Preşedintele Băsescu vrea să elibereze societatea ideală dintr-un cerc vicios

Invocând deziderate cu oarece parfum social-democrat, ca solidaritatea, împărţirea echitabilă a costurilor, sprijinul mai consistent pentru grupurile aflate în nevoie, preşedintele a reluat chestiuni mai vechi şi predilecte ca reforma statului, reformele de sistem, modernizarea, eficienţa muncii, meritocraţie.

A vorbit despre două crize de care suntem pasibili: cea de încredere şi cea de reprezentativitate. Acestea decurgând din omniprezenta criză economică globală. Despre care nu ştim, dar bănuim dacă va fi mai "lungă", mai "adâncă". Guvernatorul Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, care păstoreşte şi grupul select al celor mai importante bănci din unsprezece state industrializate folosea azi (n.r.- luni) nişte termene mai precise: avans al economiei mondiale "apropiat de zero" în 2009 şi "recuperare" începând de anul viitor.

Preşedintele, nefiind bancher, n-a făcut anticipări limpezi, dar a spus că, neştiind ce ne paşte, ne trebuie o centură de siguranţă: împrumutul extern (deci ne-a trimis la bancă). Pentru acoperirea deficitului de cont curent şi a datoriei "enorme" a sectorului privat. Banii ar fi comunitari, dar Uniunea Europeană - de la a cărei solidaritate în vremuri grele ne încălzim - ne dă doar dacă ne facem fraţi cu FMI.

Dacă dăm de bani, scăpăm de spectrul angoaselor de tot felul, nu ne mai răpun crizele de încredere şi reprezentativitate şi ne vom trezi într-o societate proaspătă şi strălucitoare ca iarba verde după ploaie.

Preşedintele a vorbit cu vitalitatea combinată a unui prim-ministru, şef de Senat şi şef de Cameră. Ba chiar mai grăitor, pentru ca a fost în obişnuita domniei-sale notă de persoană neatinsă de lucruri, influenţe, tentaţii.

Printre rânduri, preşedintele ne-a zugrăvit lumea care ne va aştepta: reformată, modernizată, în care nu are loc deficitul de competenţă, de exemplu. Care va fi eliberată din cercul vicios în care ne-au închis lipsa banilor şi, bineînţeles "gospodarii" din trecutul guvern Tăriceanu, pe care un fel de nebunie bine direcţionată i-a făcut să uite de prudenţa bugetară.

Şi pentru ca această societate să existe, preşedintele a promis că nu se va lăsa atras "în niciun joc politicianist". În compensaţie, va fi omul comunicării: jocurile cu politicienii vor fi înlocuite cu acelea în care sunt judecători, bancheri, sindicalişti. Sau va fi omul dorinţei ca "via Băsescu" să ajungă un reper-monopol.

Se vede că exerciţiul de comunicare al preşedintelui cu Parlamentul uninominal a fost bun - după standardele domnului Băsescu: imediat după, Călin Popescu Tăriceanu a avut un fel de izbucnire mânioasă la adresa "cameleonului" care spune minciuni şi lui Mircea Geoană nu i-a rămas decât să se refugieze în nişte metafore îndoielnice despre cartofi opăriţi şi centuri de castitate.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)