Ministerul Economiei a amânat de multe ori proiectele, în perioada 2004-2008

Multe proiecte de privatizare şi investiţii în energie au fost însă oprite pe termene nedefinite, la o parte s-a renunţat, iar unele au fost amânate chiar de câteva ori până să fie finalizate.

Şereş şi-a început mandatul de ministru al Economiei şi Comerţului (MEC) în 2004 şi l-a încheiat în decembrie 2006, în urma ieşirii Partidului Conservator, al cărui membru este, de la guvernare.

Priorităţile sale au fost asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor publice şi îndeplinirea obligaţiilor asumate în procesul de integrare europeană a României, precum şi eficientizarea activităţii ministerului.

În 2005 au fost încheiate privatizările distribuitorilor de gaze, Distrigaz Sud şi Distrigaz Nord, cu Gaz de France şi respectiv E.ON (Germania). Tot atunci au fost încheiate transferurile pachetelor majoritare de acţiuni ale filialelor de distribuţie şi furnizare a energiei ale Electrica, respectiv Oltenia, Banat, Dobrogea şi Moldova către CEZ (Cehia), Enel (Italia) şi E.ON. Aceste privatizări au fost începute de PSD în 2004. Cea mai importantă vânzare a unei companii energetice, Petrom, către grupul austriac OMV, s-a încheiat tot în 2005.

La prima privatizare a unor filiale Electrica - Banat şi Oltenia - Enel a depus singura ofertă iar transferul de proprietate a fost amânat de două ori înainte de a fi încheiat, în aprilie 2005.

Vânzarea Electrica Muntenia Sud, intenţionată pentru 2006, a fost încheiată abia în 2008, pentru că a fost întârziată de declanşarea unor anchete privind privatizările din sectorul energetic şi de transferul, la finele anului 2006, a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), printr-o ordonanţă de urgenţă, care nu a fost niciodată aprobată în legislatura care tocmai s-a încheiat. Luni, însă, noii deputaţi, aleşi la 30 noiembrie 2008, au respins OUG 101/2006 privind reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului prin comasarea prin absorbţie cu Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI).

Amânată pentru 7 iunie 2007, tranzacţia a fost şi ea prelungită cu patru zile, pe motiv că hotărârea de Guvern nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Până la urmă, Enel a fost înregistrat ca noul acţionar în aprilie 2008, în mandatul lui Vosganian.

Un alt eveniment important a fost listarea la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a 10% din Transelectrica, în august 2006.

Palmaresul lui Şereş poate fi completat cu modernizarea, în septembrie 2006, a unui grup al termocentralei de la Paroşeni, fiind la acea dată una dintre puţinele investiţii în sectorul energetic de după 1990, cu excepţia construcţiei celui de-al doilea reactoar nuclear al centralei de la Cernavodă.

Ordinul emis de Şereş, spre finalul mandatului, prin care toţi producătorii de energie erau obligaţi să vândă toată producţia prin operatorul pieţei centralizate de energie, OPCOM, a fost menţinut de Vosganian, pentru transparenţa tranzacţiilor. Şereş a susţinut OPCOM şi a contribuit la deschiderea pieţei de energie, inclusiv prin consolidarea rolului Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei.

Cu toate acestea, niciunul dintre cei doi miniştri nu a reuşit să transforme OPCOM, filială a Transelectrica, într-o entitate independentă şi cu rol de bursă de energie regională.

Un eveniment care a marcat mandatul lui Şereş a fost, în 2006, prezentarea publică a contractelor de privatizare a tuturor companiilor din sectorul energetic privatizate până la acea dată, în urma unui scandal legat de preţul la care distribuitorii de gaze le cumpără de la Petrom.

Vânzarea Petrom a fost, încă de la început, motiv de dispute politice. De altfel, preşedintele Traian Băsescu intenţiona să-l facă public, încă din septembrie 2005.

Fostul premier Adrian Năstase, care a girat această privatizare, o considera "benefică pentru România". Vosganian declara, în prima parte a lui 2008, că Petrom este un partener de încredere al statului, pentru ca după câteva luni, când preţurile carburanţilor au urcat puternic din cauza creşterii barilul de petrol la maximul de 147 dolari, a criticat repetat compania pentru preţurile prea mari.

Niciunul dintre cei doi miniştri nu a reuşit să plaseze pe piaţa de capital pachete de acţiuni ale Nuclearelectrica şi Romgaz, deşi tentative au existat. În martie 2005 Şereş miza pe alocarea a 5% din capitalul fiecăreia pentru despăgubirea foştilor proprietari ai caselor naţionalizate, dar nu a atins acest obiectiv. Vosganian, în schimb, a reuşit cu circa 4% din acţiunile Transelectrica şi a avut în vedere o operaţiune similară cu titluri Transgaz, companie cu acţiuni la bursă din 2007.

De altfel, Vosganian a lăsat aceste acţiuni pe seama noului Guvern.

Şereş a iniţiat şi procedurile de plasare la BVB a Romgaz, dar nu a apucat să le şi termine. În aprilie 2005 intenţia sa era să scoată pe bursă 10% din capitalul Romgaz, după ce în 2004 Guvernul a inclus producătorul de gaze într-o listă de cinci companii energetice care urmau să fie listate. Proiectul a debutat promiţător, statul primind 14 scrisori de interes. Ba mai mult, companii ca Lukoil, Gaz de France, MOL şi Wintershall erau interesate de preluarea Romgaz, aşteptată pentru sfârşitul lui 2006.

În iunie 2005, Şereş declara că această operaţiune nu va avea loc înainte de privatizare, invocând o prevedere a acordurilor cu FMI şi Banca Mondială, pentru ca în 2006 să anunţe că vânzarea Romgaz nu va avea loc mai devreme de 2009, când preţurile la gazele din producţia internă vor fi aliniate la cele europene.

Un proiect ratat de cei doi miniştri a fost construcţia depozitului de gaze de la Mărgineni, din judeţul Neamţ, subiect discutat de câţiva ani. Negocierile din 2006 cu Gazprom, interesat de investiţie, au fost reluate în 2008 şi au fost sfârşit prin a fi amânate pentru anul viitor.

Spre finalul madatului, Şereş a fost acuzat de trădare şi aderare la un grup infracţional organizat privind privatizarea Electrica Muntenia Sud şi vânzarea a 8% din acţiunile Petrom către salariaţi. Acest proces este încă în desfăşurare.

Vosganian a preluat mandatul ministerial după ce şi-a retras candidatura pentru poziţia de comisar european, pe fondul unor speculaţii privind legăturile sale cu omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu şi o posibilă colaborare cu Securitatea, acuzaţii pe care le-a respins.

Priorităţile sale, pe lângă repararea ceasului şi a clădirii ministerului, au fost revizuirea legislaţiei minelor, petrolului şi electricităţii şi promovarea energiilor regenerabile, iar în discursurile sale a pledat deseori pentru preţuri la energie şi gaze suportabile către populaţie.

Vosganian a spus că nu are de gând să transforme ministerul într-unul al energiei, dar, până la sfârşitul mandatului său, cam asta a fost obligat să facă. De multe ori a afirmat că energia este unul dintre puţinele atuuri ale României pe plan extern. De altfel, a considerat energia nucleară şi cărbunele ca principalele resurse pe care România trebuie să se axeze pentru a obţine independenţa energetică.

Unul din obiectivele sale a fost desecretizarea contractelor prin care traderii privaţi cumpără energie de la cel mai ieftin producător, Hidroelectrica, în urma scandalului "băieţilor deştepţi", dar fără succes.

Vosganian a inaugurat în 2007 al doilea reactor nuclear-electric al centralei de la Cernavodă. O expresie favorită a lui Vosganian era "anul 2007 este anul energiei".

În mandatul lui Vosganian nu au avut loc privatizări, deşi au fost anunţate cele ale complexelor energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, şi ale ultimelor trei filiale ale Electrica. În schimb au fost începute, după multe amânări, trei proiecte de noi termocentrale, prin asocierea Termoelectrica cu CEZ, Enel, E.ON şi Electrabel (din grupul GDF Suez). Datoriile Termoelectrica, pe care ambii miniştrii au încercat să le şteargă, continuă să existe şi ar putea chiar să blocheze aceste proiecte.

Şereş încerca în 2004 să atragă investitori pentru construcţia celui de-al treilea reactor nuclear la Cernavodă. În 2006 MEC estima că lucrările vor începe în acel an şi vor fi încheiate în 2012, apoi a decis că este mai potrivită construcţia în paralel a unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă şi chiar a selectat pentru negocieri 13 ofertanţi.

În martie 2007 Vosganian spunea că lucrările la reactoarele 3 şi 4 vor începe la cel târziu în prima parte a lui 2008. După ce au selectat şase companii, autorităţile au decis că vor controlul proiectului, prin creşterea participaţiei Nuclearelectrica de la 20% la 51%, ceea ce a dus la câteva luni de întrerupere a discuţiilor, până în noiembrie, când acordul a fost semnat.

Guvernul a decis, în 2007, să comaseze Ministerul Economiei cu cel al Finanţelor, noua entitate, numită Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) fiind condusă de Vosganian. Urmând spiritul comasării, Executivul a inclus Electrica, Hidroelectrica şi complexele Turceni şi Rovinari într-o companie energetică naţională, nefuncţională deocamdată.

De altfel, tot în 2007, MEF avea în vedere chiar fuziunea Termoelectrica cu Hidroelectrica, proiect care a fost însă abandonat.

Şereş şi Vosganian, dar cu precădere ultimul, au vorbit intens despre restructurarea industriei miniere şi despre privatizarea complexelor energetice, dar fără rezultate concrete. Acestea riscă să fie închise în următorii ani pentru că nu şi-au făcut investiţiile de mediu. Lucrurile trenează, iar termenele de conformare la cerinţele UE se apropie.

În ultimii ani "eficientizarea" mineritului a însemnat practic doar acordarea de subvenţii. Pe ultima sută de metri a mandatului, Vosganian a trecut Compania Naţională a Huilei (CNH), cel mai mare datornic la bugetul de stat, în administrare specială, ceea ce înseamană practic prelungirea subvenţiilor şi a agoniei. CNH, ineficientă şi aproape inutilă, are doar doi clienţi, termocentralele Mintia şi Paroşeni, neesenţiale în sistemul energetic.

Proiectul de includere a CNH într-un al patrulea complex energetic a fost şi el abandonat. Vosganian afirma chiar că în 2008 va fi aplicat un plan de acţiune prin care era vizată restructurarea domeniului termoenergetic, reuşită doar parţial, prin asocierea Termoelectrica cu CEZ, Electrabel, Enel şi E.ON.

Vosganian a vrut să salveze şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO), principalul furnizor de cărbune pentru complexele energetice, prin asocierea pentru construcţia de termocentrale noi, dar nu a atins acest obiectiv.

El mai poate bifa asocierea Transgaz-MOL pentru construcţia conductei de gaze Arad-Szeged, care conectează România la sistemul europeran de transport şi tranzit al gazelor, deşi intenţia exista de mai mulţi ani. O reuşită este şi acordul Romgaz cu compania britanică Aurelian Oil&Gas pentru ieşirea pe pieţele din Slovacia ş Polonia.

Restanţa privatizării Petrom, adică vânzarea către salariaţi a 8% din acţiuni, continuă să existe. Şereş a plimbat proiectul între MEC şi Ministerul Justiţiei, în timp ce pentru Vosganian a fost mai simplu, pentru că prin transferul acţiunilor statului la Petrom de la MEF la AVAS, responsabilitatea a rămas la Autoritate. La fel, nici 10% din acţiunile companiilor energetice privatizate nu au fost vândute salariaţilor.

Un alt proiect nerealizat este construcţia unui cablu submarin între România şi Turcia, idee iniţiată în 2004.

Nu în ultimul rând, Vosganian a promis că până la încheierea mandatului său toate localităţile izolate neelectrificate vor fi racordate la reţeaua electrică. Aceeaşi promisiune a făcut-o deja şi noul ministru, Adriean Videanu.

(Material realizat de Carol Dan, carol.dan@mediafax.ro)