Oprirea voluntară a lucrului, nouă iniţiativă a liderilor sindicali eşuată din start

Teoretic, miercuri era ziua anunţată - atât în cadrul euforic al mitingului din 27 octombrie, iar apoi oficial, în birourile liderilor sindicali - ca fiind prima dintr-un şir mai lung, când angajaţii din România, mai ales bugetarii, ar fi urmat să oprească activitatea timp de patru ore, de la 12.00 la 16.00.

Acest apel al şefilor de confederaţii sindicale a rămas însă fără răspuns din partea celor pe care-i reprezintă, primele semne că activitatea ar fi urmat să se desfăşoare normal existând încă de marţi.

Astfel, miercuri, activitatea s-a desfăşurat normal în aproape toate instituţiile bugetare şi publice.

Practic, unii directori de şcoli, de exemplu, nici nu ştiau de această iniţiativă, pentru că niciun lider nu i-a anunţat oficial, aşa cum ar fi fost firesc să se întâmple. Mai mult, unii profesori nu au încetat să predea pe motiv că tot ei va trebui să recupereze apoi materia, fiind vorba şi de o pierdere financiară. Cel mai important însă, cadrele didactice au apreciat că o asemene acţiune ar fi "fără miză".

Pe lângă cei neanunţaţi în legătură cu oprirea voluntară a lucrului, a fost şi categoria celor ameninţaţi de şefi, potrivit sindicaliştilor, că vor fi daţi afară dacă întrerup lucrul miercuri, timp de patru ore.

Şi în administraţie, activitatea s-a desfăşurat normal miercuri, exceptând unele zone unde, probabil în contextul influenţei PSD, nu au fost şefi care să-şi ameninţe angajaţii cu pierderea slujbei.

La apelul liderilor de confederaţii nu a răspuns nici personalul medical care a muncit normal miercuri, în pofida reducerii salariilor cu 25%, a vacanţei locurilor din sistem şi a ameninţărilor cu închiderea de spitale.

O situaţie aparte a fost înregistrată la Biblioteca Naţională, unde angajaţii anunţaseră că închid instituţia, timp de patru ore, dar care, într-un final, s-au limitat doar să poarte câte o banderolă pe braţ, pentru a-şi exprima nemulţumirile.

La o trecere în revistă a situaţiei, concluzia este că situaţia de miercuri a demonstrat încă o dată că liderii sindicali nu mai au putere să mobilizeze oamenii, nu mai au bani să le plătească orele în care nu muncesc şi, mai mult decât atât, nu mai au credibilitate. Oamenii şi-au pierdut încrederea în liderii sindicali şi consideră că toate acţiunile iniţiate de aceştia sunt fără miză, ei fiind convinşi că nimic nu se va schimba în bine, indiferent de cât de mulţi ar ieşi în stradă sau ar cere demisia Guvernului.

În al doilea rând, oprirea voluntară a lucrului este considerată din start o acţiune care poate avea repercusiuni negative asupra angajaţilor, în condiţiile în care oamenii pot fi daţi în judecată, dacă îşi asumă acest lucru în nume personal. Ei ar fi, astfel, singurii responsabili pentru absenţa de la locul de muncă, întrucât liderii nu şi-au asumat nimic. Doar au făcut apel.

Problema declanşării unei alte eventuale greve generale în România ridică serioase semne de întrebare în legătură cu participarea oamenilor şi cu motivaţia lor, consecinţă directă a susţinerii sindicale şi a încrederii în lideri.

Cele cinci lideri ai confederaţiilor continuă însă apelul la oprirea voluntară a lucrului în fiecare zi de miercuri, în pofida atitudinii pasive a celor pe care-i reprezintă.

(Material realizat de Geanina Sandu, geanina.sandu@mediafax.ro)