Editorial Cristian Tudor Popescu: Lumina Occidentului

Înţelegerea a venit ca un fulger, când Sanctitatea Sa a pomenit numele lui Nicolae Steinhardt. Ar fi putut să aleagă pe oricine altcineva dintre personalităţile religioase ale României, şi totuşi l-a numit pe monahul de la Rohia. Pe evreul botezat în puşcăria comunistă, care şi-a situat opera sub semnul adâncii mulţumiri aduse cerului pentru fericirea de a fi fost aruncat în genunile suferinţei, de unde a ieşit cu lumina lui Iisus pe chip. Jurnalul său de temniţă se numeşte Jurnalul Fericirii. Papa Ioan Paul al II-lea părea că mulţumeşte în fiecare clipă Domnului pentru spinarea sa încovoiată, pentru mâna tremurândă, pentru saliva pe care, uneori, buzele n-o mai puteau împiedica să curgă. Kenosis, dezbrăcarea de sine, smerenia, umilinţa pe care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi-a asumat-o în întruparea sa omenească, dând ascultare lui Dumnezeu – Tatăl până la moartea pe cruce, pentru a arăta oamenilor că mântuirea e aievea şi nu închipuire, virtutea aceasta profund creştină, care se opune trufiei şi gloriei vane atât de plăcute Diavolului, o văd pentru prima oară întruchipată desăvârşit într-un om.

Citeşte continuarea editorialului lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info.