COM: Preşedintele Băsescu, de la model la scuză

„Dacă a murit X, mare om, mare caracter, atunci pot să mă duc şi eu”, spunea Ţuţea, explicând rostul personalităţilor de excepţie.

Cu alte cuvinte, oamenii care şi-au făcut din excelenţă un mod de viaţă sunt puncte de reper pentru toţi ceilalţi, pentru că pot fi exemple până şi în trecerea la cele veşnice.

Întrebarea e cum să-i recunoşti. Cel mai simplu e să-i asculţi pe alţii. Cu cât sunt mai mulţi şi mai importanţi cei care consideră că cineva e mare, cu atât e mai probabil ca persoana respectivă chiar să fie.

Bodyguardul lui Lionel Messi, interzis de pe teren de Liga profesionistă nord-americană de fotbal

Războiul din Ucraina, ziua 1132. Putin va recruta încă 160.000 de ruși pentru războiul cu Ucraina / Starmer și Trump sunt de acord să mențină „presiunea colectivă” asupra lui Putin

Preşedintele Traian Băsescu a primit certificat de om mare din partea unor intelectuali de marcă. Unul chiar l-a numit aşa: „Traian cel Mare”.

Şi e adevărat că domnia sa a creat precedente şi a lăsat urme peste tot. Iubit sau antipatizat, Băsescu este oricum, numai indiferent nu.

Nu e de mirare că e privit cu admiraţie şi invidiat de mare parte dintre politicieni, care încearcă să-l imite şi să se împărtăşească de la slava sa. Oriunde merg, oriunde ajung politicienii, Băsescu a călcat deja pe acolo. Cu îndrăzneală şi tupeu, a înfipt steagul, a marcat teritoriul. Epigonii nu pot decât să strângă din dinţi şi, eventual, să se justifice patetic: „Dar şi preşedintele României a făcut asta!”

Astfel, asupra lui Băsescu au existat şi au fost formulate suspiciuni de corupţie. Şeful statului are încă în beci, la rece, un dosar cât o flotă.

În privinţa lipsei de viziune, vorbeşte perioada cât a fost ministru al Transporturilor şi primar al Capitalei. Românii şi bucureştenii au pentru ce să-i fie recunoscători şi să-l pomenească în peripeţiile lor pe drumurile patriei.

Dacă e vorba de minciuni la nivel înalt, spuneţi una pe care n-a zis-o preşedintele. („Întrebare: L-a sunat Tăriceanu pe Ilie Botoş să intervină pentru Dinu Patriciu? Traian Băsescu: Nu, doamnă (râde – n.r.)! Nu l-a sunat nimeni”)

Cât despre dispreţul suveran faţă de cetăţenii care l-au ales, uitaţi-vă ce mustrări de conştiinţă are casa din Mihăileanu (că stăpânul n-are gură) pe care şi-a atribuit-o spornic pe când bucureştenii îl puseseră să le gestioneze necazurile.

Doriţi declaraţii neinspirate? Amintiţi-vă că România e în război cu Irakul.

Condamnaţi comunismul şi urâţi Securitatea? Şi Traian cel Mare. De aceea le-a minat din interior.

Încercaţi: contravenţii rutiere, imixtiune în treburile Justiţiei şi dispreţ faţă de Constituţie ori, mai simplu, discriminare şi limbaj inadecvat. Ei bine, Băsescu a făcut potecă.

E o veste proastă pentru politicienii care aspiră la statutul de (ne)oameni mari, (ne)oameni în toată firea. Everestul a fost cucerit.

Să ne înţelegem, preşedintele nu deţine monopolul absolut al relelor clasei politice româneşti şi nici nu e cauza lor. Dar le dă chip şi expresie. Le dă legitimitate. În loc să fie pildă, domnia sa a devenit scuză.