COM: De „grupul de la Cluj” a rămas doar povestea

Procentul nu a fost însă suficient de usturător pentru ca liderului clujean să i se aplice corecţia obişnuită perdanţilor de rând. Şeful lui Rus, Mircea Geoană, a motivat atunci, cam aiuritor, că "Ucu" e vicepreşedinte, e personalitate, a avut probleme de sănătate şi a lăsat, în general, impresia că îl va apăra până la Dumnezeu şi o palmă mai sus pe cel care i-a dat un brânci de nădejde în funtea partidului.

"Ucu", cam nerecunoscător şi probabil puţin doritor de îngăduinţa lui Geoană nu s-a dat bătut şi a încercat să câştige măcar pe frontul demnităţii pragmatice, anunţând, printr-un comunicat, că pleacă. Dar numai din fruntea PSD Cluj. O simplă filială judeţeană e un orizont care obturează desfăşurarea talentelor lui Rus de lider regional. Nu s-a considerat bun la Cluj, dar, zice dânsul, poate fi de ispravă ca vicepreşedinte de Nord-Vest, un teritoriu suficient de vast ca să îşi poată desfăşura îndemânările.

Cam cătrănit, Geoană zice pe faţă, din obişnuita-i posomoreală, că omul s-a "pripit" şi îi transmite, în subsidiar, să o lase mai moale cu mustrările de conştiinţă politică şi electorală, de vreme ce este "un membru important al conducerii centrale a partidului". În traducere liberă: ”Ce te-a apucat?". Nu uită să amintească, din nou, că "Ucu" nu stă prea bine cu sănătatea. Până la urmă, este un leitmotiv uman faţă de care ar trebui ca orice cârcotaş să rămână un pic mut pentru că, din minim bun-simţ, nu se face sa-l contrazici.

Universitatea Cluj, reacție după incidentele de la finalul meciului cu CFR

Kelemen Hunor, după incidentele de după meciul U Cluj-CFR Cluj: Inacceptabil

A fost un episod consumat în viteză din filmul decăderii "grupului de la Cluj". O "alcătuire" plăcută jurnaliştilor şi celor care credeau că PSD se poate schimba, o întâmplare care ar fi făcut bine partidului, dacă s-ar fi făcut prin metode bine definite şi urmate cu consecvenţă. O entitate care a fost foarte grijulie (Rus în mod aparte) în păstrarea pantofilor lustruiţi, cravatei impecabile şi judecăţilor de pe margine, dar la ore de maximă audienţă.

"Grupul de la Cluj" a fost o construcţie din tipi subţiri şi sensibili. Vasile Dâncu s-a supărat când nu i-au fost luate în considerare strategiile. Vasile Puşcaş s-a amărât când n-a fost primul pe lista pentru europene. Despre Ioan Rus se poate zice că era mai tot timpul supărat. Un fel de Stolojan ardelean, care îi plesnea scrâşnit cu nuieluşa pe băieţii neîndemânatici din Kiseleff şi era veşnic muncit de gândul "amarnic" al separării bărbaţilor de "curve" (folosirea repetată a termenului îi aparţine, nu trebuie suspectat de mizantropie şi misoginism).

În sfârşit, "grupul de la Cluj" a fost un club cu pretenţii mari numai că acolo, acasă, a pierdut cam toate examenele electorale. Da, se pot justifica, spunând că transilvănenii au strâmbat din nas la mirosul trandafirilor roşii şi când PSD era în perioada mitică a lui Ion Iliescu, d-apoi acum, când îl conduc nişte epigoni care nici nu reuşesc să-l imite dibaci pe "tataie". La un moment dat, se iscase şi un îndemn ironic: "Candidează liniştit la Cluj, că pe Rus îl bate oricine" .

Dacă întâmplarea cu Ioan Rus s-ar fi petrecut acum un an-doi, ar fi fumegat partidul. Acum, va trece pe undeva, pe la "fapt divers". Va fi ca fumul unei lumânărele cu miros de sărbătoare pe care să-l tragă pe nas Năstase, Oprescu şi alţi visători. Visători, dar răbdători. Care stau pe margine şi se întăresc în speranţa că vine şi sezonul lor.

Din răsfăţatul "grup de la Cluj" a rămas povestea.

(Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)