Primăvara arabă, un an de revolte şi insurecţii

Lumea arabă s-a confruntat cu un an de schimbări majore, care au condus la prăbuşirea regimurilor tunisian, egiptean şi libian şi în care preşedintele yemenit a fost nevoit să transfere puterea, prezentând situaţia în fiecare dintre ţările afectate de aceste evenimente.

Urmărește
208 afișări
Imaginea articolului Primăvara arabă, un an de revolte şi insurecţii

Primăvara arabă, un an de revolte şi insurecţii (Imagine: Arhiva Mediafax Foto/AFP)

TUNISIA

Pe 17 decembrie 2010, un vânzător ambulant se autoincendiază la Sidi Bouzid, în zona central-vestică, şi declanşează o mişcare de contestare, care se extinde ulterior în toată ţara, soldată cu 300 de morţi. La 14 ianuarie, preşedintele Zine El Abidine Ben Ali se refugiază în Arabia Saudită, după ce a deţinut puterea timp de 23 de ani.

Pe 12 decembrie 2011, Moncef Marzouki, un acerb opozant de stânga al regimului lui Ben Ali, este ales preşedinte al Adunării Constituante, dominată de islamiştii din cadrul Ennahda, formată în urma scrutinului de la 23 octombrie. Numărul doi din ierarhia acestui partid, Hamadi Jebali, este însărcinat să formeze Guvernul.

EGIPT

Data de 25 ianuarie 2011 marchează debutul manifestaţiilor care vor mobiliza sute de mii de persoane, mai ales în Piaţa Tahrir din Cairo. Pe 11 februarie, Hosni Mubarak, aflat la conducerea ţării de aproximativ 30 de ani, predă puterea armatei. Aproape 850 de civili au fost ucişi. Fostul preşedinte este judecat de la 3 august pentru reprimarea revoltei şi corupţie.

Ţara este angajată într-un proces electoral pentru alegerea Parlamentului, care se extinde pe mai multe luni şi a cărui primă fază a fost marcată de o puternică dominaţie a islamiştilor.

LIBIA

Proteste faţă de regimul colonelului Muammar Kadhafi izbucnesc la jumătatea lui februarie, în estul ţării. Contestarea, reprimată violent, se transformă în război civil. În martie este lansată o operaţiune de către Washington, Paris şi Londra, sub mandat ONU, a cărei comandă este preluată ulterior de către NATO. Rebelii cuceresc Tripoli în august.

Liderul îndepărtat de la putere este ucis la 20 octombrie, în cursul unor confruntări la Sirt, ultimul său fief. Conflictul s-a soldat cu peste 30.000 de morţi, potrivit Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT).

Un Guvern de tranziţie este format în noiembrie, dar unii protestatari reproşează CNT o lipsă de transparenţă asupra activităţilor şi componenţei Executivului.

YEMEN

Pe 27 de ianuarie începe o mişcare de contestare, care cere îndepărtarea lui Ali Abdallah Saleh, aflat la putere din 1978.

Ali Abdallah Saleh semnează la 23 noiembrie un acord elaborat de monarhiile din Golf care prevede plecarea sa de la putere peste trei luni. La 21 februarie au fost stabilite alegeri prezidenţiale anticipate, iar la 10 decembrie îşi începe mandatul un Cabinet de uniune naţională. Vicepreşedintele Abed Rabbo Mansour Hadi preia interimatul.

În cursul reprimării au fost ucise sute de persoane.

SIRIA

Pe 15 martie începe o revoltă populară contra regimului preşedintelui Bashar al-Assad, care o reprimă sângeros. Potrivit ONU, au fost ucise peste 5.000 de persoane.

În pofida sancţiunilor adoptate de ţări occidentale şi arabe, represiunea continuă. În plus, confruntările între dezertori din cadrul Armatei Siriene Libere (ASL) şi forţele guvernamentale se multiplică.

La începutul lui octombrie este creat, în străinătate, Consiliul Naţional Sirian (CNS), din care fac parte majoritatea curentelor de opoziţie.

BAHRAIN

Ţara se confruntă în martie-aprilie cu manifestaţii animate de şiiţi, majoritari în cadrul populaţiei, care cer o monarhie constituţională "veritabilă", într-o ţară guvernată de secole de dinastia sunnită Al-Khalifa.

În ajutorul monarhiei sunnite sunt mobilizate trupe, în special saudite, care o ajută să înăbuşe revolta.

În noiembrie, o comisie independentă de anchetă denunţă o "utilizare excesivă şi nejustificată a forţei" din partea autorităţilor, care anunţă că acceptă concluziile acestei comisii.

IORDANIA

Iordania se confruntă din ianuarie cu o mişcare de protest care solicită reforme politice şi economice, dar şi o eradicare a corupţiei, însă fără să pună în discuţie monarhia.

MAROC

Ţara a fost, din februarie, teatrul unor manifestaţii care cer efectuarea unor reforme politice. După o revizuire a Constituţiei, islamiştii moderaţi din cadrul Partidului Justiţie şi Dezvoltare (PJD) câştigă alegerile legislative din noiembrie, iar Abdelilah Benkirane, liderul formaţiunii, este numit premier.

(Material realizat de Valentin Vidu, valentin.vidu@mediafax.ro)

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici