Nu ne doare de Europa!

Adevărul este că nici nu-l ajută politicienii să prindă drag de Bruxelles şi Strasbourg. Şi nu e dovadă mai grăitoare decât campania electorală care se încheie. Cenuşie, fără "zvâc", fără figuri proaspete, de o mare sărăcie a conţinutului. În subsidiar, tributară mentalităţii după care oamenii pe care-i trimitem în Parlamentul European s-ar duce acolo să moţăie, de moft, de pile, la grămadă, că oricum nu prea ne bagă nimeni în seamă. Rarele excepţii au fost atât de bine ascunse sau au apărut atât de pasager, încât nu se mai contabilizează.

Poate numai naivii şi idealiştii să se mai fi simţit mişcaţi de mesajele din afişele roşii, galbene, portocalii. Cât despre expunerile "televizionistice" şi "pe teren" ale partidelor în timpul campaniei, n-au fost decât o repetare obositoare de clişee: aceleaşi grupuri itinerante cu eşarfe roşii, galbene, portocalii de gât, ca nuntaşii rurali, migrând şi cuvântând pe câte scânduri de scenă au putut şi reşapând de zor discursuri ofilite. Nici măcar lăturile aruncate pe forumurile din spaţiul virtual n-au fost reciclate. Cât a fost campania de lungă, candidaţii n-au făcut altceva decât să se "lanseze" din greu: în toate punctele cardinale posibile, într-o încercare aproape mecanică de a se înşuruba în mentalul colectiv.

A fost o campanie de mântuială sau falimentul unui anume fel de a face campanie. O anume reţetă a fost atât de utilizată încât s-a făcut zdrenţe.

Dovada că "n-a mers" stă şi faptul că aproape orice s-a întâmplat mai răsărit în spaţiul public a pus-o în umbră: feluritele zbateri guvernamentale, condamnarea lui Vlas, avionul brazilian dispărut, Sorana Cârstea şi furtuna de la mijlocul săptămânii care, într-o simbolistică grăitoare, i-a trimis pe apa Sâmbetei pe toţi candidaţii din afişe, fără discriminare.

Dacă este să gândim de-a dreptul, campania pentru eurolageri a fost trimisă la bucătărie ca o Cenuşăreasă, fiind înlocuită de campaniile politice personale ale lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Cei doi n-au ratat aproape nimic, păşind unul pe urmele celuilalt, ca beduinii în deşert. Au fost frenetici, s-au dat populari şi umani până peste poate. Atât de umani, încât unul s-a îndoit de şale ca să cocheteze cu o lopăţică roşie şi celălalt şi-a exercitat un talent nou descoperit, de frizer de oi. I-a secondat efervescent, dar evident mai puţin călit, pe post de "altceva", Crin Antonescu, care s-a remarcat îndeobşte prin vorbirea robinet-colorată. Cert este că tripleta a lăsat în umbră restul peisajului.

Parcă pentru a compensa anemia electorală a perioadei, epilogul campaniei electorale şi prologul scrutinului propriu-zis se anunţă cu senzaţii. Probail este o încercare nu întru totul originală de a mai ademeni oamenii spre vot. Cu poveşti de groază despre turismul electoral (inclusiv prin autobuze au apărut afişe că nu-i frumos să te dedai la aşa ceva ), furat, mită şi îndemnuri mobilizatoare de a trece şi pe la urne, între două grătare sau între două băi de soare la mare. Sau cu sondaje unde două partide sunt la egalitate (n-am mai văzut aşa ceva de când Traian Băsescu i-a suflat Preşedinţia lui Adrian Năstase).

Soarta, împrejurările nu ajută deloc euroalegerile. Sunt înaintea unei consultări electorale infinit mai seducătoare: prezidenţialele. Grijile de zi cu zi sunt sâcâitoare. Mai vine şi Viorel Hrebenciuc cu tot felul de revelaţii. Te uiţi la candidaţii de pe listă şi te apucă o tristeţe amorţioare. Peste toate cele va fi vacanţa de Rusalii, ceea ce pune capac unei situaţii parcă făcute dintr-un început să fie păguboasă.

Ştiu de pe acum rezultatul alegerilor de duminică: câştigător - absenteismul, perdant - Europa.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea; indira@mediafax.ro)