Gandul
Aflaţi pe scena bucureşteană datorită turneului aniversar, care marchează 50 de ani de la înfiinţarea companiei, dansatorii afro-americani au tradus cultura şi istoria “de culoare”, printr-o senzualitate fără limite.
Concret, exact, frumos, cu costume pictate, pe ritmurile uneia dintre cele mai influente personalităţi din istoria muzicii.
A urmat “Solo”(1997), pe muzica lui Bach, unde a predominat baletul, cu elemente rafinate, care au creat structura clară si simplă a spectacolului. Al treilea act, “Love Stories”(2004) a fost un amestec de dans contemporan, mişcări africane, hip hop şi stepping pe ritmurile specifice ale lui Stevie Wonder. În această parte s-au împletit tradiţia dansului modern american cu expresia culturală afro-americană.Ultima parte, dar nu cea din urmă, “Revalations”, numită şi capodopera lui Ailey a avut premiera în 1960 şi este cel mai vizionat spectacol de dans contemporan din întreaga lume. Acest ultim act a fost apogeul serii, la sfârşitul “revelalaţiilor” publicul ridicându-se în picioare apaludând şi dansând. Ritmuri cunoscute în tradiţia africană ca “Sinner man”, “Wade in the water”, “You May Run On”, “Fix me, Jesus”, “The Day is Past and Gone” au accentuat prezentarea istoriei, culturii şi tradiţiilor afro-americane: de la plantaţiile unde munceau ca sclavi şi erau biciuţi, până la credinţa de neclintit în Dumnezeu. Un spectacol-lecţie despre morală, fineţe şi frumuseţe, un spectacol-poveste despre ce a fost şi niciodată nu ar trebui să mai fie.
(Material realizat de Liana Iovu, [email protected])