Tenisul feminin şi părinţii: o ecuaţie complicată

Cel mai recent a amintit de tensiunile legate de familie Arantxa Sanchez Vicario. Aceasta a lansat la începutul lunii februarie autobiografia sa, în care susţine că după 17 ani pe teren s-a retras pentru a-şi câştiga libertatea şi că nu mai vorbeşte cu niciun membru al familiei sale. Ea a povestit, în "Arantxa ¡Vamos! Amintiriile luptei şi vieţii unei femei", că părinţii i-au gestionat întreaga carieră şi că ea nu putea lua nicio decizie, nici măcar în privinţa tunsorii şi a ţinutei. Despre tatăl său, Emilio Sánchez, Arantxa a afirmat că îi administra banii.

"Lunar îmi dădea o sumă de bani, iar eu îi dădeam socoteală pentru fiecare cent. (…) M-au lăsat fără nimic, am datorii la fisc şi am mai puţini bani decât fratele meu Javier, care de-a lungul vieţii nu a câştigat atât de mult ca mine", susţine Arantxa, care a câştigat peste 17 milioane de euro doar din tennis.

După ce s-a retras din activitate, jucătoarea a descoperit că a rămas doar cu datorii, deşi în 17 ani a câştigat 45 de milioane de euro. Ea are datorii la fisc, după ce n-au fost plătite impozitele în 1989, 1990, 1991, 1992 şi 1993.

Cazul Arantxei Sanchez Vicario a reamintit de o realitate din tenisul feminin, în care părinţii sunt uneori antrenorii fiicelor lor, dar şi gestionează câştigurile micilor vedete.

Surorile Venus şi Serena Williams nu au ales singure să fie jucătoare de tenis şi nici nu a fost întâmplătoare implicarea loc în acest sport. Au ajuns să joace tenis de performanţă la dorinţa tatălui lor, Richard Williams, impresionat după ce a văzut-o pe Virginia Ruzici la televizor, şi respectând un regim spartan de viaţă. Când fetele erau mici, Richard Williams şi-a mutat familia în Compton, una din cele mai violente zone din SUA, pentru ca fiicele sale să devină competitive.

Tatăl surorilor Williams se numără printre cele mai excentrice şi controversate personaje din circuitul WTA. Nu exista deplasare, meci, conferinţă de presă la care să nu fie prezent. A făcut totul pentru ca fiicele sale să fie numărul unu. Presiunea lui a ajuns să le disperse însă pe Serena şi Venus, care au ajuns să îi ceară să nu le mai însoţească.

Un caz mai dramatic este cel al australiencei de origine sârbă Jelena Dokici, introdusă în lumea tenisului de tatăl ei, Damir Dokici, pe care a ajuns să îl denunţe pentru hărţuire şi tentativă de răpire.

Relaţia dintre cei doi a fost tumultuoasă. În 2009, sportiva a povestit pentru presa australiană că a plecat de acasă în urmă cu nouă ani pentru a scăpa de abuzurile fizice pe care le sufera din partea tatălui său.

"Am trecut prin chinurile pe care nu le-a avut nimeni din circuitul mondial. Când treci prin aşa ceva să joci tenis îţi pare uşor... Vrei altceva de la viaţă. Fiecare are o situaţie dificilă, dar nimeni nu ştie prin ce am trecut eu", spunea Dokici.

Jelena a atras atenţia presei internaţionale şi prin performanţele sale din teren, dar şi prin comportamentul tatălui său, care a dus la interzicerea definitivă a accesului acestuia la meciurile din circuitul WTA. Între altele, în 2001 Damir Dokici i-a acuzat pe organizatorii Australian Open că au trucat tragerea la sorţi, a distrus telefonul unui reporter la Wimbledon, a fost dat afară de la Flushing Meadows după ce s-a certat în legătură cu preţul unei farfurii cu peşte.

Jelena a dezvăluit şi că la începutul carierei sale profesioniste, în mare parte câştigurile i-au fost sustrase de tatăl său. În septembrie 2011, Jelena Dokici a anunţat că s-a împăcat cu tatăl său, după opt ani în care nu şi-au vorbit.

O altă jucătoare cu probleme legate de tatăl ei este franţuzoaica de origine iraniană Aravane Rezai.

Aceasta a depus în iunie 2011 o plângere împotriva tatălui său, acuzându-l de "hărţuire morală, violenţă şi ameninţări cu moartea".

Aravane i-a mai reproşat tatălui său, Arsalan, fapte de escrocherie pentru zeci de mii de euro. Potrivit presei internaţionale, tatăl sportivei îi cerea fiicei sale 35.000 de euro pe lună în calitate de antrenor. Arsalan Rezai a provocat mai multe incidente, în ultimii ani, la turneele de tenis la care fiica sa a participat, tânăra fiind amendată sau exclusă din competiţii din acest motiv. Federaţia Franceză de Tenis a fost nevoită la un moment dat să angajeze gărzi de corp pentru a-l împiedica pe Arsalan să îi atace pe taţii altor jucătoare. În 2006, Arsalan l-a atacat pe Serghei Vesnin, tatăl Elenei Vesnina, şi şi-a lovit accidentat cu racheta propria fiică.

Celebru este şi cazul jucătoarei franceze născută în Canada Mary Pierce.

A apărut tânără şi imaculată în competiţii, însă antrenată de tatăl ei, Jim, un personaj la care abuzurile fizice şi verbale erau frecvente. La un meci la junioare, Jim Pierce şi-a încurajat fiica strigând: "Mary, omoar-o pe căţeaua asta!". În 1993, a fost exclus de la un turneu pentru că a lovit un spectator, ceea ce i-a atras şi o interdicţie de cinci ani de acces pe arenele de tenis. Incidentul a dus la crearea unei noi reguli în WTA, cunoscută ca "regula Jim Pierce", care interzice comportamentul abuziv al jucătorilor, antrenorilor şi familiilor.

Pe elveţianca Martina Hingis practic a "inventat-o" mama sa, Melanie Molitor, fostă jucătoare de tenis care şi-a dorit pentru fiica ei mai mult decât a reuşit ea.

În primul rând i-a pus numele Martina (de la Navratilova). A emigrat din Slovacia în Elveţia, iar sacrificiile şi eforturile au făcut restul. La un moment dat, Martina a avut un iubit spaniol, tenismanul Julian Alonso. Mama a pus-o atunci să aleagă: tenisul sau iubitul. A ales tenisul, dar presiunea mamei era atât de mare încât Martina a ajuns să îi ceară Melaniei la un moment dat să nu o mai însoţească.

Alte cazuri:

Belgianca Justine Henin a avut o copilărie foarte grea, din cauza severităţii tatălui ei.

Iuri Şarapov, tatăl celebrei Maria, nu a avut probleme numai cu fiica sa, ci şi cu alte jucătoare ruse, care nici măcar nu mai voiau să îl vadă. Iuri era acuzat că vorbeşte urât cu sportivele şi cu antrenorii lor.

Stefano Capriati a tratat-o pe fiica sa Jennifer ca pe o "găină cu ouă de aur", semnând orice contract.

Colericul Peter Graf, care a iniţiat-o pe fiica sa Steffi în tenis la vârsta de patru ani, a fost condamnat în Germania la trei ani şi jumătate de închisoare pentru evaziune fiscală, condamnare din care a ispăşit doar 15 luni. Tribunalul din Mannheim a exonerat-o pe Steffi considerând că nu ştia de "manevrele" tatălui ei.

Cu siguranţă, acestea nu sunt singurele cazuri de relaţii problematice între sportive şi părinţii lor. Dar sunt probabil cele mai cunoscute. Sunt destine ale unor sportive devenite celebre, într-o lume în care sunt mulţi bani în joc, presiunea este mare, antrenamentele sunt îndelungate şi fetele trec de la copilărie la tinereţe în avioane şi la turnee, mereu cu racheta de tenis în mână…