COMENTARIU: Salam şi Minune(a) din ecran

Adepţii teoriei conspiraţiei, lipiţi de televizoare, au tresărit încântaţi: se încearcă derutarea publicului şi îndepărtarea atenţiei de la chestiunile neplăcute ale zilei, ăla mic cu haină fluturătoare şi barosanul cu bărbuţă italienească fiind de fapt împinşi de „agenturi” pe uşa legii, taman când oalele nemulţumirilor faţă de exasperantul guvern B5 clocotesc, împingând capacele.

La Palatul Victoria, premierul Boc, aiurit de goana între nesuferiţii de la FMI şi miniştrii care trebuie să dea extemporal la moţiune, tresare fericit lângă televizor şi îi sticlesc ochelarii: le ia impozit „infractorilor” – de mult îi aştepta la cotitură pe ăştia care zdrăngănesc manele – şi scutură din letargie bugetul, cu 0,0001 la sută cotă de înviorare. Ce a jumulit de la artişti şi ziarişti este prea puţin după gustul său. Lui Salam şi Minune li se va trage o impozitare de să le meargă fulgii, în numele solidarităţii sociale.

Cum mai are de făcut curse pe teren accidentat către Palatul Cotroceni, răgazul lui Boc lângă micul ecran ia sfârşit. Nu mai are timp să vadă că povestea cu Salam nu dă semne că se termină. De data asta însă cu salamul din traistă, peste care s-au încăierat buimaci ministrul Tabără şi un sindicalist fălcos şi bun de gură din industria alimentară, care se târguiesc pe preţuri. Din cauza decibelilor, e greu să înţelegi ceva, dar impresia este că subiectul e mai ciufulit decât o varză din fundul sacului. Vorba lui Salam, ministrul este „întrebat întrebări” şi dă răspunsuri răspunzătoare.

În viaţa de afară, care nu se luminează de la niciun ecran, s-a înserat şi lumea se scurge de la spectacolul de seară, de la Ateneu. Tineri în haine de stradă, bătrânici în haine bine periate şi cu dichis. Ei nu aşteaptă nimic de la personajele de pe ecran, n-au de a face cu vocaliştii Salam şi Minune şi în frigiderele lor salamul este undeva prin fund sau nu este (Or fi precursorii oamenilor lui Toffler, care în patruzeci de ani vor da fuga în grădina de legume din curte şi nu la supermarket?).

Celor ascunşi prin palate nu le este la îndemână să dea piept cu normalitatea lor răbdătoare şi îşi anesteziază teama de scadenţă prin monitorizarea hipnotică a televizoarelor. Inclusiv preşedintele s-a refugiat în televizor, drept scuză, zicând senin că de acolo a aflat despre neghiobiile la vot ale partidului său.

Neliniştiţi de coborârea în real, o înlocuiesc zilnic cu cataplasme din tub catodic.

(Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)