Un candidat ostenit şi un aspirant lipsit de empatie dau asaltul final pentru Cotroceni

Numărătoarea oficială se apropie de final şi confirmă, cu mici diferenţe, ierarhia dată de exit-poll-uri, care arată că Traian Băsescu şi Mircea Geoană vor da asaltul final. După închiderea urnelor, preşedintele în exerciţiu a boxat vesel spre cer, cunoscutul său gest de victorie, dar a dat întâietate vorbelor despre rezultatul referendumului. O armă de care este previzibil că se va folosi, pentru că se armonizează cu reflexele sale, veşnic stârnite de Parlamentul ticălos şi de clasa politică infamă. Având la îndemână mesajele date de rezultatul referendumului, probabil că Traian Băsescu nu se va grăbi să fie inovator în discurs. Îi este îndeajuns să meargă pe cărări bătătorite, tocmai bune pentru a arăta suporterilor săi cât de consecvent este şi pentru a mai compensa o anume oboseală în prestaţia publică, dată şi de povara unui cincinal de mandat cam agitat.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Mircea Geoană, dacă vrea să demonstreze că este ceva mai mult decât un produs propulsat de un mecanism de partid rodat şi un personaj agăţat de bileţele cu indicaţii. S-ar putea ca, din pricina mizei, Geoană să rămână anchilozat în discursurile sale cam formaliste, asortate cu eterna cravată roşie. Este mai prudent aşa şi mai fără dureri de cap. Dar nu rezolvă veşnica problemă a liderului social-democrat, lipsa de empatie, naturaleţe, spontaneitate. O meteahnă care nu se vindecă cu o tonă de bileţele sau cu program prelungit cu consilierii-dresori. Rămâne un mister dacă Mircea Geoană are resurse interioare să evadeze din tiparul persoanei neîndoielnic silitoare, serioase, dar cam reprimate. O evadare care ar echivala cu o revoluţie personală.

Zilele acestea se va vorbi obsesiv despre marile manevre la masa verde a negocierilor. Şi deja Crin Antonescu este împins în rolul aparent de mare preot-oficiant. Pentru că liberalilor li se va face curte de zor, foamea de voturile lor fiind la fel de mare la ambii competitori. Deja li s-au trimis numeroase bezele, corul sirenelor şi-a dres vocea şi funcţionează, s-a vorbit despre seducţia dreptei politice sau au apărut îndemnurile pe faţă, de felul celui făcut de Ion Iliescu: " Trebuie începute în primul rând negocierile cu PNL!".

Nevoia de a merge la Mecca liberală îi scoate firesc în faţă, din unghere, pe veteranii tăbăciţi în marile manevre, de felul lui Iliescu sau Stoica. Tăriceanu a ieşit din carantina dizgraţiei, emiţând directive şi reguli în timp ce înfrântul Antonescu, căzut de pe aripa avânturilor imaculate, se regenerează pozând într-o atitudine de "noli me tangere" şi agăţându-se de obsesia Iohannis. Rezultatele turului întâi ar trebui să mai tempereze ieşirile de Peter Pan neînţeles ale preşedintelui PNL, altfel va fi uitat în vârful unei baricade pe care va rămâne singur să îşi strige "ofurile" pricinuite de o lume controlată de moguli, sondaje, propagandă, trocuri.

Apropos de control...Se tot vorbeşte de atotputernicia manipulărilor, machiavelâcurilor, jocurilor de societate şi a mecanismelor de partid. Este o ofensă adusă discernământului alegătorilor. Activităţile de club politic au rostul, importanţa şi ponderea lor în lupta electorală. Dar examenul final se dă în faţa alegătorilor. Şi există o apetenţă sporită pentru vot, dată de speranţa că poate fi altfel, după ce am trăit destul la punctul de jos al marasmelor de tot felul.

De câştigat va câştiga acela care va şti să rezoneze cel mai bine cu marile speranţe şi aşteptări ale celor care vor merge să voteze pe 6 decembrie.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)