Opinie de Daniel Dăianu (ZF): Unde tace Acordul

Se pune accent suplimentar pe sectorul companiilor mari de stat care, potrivit estimărilor, cauzează un deficit cvasi-fiscal de cca 0,5% din PIB. Chestiunea arieratelor, mai ales la nivelul autorităţilor locale, rămâne una deschisă. Acordul poate fi judecat şi prin prisma posibilităţii de a disciplina politica economică într-o perioadă marcată de competiţia electorală şi promisiuni ce depăşesc putinţele economiei, într-un context internaţional care nu este scutit de incertitudini şi pericole majore; şi poate fi judecat în raport cu implicaţiile reformei guvernanţei economice în UE, ale aderării României la Europact. În acord se spune că România nu va avea probleme de rambursare a creditelor externe, având în vedere corecţia deficitelor externe şi consolidarea fiscală, stocul datoriei publice, nivelul rezervelor valutare, revenirea probabilă la o rată de creştere de peste 4% începând cu 2012, dinamica exporturilor etc. Aş adăuga evoluţia marjelor la obligaţiunile suverane româneşti, ce oscilează acum în jurul a 200 puncte de bază faţă de cotaţiile obligaţiunilor germane. Sunt însă aspecte care nu sunt sau sunt insuficient tratate în Acord.

Pornesc de la o constatare pe care o validează şi FMI în optica sa oficială de acum şi anume că fluxuri de capital pot fi destabilizatoare. Liberalizarea contului de capital (propovăduită de FMI mulţi ani la rând) este o condiţie a apartenenţei la UE.

Diferenţiale mari de randamente între ţări din Uniunea Monetară(UM) ca şi între economii avansate şi economii emergente din Europa centrala şi de răsarit au favorizat mişcari speculative, o alocare a resurselor către sectoare de non-tradeables (bunuri şi servicii exportabile şi care pot înlocui importul), formarea de bule speculative. Mai devreme decât s-ar fi aşteptat unii se observă o reluare a fluxurilor de capital volatile către ţări din afara zonei euro, intre care şi România - ceea ce se simte în presiuni de apreciere a monedelor locale. Opinia mea este că Acordul ar fi trebuit să fie însoţit de o analiză a acestei situaţii cu soluţii de intervenţie. Mai ales că şi Comisia Europeană, în ipostaza de gardian al Tratatului, al actelor legislative ale Uniunii, ar trebui să prevada mijloace de contracarare a unor fluxuri destabilizatoare. Ar trebui sa fie implicata prin recomandari si Banca Centrala Europeana, ca pilon cheie al noului dispozitiv de monitorizare si prevenire a riscurilor sistemice.

Citeşte mai multe despre acordul cu FMI pe www.zf.ro