Prezenţa Regelui în Parlament, lecţie de demnitate şi decenţă pentru clasa politică

În Parlament s-au întâlnit marţi istoria prezentă, reprezentată de o clasă politică divizată şi cu interese politice şi electorale ostentativ afişate, şi istoria relativ recentă, reprezentată, cu demnitatea şi sobrietatea proprie rangului şi vârstei, de Regele Mihai.

Prezenţa Regelui în Parlament s-a datorat, sau a fost cauzată - ca orice lucru din politica românească, de altfel - de preşedintele Traian Băsescu. Consideraţiile publice făcute de şeful statului la adresa Regelui au generat reacţia PNL, cum altfel decât politică, liderul grupului parlamentar din Senat, Puiu Haşotti, solicitând ca Regele să fie invitat în Parlament, cu ocazia împlinirii a 90 de ani.

Clasa politică românească nu s-a dezminţit în ceea ce priveşte modul de tratare a acestei teme, care a fost rapid politizată. "Schisma" clasică dintre putere - care s-a opus venirii Regelui în Legislativ - şi o opoziţie "semimonarhistă" s-a radicalizat şi accentuat şi pe acest subiect, atingând valenţe comice, din păcate, la nivelul Parlamentului, legate de disputa privind locul în care va fi aşezat bustul regelui Carol I, cadoul care i se va oferi Regelui Mihai sau persoana care va face acest lucru.

Dincolo de aspectele disputei putere-opoziţie, lucrurile concrete ţin, din păcate, de absenţa reprezentanţilor de marcă ai clasei politice. În Parlament, Regele Mihai I a stat, lângă tribună, pe un jilţ, având la dreapta sa pupitrul unde s-au aşezat foştii şefi de stat Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, foştii premieri Nicolae Văcăroiu şi Victor Ciorbea şi primarul Capitalei, Sorin Oprescu, iar la stânga, banca ministerială, ocupată de unicul ministru care a onorat prezenţa Regelui în Parlament - Cătălin Predoiu, aşezat, stingher, într-un colţ. Ulterior, în plen au venit şi Laszlo Borbely şi Marko Bela.

Lucrurile au stat relativ la fel şi în ceea ce priveşte sala de plen, parlamentarii opoziţiei fiind prezenţi in corpore, în timp ce în băncile rezervate puterii se puteau contabiliza multe absenţe. Printre parlamentarii din arcul guvernamental care au venit la eveniment s-au numărat Vasile Blaga, Toader Paleologu, Mircea Toader.

Pe parcursul vizitei în Legislativ, Regele Mihai I a fost însoţit permanent de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, şi de vicepreşedintele Camerei, Valeriu Zgonea, care a înlocuit-o astfel pe preşedinta acestui for legislativ, Roberta Anastase, plecată într-o vizită în Georgia, despre care Departamentul de Comunicare a găsit cu cale să dea comunicat exact în timpul discursului fostului suveran. De asemenea, Regele a fost însoţit permanent de principesa Margareta şi principele consort Radu Duda. La eveniment au fost prezente şi surorile Coposu.

Momentul cel mai aşteptat fost precedat, parcă pentru a uita disputele legate de venirea sa, de aplauze unanime, prelungi. Contrar obiceiului, parlamentarii au fost decenţi, prefigurând un discurs - la rândul lui decent şi echilibrat.

Demnitatea şi sobrietatea spuselor sale, referitoare la necesitatea ca România să aibă cârmuitori respectaţi şi pricepuţi, la mâhnirea că, după 20 de ani de la Revoluţie, bătrânii şi bolnavii sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare, la faptul că, pentru a avea viitor, trebuie să respectăm trecutul, au impresionat plenul forului legiuitor, care a răspuns cu aplauze la fel de lungi şi intense ca în debutul discursului.

Acţiunile de protocol care au urmat au fost punctate de aceeaşi decenţă. Suveranul a dezvelit bustul Regelui Carol I, a semnat în cărţile de onoare ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, a primit colanul Camerei - cea mai înaltă medalie a acestui for legislativ -, precum şi un tablou cu o machetă din argint a Palatului Parlamentului, a primit urările de "La mulţi ani!" şi "Trăiască Regele!" din partea admiratorilor şi a plecat cu aceeaşi demnitate cu care a venit în Parlament.

În urma sa au rămas politicienii cu opinii împărţite. Unii au spus că discursul a fost util şi constructiv şi l-au felicitat pe Rege, ceilalţi i-au criticat pe primii că îl adulează pe suveran, dar după ce l-au criticat 15 ani.

Dincolo de valoarea sa de moment de istorie trăită, discursul Regelui a fost şi o lecţie de demnitate, decenţă şi echilibru pentru clasa politică.

Din păcate, a fost singurul discurs rostit în Parlamentul României, cel puţin în această legislatură, ascultat cap-coadă şi aplaudat în debut şi în final.

(Material realizat de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro)