REPORTAJ: Afaceri dubioase şi personaje controversate la Galaţi - Durbacă, Cătălin Chelu, Maricel Păcuraru

Nume precum Mihail Boldea, Cătălin Chelu, Maricel Păcuraru sau Eugen Durbacă au apărut de multe ori asociate cu unele scandaluri de răsunet. Numele acestora au fost asociate cu afaceri controversate, uneori amestecate cu politică.

Cei care fac parte din această galerie a personajelor controversate au avut însă atitudini diferite în ceeea ce priveşte expunerea lor publică.

Unii, cum este cazul lui Mihail Boldea sau Eugen Durbacă, sunt oameni care au căutat permanent expunerea publică. Alţii, precum Maricel Păcuraru sau Cătălin Chelu, au evitat expunerile şi au făcut foarte rar declaraţii publice.

• Eugen Durbacă şi turismul politic

Acum unul dintre cei mai proeminenţi lideri de judeţ ai Partidului Conservator, Eugen Durbacă a avut o carieră politică tumultuoasă. Înainte de revoluţia din 1989 a fost director la IUG - Întreprindea de Utilaj Greu pentru Construcţii Siderurgice, unde a căpătat porecla "Giani Dungă". Legenda acestei denumiri care i se mai atribuie uneori şi astăzi vine de la faptul că, atunci când erau anunţate vizite oficiale, Durbacă dispunea trasarea unor dungi albe de var pe borduri care să simuleze ordinea şi curăţenia.

Înainte de revoluţie a ocupat funcţii de conducere în PCR. După '89, Durbacă intră în politica democratică în PSM şi câştigă primul său mandat de primar.

Urmează un transfer politic la PDSR la PDAR, partid de care se rupe pentru a conduce filiala locală a ApR. Din structura politică a lui Meleşcanu, Durbacă pleacă la PD, unde devine preşedinte al organizaţiei municipale.

Părăseşte apoi filiala, de unde pleacă cu jumătate din organizaţie. Ajunge la PUR, devenit apoi PC, unde îşi desfăşoară şi astăzi activitatea. Sinuosul său periplu politic l-a ţinut permanent pe prima scenă politică locală. A fost primar pentru două mandate consecutive, preşedinte la Consiliul Judeţului şi vicepreşedinte al aceleiaşi instituţii în ultimele două legislaturi.

• Durbacă, Boldea şi afacerea "Aviasan"

Numele Durbacă este asociat într-una dintre afacerile orchestrate de către Mihail Boldea. Este vorba despre dosarul "Aviasan", referitor la vânzarea unui teren de 40 de hectare care aparţinea unei baze aeriene utilitare situate în apropiere de Galaţi.

De fapt, în acest dosar este implicat Mircea Marosy ginerele lui Eugen Durbacă, implicat în tranzancţiile cu terenuri din acea zonă. Nu este singurul caz în care apar atât un membru al familiei Durbacă, cât şi avocatul deputat Boldea.

• Durbacă, Boldea şi aurul confiscat

Cea mai recentă asociere între cei doi a putut fi făcută nu cu mult timp în urmă. În toamna anului trecut, poliţiştii confiscă 18 kilograme de aur din bijuteriile "Milano Gold" din Galaţi, la care era asociată una dintre firmele lui Cristofor Durbacă, fiul liderului PC Galaţi, alături un partener turc, Kavak Nemecttin. Motivul confiscării era acela că unităţile respective comercializau bijuterii care purtau mărci falsificate.

Presa locală consemna o apariţie a avocatului Boldea în tot acest scandal.

Deputatul a apărat, în calitate de avocat, cauza lui Durbacă, susţinând că percheziţiile poliţiştilor la magazinele de bijuterii au fost ilegale. "Este un război declanşat de colegii din PDL şi PSD pentru a pune capăt unei coaliţii între mine şi Eugen Durbacă", spunea Mihail Boldea, în 30 octombrie 2011.

De fapt, conducerea PDL Galaţi i-a cerut lui Boldea să se disocieze de Durbacă, acesta fiind unul din principalele motive ale despărţirii sale de democrat-liberali.

• Fabrica de sturioni şi Durbacă fiul

Comerţul cu bijuterii nu este însă cea mai importantă parte a afacerilor lui Cristofor Durbacă, fiul actualului vicepreşedinte de la CJ Galaţi.

Firmele controlate de familia Durbacă deţin un centru de afaceri care funcţionează într-o clădire impozantă din centrul Galaţiului, construită în timpul mandatelor de primar ale lui Eugen Durbacă şi într-un alt edificiu similar situat pe bulevardul George Coşbuc.

La începutul acestui an, Cristofor Durbacă şi-a anunţat intenţia de a înfiinţa o fermă de creştere a sturionilor şi o fabrică de prelucrare a peştelui şi a produselor din peşte, iar acest lucru se petrece în condiţiile în care Consiliul Judeţului Galaţi, unde Eugen Durbacă este vicepreşedinte, a adoptat o hotărâre privind accesarea fondurilor europene pentru promovarea consumului de peşte în regiunea de sud-est.

Proiectul ar urma să aibă o valoare de 1,56 milioane lei, din care 1,25 de milioane ar putea reprezenta fonduri europene nerambursabile. În cazul în care s-ar obţine această finanţare, CJ Galaţi ar trebui să aloce 302.052 de lei (cofinanţare) pentru asigurarea cheltuielilor neeligibile, scrie ziarul "Viaţa liberă" Galaţi.

• Averea declarată a liderului PC Galaţi

Potrivit declaraţiei de avere din mai 2011, Eugen Durbacă are, pe numele soţiei, un teren de 357 de metri pătraţi la Galaţi cumpărat în 2006. Împreună cu soţia sa, are un apartament şi un garaj cumpărate în 1992, de 67 de metri pătraţi, respectiv 19 metri pătraţi. Deţine un autoturism Dacia 1310, cumpărat în 1984 şi un Fiat 128 A, cumpărat în 1991.

Conform declaraţiei de avere, în decembrie 2010 a vândut un teren către firma SC Delta Rom SA, la care el şi soţia deţin 75,46 % din acţiuni, pe teren obţinând 288.900 de lei. Durbacă mai deţine şi firma Delta Com '93 SRL. La 31 decembrie 2010, Eugen Durbacă şi soţia sa aveau un cont 126.411 lei.

În plus, în 2010, a încasat de la CJ o indemnizaţie de 43.867 de lei şi o pensie de 31.824 de lei. Soţia sa, Valentina Simona Durbacă a încasat ca director la SC Delta Rom SA o indemnizaţie de 37.140, iar de la Asirom a încasat 3.038 lei şi o pensie de 14.616 lei.

• Cătălin Chelu şi piaţa de capital

Cătălin Chelu, personajul arestat anul trecut în dosarul "Mită la MAI", este un alt gălăţean care a ieşit în evidenţă ca urmare a afacerilor controversate. Omul care devenise cel mai mare jucător de pe piaţa de capital a pornit afacerile cu o firmă de cablu, prima din Galaţi. Pe lângă această firmă a deschis şi o televiziune locală.

Afacerile mai consistente le-a început însă atunci când a descoperit jocul pe bursă. Chelu are o ascensiune rapidă cumpărând şi vânzând acţiuni. Intră astfel în posesia unor societăţi importante din Galaţi la vremea respectivă şi se extinde apoi prin aceleaşi mijloace în întreaga ţară. În câţiva ani intră în topul celor mai bogaţi 300 de români. În anul 2010 este însă reţinut şi arestat, fiind acuzat de într-un dosar privind tentativa de mituire a secretarului de stat în MAI Dan Valentin Fătuloiu.

Odată cu acest episod iese la iveală faprul că acelaşi Cătălin Chelu fusese cercetat în 48 de dosare, aflate în lucru la unităţi de poliţie şi de parchet, trei dintre acestea fiind instrumentate de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), pentru infracţiuni la legea pieţei de capital, evaziune fiscală şi spălare de bani.

Apar şi plângeri ale unor directori de societăţi pe acţiuni care descriu în amănunt modul de lucru al acestuia. Este cazul societăţii Plase Pescăreşti din Galaţi, situată pe un teren cu dimensiuni importante chiar în centrul municipiului Galaţi.

Foşti directori ai acestei societăţi au susţinut, după cazul "Mită la MAI", că interpuşi ai lui Chelu ar fi folosit violenţa şi ar fi încercat intimidarea celor care conduceau societatea în anul 2008, pentru a putea intra în posesia pachetului majoritar de acţiuni. Scopul lui Chelu ar fi fost falimentarea societăţii şi valorificarea terenului.

• Maricel Păcuraru şi afacerile cu iz penal

Maricel Păcuraru a fost o figură extrem de proeminentă în Galaţi în primii ani de după revoluţie. Născut în familia unui cioban din localitatea Vânători din apropiere de Galaţi, intră în afaceri la 25 de ani, după ce a fost mai întâi ospătar. Ascensiunea sa este una rapidă. Încearcă fără prea mare succes câteva afaceri prin Constanţa, se întoarce apoi la Galaţi şi, în scurt timp, devine unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din oraşul de la Dunăre. Îşi creează aici un mic imperiu - benzinării, magazine, afaceri cu tablă de la combinatul siderurgic.

Printre primele afaceri controversate este cea legată de un contract cu Freedom Star Constanţa, prin intermediul căruia firma gălăţeanului urma să primească televizoare în valoare de aproximativ 23 de miliarde de lei vechi, care ar fi fost plătite prin compensare cu tablă de la Sidex Galaţi. Ulterior, partenerii din această afacere ajung să se acuze reciproc de faptul că şi-ar fi datorat bani.

Potrivit unor relatări din presa locală, după afacerea Freedom Star Păcuraru obţine mai multe împrumuturi. În 1996 ia un credit de la Banca Internaţională a Religiilor de peste 1,5 milioane de dolari, bani care nu ar mai mai fost daţi înapoi niciodată. Pe lista băncilor dispărute de la care Păcuraru ar fi obţinut împrumuturi mari se numără şi Bankcoop, cu cinci miliarde de lei vechi şi Dacia Felix, cu două miliarde de lei vechi.

În noiembrie 1997, SC Mondiala Holding & Company a introdus la Tribunalul Galaţi o cerere de reorganizare judiciară, motivând că se află în incapacitate de plată şi nu mai are numerar pentru a acoperi datoriile ajunse la scadenţă. Din contul de profit şi pierderi al SC MHC SA, încheiat la 31 decembrie 1996, reieşea că firma avea în anul respectiv o pierdere de 5,9 miliarde de lei. Cum şi celelalte firme ale lui Păcuraru erau asaltate de creditori, el a hotărât să le includă în MHC, preluându-le astfel datoriile. Ca urmare a acestei manevre, în 14 noiembrie 1997, au încetat să mai existe Constant International CF SA, Constant Trading şi Constant 1 SA.

În iulie 1996, Maricel Păcuraru, preşedinte al grupului de firme MHC, a fost arestat pentru bancrută frauduloasă, fals şi uz de fals. El a fost învinuit că ar fi ştampilat în alb un chitanţier cu ştampila Parohiei Timişoara, pentru a acoperi un prejudiciu de 600 de milioane de lei adus holdingului său. O lună mai târziu, Păcuraru a fost pus în libertate, în urma unei decizii a Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Maricel Păcuraru mai fusese condamnat şi în 1992, când a primit zece ani de închisoare pentru înşelăciune, însă a fost eliberat după nouă luni, deoarece Curtea de Apel i-a schimbat încadrarea juridică, dispunând cinci luni de închisoare.

Maricel Păcuraru a mai fost cercetat, în acea perioadă, în alte trei dosare penale, el fiind învinuit, în calitate de administrator al grupului de firme SC Mondiala Holding & Company din Galaţi, de comiterea mai multor infracţiuni economice, fals intelectual şi înşelăciune. În aceste cazuri, Păcuraru era cercetat alături de alte trei persoane: Anghel Stoica, vicepreşedinte al aceluiaşi concern, Săndel Dumitru, dispecer la Regionala CF Galaţi, şi Vasile Curduman, acţionar şi director la SC Constant Trading şi SC Constant International din acelaşi oraş. Cei patru erau învinuiţi că, în perioada 1993-1994, au dat cu intenţie declaraţii false la Registrul Comerţului pentru înmatricularea firmelor Constant SA, Constant Trading SA, Constant International C.F. şi Constant 1 SA.

Numele lui Păcuraru apare şi în într-un dosar de evaziune de 216 miliarde de lei în domeniul produselor petroliere. Mai multe firme din Galaţi şi Maramureş care aparţineau lui Păcuraru sau unor apropiaţi ai acestuia au prejudiciat bugetul de stat făcând tranzacţii ilegale cu produse petroliere, potrivit reprezentanţilor Gărzii Financiare.

Afacerea, descoperită în 2002, fusese încheiată pentru vânzarea a 15.000 de tone de de benzină şi 15.000 de tone de motorină, în valoare de 353 de miliarde de lei. Combustibilul respectiv a fost lăsat în custodia uneia dintre societăţi, dar a fost vândut, în lanţ, către alte şapte firme din grupul Mondiala, controlat de către Păcuraru. În final, marfa a fost revîndută către societatea la care fusese lăsată în custodie. Potrivit comisarilor Gărzii Financiare, aceste tranzacţii fictive puteau avea ca scop acoperirea intrării în circuitul comercial legal a unor cantităţi de combustibil provenite din importuri ilegale sau exporturi disimulate.

De departe, una dintre cele mai controversate relaţii de afaceri dezvoltate de firmele lui Păcuraru a fost cea legată de contractele cu Poşta Română şi de încercarea de privatizare a Poştei.

În acest caz, Păcuraru a fost acuzat de procurorii DNA de comiterea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată şi spălare de bani, dosarul judecându-se în momentul de faţă.

Mai exact, erau acuzate încheierea unor poliţe de asigurare pentru angajaţii Poştei Române pentru riscuri precum accidente, boli profesionale, riscuri de sănătate. Poliţele fuseseră încheiate între Compania Naţională Poşta Română şi mai multe firme de asigurare, prin intermediari, cu încălcarea regulamentelor Poştei şi a condiţiilor generale şi specifice privind asigurările de viaţă, producându-se astfel un prejudiciu de peste patru milioane de euro. Procurorii l-au acuzat pe Păcuraru că în urma acestei afaceri ar fi dobândit sume de bani pe care le-ar fi folosit în interes personal şi sau le-ar fi transferat către alte persoane fizice sau juridice deşi cunoştea că banii provin din infracţiuni.

În octombrie 2009, fostul preşedinte al CA şi director general al Companiei Naţionale Poşta Română SA, Toader Mihai, şi alţi doi foşti directori al Poştei au fost trimişi în judecată în legătură cu semnarea a şase poliţie de asigurare, prin care instituţia a fost păgubită cu peste patru milioane de euro. Totodată, a fost deferit justiţiei şi Maricel Pacuraru, pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

Cel mai important scandal de care este legat numele lui Maricel Păcuraru este cel privind tentativa de privatizare a Poştei Române. A finanţat înfiinţarea, la Galaţi, a firmei POSTCOM SA, împreună cu sindicalişti şi politicieni, prin care s-a încercat privatizarea Poştei Române, în 2006. Atunci, un grup de membri ai Blocului Naţional Democrat (formaţiune politică în înfiinţarea căreia au fost implicaţi mai mulţi apropiaţi ai lui Păcuraru şi care a activat chiar şi în Parlament), a încercat să tragă sfori pentru privatizarea Companiei Naţionale Poşta Română. În acest scop, grupul de sindicalişti deveniţi politicieni de la BND au înfiinţat firma Postcom SA. Scopul acestei firme era să controleze acţiunile la care aveau dreptul angajaţii Poştei, precum şi restructurarea prin externalizare a unor servicii din cadrul Companiei.

În prezent, majoritatea afacerilor lui Maricel Păcuraru se desfăşoară în Capitală. El a cedat o parte din afacerile de la Galaţi fostei sale soţii. Continuă însă să conducă Hotelul "Galamondo", aflat acum în sediul fostei Case de Cultură a Tineretului. din Galaţi.

(Material realizat de Tudor Neacşu, corespondenti@mediafax.ro)