiunea din Italia trimite însă automat la legislaţia europeană care promovează respectarea drepturilor omului, respectiv la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, ca garant al respectării acestor drepturi la nivel internaţional, a condamnat în numeroase rânduri, nu numai România, pentru încălcarea articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor, referitor la un proces echitabil, la prezumţia de nevinovăţie şi la drepturile acuzatului.

Potrivit punctului 1 al articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Războiul din Ucraina, ziua 1132. Putin va recruta încă 160.000 de ruși pentru războiul cu Ucraina / Starmer și Trump sunt de acord să mențină „presiunea colectivă” asupra lui Putin

UNITER trage un semnal de alarmă în legătură cu linșajul mediatic care s-a dezlănţuit în jurul spectacolului „Proorocul Ilie”

Punctul 2 al articolului 6 prevede că "orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită".

În cazul unei anchete, orice acuzat are, în special, dreptul "să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa, să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer, să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării, precum şi să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere".

Aceste drepturi recunoscute de Convenţia Europeană trebuie exercitate şi asigurate "fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie", potrivit articolului 14 privind interzicerea discriminării.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie este subliniat şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Articolul 11 arată că "orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pâna când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale".

O simplă trecere în revistă a acestor prevederi – fără a fi necesară o cunoaştere aprofundată a cunoştinţelor de drept – vine în contradicţie cu intensa mediatizare a cazului din Italia în care autorul, indicat în special de mass-media şi mai puţin de autorităţile italiene, este un român de etnie romă. O poziţie mai radicală au avut doar primarul Romei, Walter Veltroni, şi cei ai dreptei naţionaliste italiene.

Dar, prezumţia de nevinovăţie, încălcată brutal în cazul presupusului agresor, se răsfrânge asupra întregii comunităţi române.

Arătând cu degetul asupra lui Nicolae Romulus Mailat – românul acuzat de violarea şi uciderea italiencei – media arată cu degetul asupra întregii comunităţi române, iar autorităţile, din diverse motive – de securitate, electorale sau politice – au decis urgentarea măsurilor luate împotriva românilor, mergând până la expulzare. De fapt, autorităţile italiene intenţionau de mai mult timp să ia măsuri ţinând cont de infracţionalitatea în creştere, statisticile poliţiei arătând că românii ocupă primul loc între străini. În plus, au mai fost şi alte cazuri, cum a fost cel al italiencei violate pe treptele unei biserici sau al femeii care a murit după ce a fost înţepată în ochi cu o umbrelă. Dar aşteptarea italienilor faţă de autorităţile din ţara lor a ajuns acum la limită, iar în urma mediatizării cazului au fost adoptate măsuri rapide, lăsând pe planul doi drepturile omului.

Articolul 9 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului arată că "nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar". De altfel, practica europeană a consacrat caracterul excepţional al măsurii expulzării.

Fapta lui Mailat rămâne – ca şi celelalte ale infractorilor români din Italia – una reprobabilă şi de natură a oripila simţul civic şi moral al oricărui cetăţean, indiferent de etnie. Subiectivismul prezentării acestei situaţii a pus, însă, stigmatul asupra întregii comunităţi de români prezenţi în Italia. Şi mulţi nu merită aşa ceva.

Anatema aruncată asupra comunităţii de români din această ţară este clară. Imaginile cu români care locuiesc în corturi la periferia oraşelor italiene, informaţiile publicate în mass-media referitoare la românii care comit infracţiuni în această ţară par a fi butoiul cu pulbere care a avut nevoie doar de o scânteie: cazul Mailat-Giovanna Reggiani.

Valorile Uniunii Europene şi drepturile universale ale omului nu trebuie însă ignorate.

(Georgiana Dascălu, [email protected])