Bătălia declaraţiilor de dragoste pentru România, de ziua ei, de ziua noastră

O ediţie de colecţie de 1 decembrie la Marius Tucă Show, plină de motive de recunoştinţă şi iubire pentru ţara care ne e Acasă tuturor, chiar şi multora din cei plecaţi.

De ce iubim România? – o bătălie a declaraţiilor de dragoste pentru ţara mama, din care toţi am ieşit biruitori.

Părintele Constantin Necula îşi începe argumentarea cu o poezie a lui Ienăchiţă Văcărescu despre România ca o floare de lumină: "Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină/ Zării o floare, ca o lumina./ S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul şi mi-o ridică".

"Iubesc România şi pentru Mioriţa. Mioara de acolo vorbeşte despre înviere, că prea îşi pregăteşte mormântul cu bucurie ciobanul."

Şi pe Tudor Gheorghe care îi cântă versurile lui Ienăchiţă Văcărescu îl aminteşte preotul Constantin Necula, artist care "ne-a învăţat poezie cum nu ne învaţă universităţile de filologie de azi."

"România Mare e unul dintre marile poeme la care încă mai scriem"

Un alt motiv pentru care părintele iubeşte România, este pentru că şi-a petrecut copilăria în toate colţurile acestei ţări. "De nu m-aş fi făcut cultivator pentru cer, m-aş fi făcut cultivator pentru pământ. Cât o mai fi în cer, acum, gustul de pepene? Frumoasa ţară a copilăriei mele, grea ţară a adolescenţei, dificilă ţară a maturităţii mele ca om."

Marius Tucă iubeşte şi simte olfactiv România. "Iubesc România pentru mirosul ei, mirosul pâinii din ţest, pentru mirosul Dunării, care nu se termină niciodată. Când sofisticat, când foarte abrupt. Îmi place mirosul de cerşafuri puse la uscat de mâna mamei."

Pentru părintele Necula, ţesătura românească mirose a Înviere. "Cred că la Cina cea de Taină tot o pâine în ţest trebuie să fi folosit Hristos."

Cuvântul dor, folosit cu dor, mai ales în zi de sărbătoare – "Mi-e dor de un Grigorescu. Sentimentul meu e că acel car încă scârţâie prin istorie."

România înseamnă voievozii ei, jertfa lui Ctin Brâncoveanu, pentru că toţi au avut conştiinţa pocăinţei, ţara a stat pe pocăinţa celor care au condus-o.

Bătălia întru iubire a celor doi pentru ţara lor a ajuns la mare: Marius Tucă iubeşte România pentru Vama Veche şi pentru muzica şi iubirea risipite prin nisip, pentru festivalul Folk you. Iar părintele Necula iubeşte Costineşti pentru Evanghelia din larg.

Cu dor vorbeşte părintele Necula, nepotul unor bunici la rândul lui, de strămoşi. "Mi-e dor de analfabetismul bunicilor mei, Oamenii dinaintea noastră au scris cu degetul pe cer, au fost nişte magi. Ai găsit pe cineva care să-ţi spună poveşti ca bunicii tăi? Eu încă nu."

Lui Marius Tucă i se face dor de România în fiecare zi. "Ţi-e dor de România ca de o femeie frumoasă, ca de o întâmplare neîntâmplată, ca de o amintire frumoasă."

Jurnalistul crede că ar iubi şi mai tare România, dacă oamenii ar protesta pentru că s-au închis teatrele, pieţele, restaurantele, bisericile, că se poartă mască pe stradă, pentru închiderea şcolilor, carantinarea oraşelor.

Un alt argument sfâşietor, pentru care părintele Necula iubeşte România îl reprezintă "morţii din tranşee, oamenii pe care i-am uitat, oamenii care s-au întors de pe front fără o mână şi au continuat să are pământul pentru o pâine românească."

Marius Tucă iubeşte România pentru toate slujbele preoţilor, pentru toate lumânările aprinse pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Sfântul Nicolae face parte din ţara asta a noastră românească, "stă ascuns şi priveşte cu o bătrâneţe plină de candoare tot ceea ce se întâmplă în jur" şi de aceea părintele Necula iubeşte România.

"Iubesc România pentru oamenii săi, atât de huliţi, copiii care studiază în străinătate şi în ţară, oamenii care fac afaceri, care transformă profesia în pasiune, pentru prietenii mei de la 20 la 80 de ani. Iubesc România pentru Bucureşti, un oraş din ce în ce mai cosmopolit, pentru parcurile sale, pentru casele sale frumoase, pentru bisericile şi mănăstirile sale, pentru adolescenţii săi care se ţin de mână şi se sărută pe stradă, pentru tearele sale. Iubesc România pentru viile sale renăscute, pentru vinul său care se zămisleşte din toamnă în toamnă, alb, fetească neagră, pt vinul său roşu infinit." – poezie argumentată de Marius Tucă.

Mingea pasată la părintele Necula, de la profan la sacru: "Iubesc România pentru liturghiile din satele sărace. Pentru preoţii desculţi, pentru că România s-a pregătit să moară frumos şi să învie frumos. Iubesc România pentru toate Vinerele mari şi Sâmbetele mari şi pentru Duminicile de Înviere, pentru toate liturghiile şi camarazii mei de pâine de vin. Iubesc România pentru colindătorii ei, pentru coconii ei îmbrăcaţi în straie maramureşene. România e stat inalienabil, românii rămân români. Mulţi din cei dinaintea noastră n-au făcut din Hristos un moft, ci un mod de viaţă, trăim şi murim pentru că Hristos a înviat."

Apoi, coboară şi părintele pe teren, pe pământul României, şi îl aminteşte pe Dobrin ca motiv pentru care iubeşte România. "Mi-e drag de România care a jucat fotbal între blocuri, oamenii aceia ne-au onorat punându-ne pe umeri cea mai grea cupă – Cupa Prieteniei. Iubesc mai mult România de când Nadia a lua 10, de când Paţachin ne-a arătat că pe apă se poate călca. Iubesc România pentru că oameni ca Gică Hagi au avut curajul să investească în viitorul ţării ăsteia. Iubesc România pentru Simona Halep."

Şi pentru că i-a ridicat mingea la fileu, Marius Tucă spune răspicat pentru că iubeşte România pentru că l-a dat pe Ilie Balaci, prietenul său.

"Iubesc România pentru că Oltenia face parte din România, că pare un continent care seamănă cu Atlantida, are un orizont care nu se termină niciodată. Mi-e dor de zăpada Olteniei de 2-3 m, de copilărie, de Aleea Indrăgostiţilor, de Teatrul din Caracal, un loc sacru."

"Iubesc România pentru ce se vede pe ferestrele trenurilor, nu la televizor"

România e ţara celor dinaintea ta, ţara părinţilor şi bunicilor şi tuturor străbunilor. "Iubesc România pentru tata şi pentru mama, sunt un român crescut în toate colţurile ţării, fiecare mi-a oferit ceva fundamental, de aceea iubesc România, pentru că o cunosc, nu vorbesc despre ea din cărţi. Pentru ca m-a plimbat cu trenul la nesfârşit, pentru că a întâziat în fiecare gară câte o veşnicie, pentru ce se vede pe ferestrele trenurilor nu pe televizor", spune părintele Necula.

Şi Tucă contraatacă – "Iubesc România pentru artiştii săi universali sau nu, actorii, pictorii, sculptorii, toţi au făcut în vremuri urâte ca lumea să fie mai frumoasă, România să fie mai frumoasă, mulţi şi-au sacrificat opera şi destinul pentru frumuseţe."

E rândul păritelui să spună De Ce – "Iubesc România pentru aleile de la Bellu, pentru oamenii care-şi pun sufletul în toată viaţa lor. Pentru mediciişsi asistentele ei, pentru că încă mai dansează copiii, pentru optimiştii ei, pentru cei care chiar cred că avem viaţă după Covid, şi fac planuri de viitor. Pentru versurile lui A. Bârseanu pe muzica lui Ciprian Porumbescu, uniţi în cuget şi simţiri. Iubesc România cu tot ce are în ea, cu bune şi rele, cu zboruri şi căderi, e ţara în care Dumnezeu calcă pe jos. Suntem singura tara care are poveşti în care Dumnezeu merge printre oameni."

Ne aşteaptă Moş Nicolae ascuns, cum spune părintele, în câteva zile, dar ne aşteaptă şi alegeri, un drept câştigat cu sânge. "Iubesc românii care merg la vot, care cred în libertăţile şi drepturile fundamentale ale fiecăruia dintre noi. Nu ştiu dacă am ce să votez, dar aş vota pe cineva care îmi promite o astfel de România, mai luminată în toate sensurile, să avem târguri de Crăciun, brazi împodobiţi", spune Marius Tucă.

"Iubesc România necarantinată şi carantinată deopotrivă. O Românie liberă înseamnă că nimeni n-are puterea politică. Iubesc cuminţenia românilor. Iubesc România că poartă tricouri cu semnul exclamării pe ea tot timpul, nu se lasă manipulată. Suntem o ţară în care elita politică trădează marea masă de alegători, dar iubesc România pentru că alegătorii merg la vot pentru un drept câştigat cu sânge", argumentează preotul Necula.

România cu mască vs. România fără mască

"Iubesc România pentru cei care nu poartă mască atunci când nu trebuie. Iubesc România care priveşte înainte fără mască, curată, luminată, deschisă, care îşi arată pe deplin chipul, frumuseţea. Iubesc România pentru icoanele sale, pentru sfinţii săi, pentru că dat-o pe mama, care e o icoană în carne şi oase." – Marius Tucă

"Iubesc România şi pentru morţii săi liberi. În aceste vremuri, singurii din biserică fără mască au fost morţii. Iubesc România pentru că de fiecare dată când mă întorc, mă întorc acasă. Nu cred că Raiul n-are un cer românesc. România e mult mai mult decât vrem noi să recunoaştem. Iubesc România pentru că Manole a ales să moară pe aripi, Ana altar, Manole icar e cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut. Nu toţi ne-au lăsat o Românie Mare, dar toţi ne-au lăsat o limbă română inalienabilă, o cultură românească ucigătoare pentru nemernici. E limba în care dacă ştii să vorbeşti, te aude Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne ascultă în Limba Română." – preotul Constantin Necula.

Marius Tucă continuă dialogul, cu toate argumentele la el, schimbând interlocutorul. Intră în arenă preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop.

"Ziua de 1 Decembrie e cea mai frumoasă sărbătoare civilă, e sărbătoare noastră naţională. Unele ţări au 2-3-4 zile naţionale. Trebuie să iubim această sărbătoare, pentru că e ora astrală a românilor. Atunci a fost momentul culminant, când energiile s-au adunat, când elita şi poporul de jos au mers mână în mână, ceea ce de puţine ori se întâmplă în istorie."

"Eu iubesc România pentu că oamenii stau azi pe terase la 0 grade împotriva oricărei restricţii date. Asta mi se pare o formă de libertate absolută. Nu credeam că oamenii să stea în aer liber la 0 grade să sărbătorească Ziua Naţională. Există un sâmbure în gena poporului român de a crede în libertatea sa." – Marius Tucă

Un sondaj făcut de UE arată că românii au ieşit cei mai plini de speranţă. "Asta e o dovadă de vigoare în ciuda a tot, poporul acesta a avut o putere de sacrificiu pe care n-a clamat-o în cele patru vânturi. Chiar dovada că oamenii stau la terasa în aer liber e o dovadă că ştiu să se adapteze vremurilor, ştim să ne întărim speranţa în viitor. Pentru mine ţara e adăpostul poporului român. Misiunea principală a statului după mine e nu numai organizarea vieţii unui popor, dar şi conservarea acelui popor. Statul trebuie să apere acel popor, patria e locul tatălui, al bunicului, al străbunicului." – I.A. Pop

"Argumentul lui Seneca, pentru care îşi iubea el ţara, Imperiul Roman: Nu-mi iubesc ţara pentru că e mare, ci pentru că e mea."

Academicianul I.A.Pop consideră că avem nevoie de această alinare a unui loc de obârşie, în care din când în când să fim împreună. "Americanii o dată pe an simt nevoia acelui cuib al lor, de Ziua Recunoştinţei. Pentru poporul roman cuibul e România."

Pentru Marius Tucă, România e mai mult decât ţară, e patrie. "De câte ori am plecat mai mult de o săptămână, primul sentiment când m-am întors a fost să sărut pământul României.

"La români cultul sărutului pământului nu e inventat de romancieri sau de poeţi. În Ion, Liviu Rebreanu, pământul a fost pentru noi un fel de obsesie, care ne-a condus spre bine, dacă nu erai proprietarul unei fâşii de pământ, nu erai nimic", spune Pop.

Avram Iancu – crăişorul ţăranilor la 24 de ani

Despre Avram Iancu, Pop, ca transilvănean, spune că îl iubeşte pentru că împreună cu saşii şi ungurii a vrut o lume nouă democratică la nivelul de atunci, fără habsburgi. "A făcut o armată din 15 legiuni împărţite în cete, ca pe vremea Romei. Noi eram un fel de români ai sec XIX. Asta a făcut din el un erou. Atât de intens a trăit încât la sfârşitul vieţii nu mai avea o gândire liberă, umbla pe coclauri."

Marius Tucă a pus toată iubirea de ţară în iubirea unui soldat care îi scrie, de pe front, iubitei sale. "Iubita mea, e ciudată măsura unui timp... la ce bun să măsori în cifre ceva ce oricum doar se simte? Distanţa între două oraşe se măsoară în kilometri, iar cea dintre stele în ani... lumină. Atunci distanţa dintre două suflete cum ar trebui să o măsurăm? Distanţa între noi doi, se pare că o măsor în dorul de tine, draga mea, mi-am lăsat totul acasă ca să lupt." - Un argument atât de frumos pentru a iubi România.

Şi Pop aduce pe msă o scrisoare, de dată această plecată pe front, nu venită de pe front - o femeie dintr-un sat transilvănean din Primul Război Mondial scrie o scrisoare soţului în 1916, el fiind undeva departe, pe front: "Dragă Niculae, să ştii că eu sunt sănătoasă, care sănătate ţi-o doresc şi ţie. S-a făcut cucuruzul anul asta, mă ocup eu să îl culeg, tu să fii sănătos şi să te întorci acasă".

"Iubesc România pentru toţi eroii necunoscuţi care sunt în cimitire. Eu aş face o hartă a cimitirelor eroilor necunoscuţi. Iubesc România şi pentru că în 1989 oamenii au ieşit în stradă." – Marius Tucă

"România e şi ţara acestor oameni rămaşi anonimi, şi datorită lor e România azi. Nu cred că e un eveniment mai important decât decembrie 1989, în ultimii 30 de ani." – I.A. Pop

"Iubesc România care s-a zbătutut sub comunism şi a supravieţuit cu demnitate, e foarte greu să condamni o generaţie întreagă care s-a născut în comunism. Iubesc România şi pentru supravieţuirea cu demnitate aproape jumătate de secol. Noi n-am ştiut să ne vindem suferinţa, să spunem că România a avut cel mai închis regim comunist din toată Europa de Est. N-am ieşit din această negură cu păr pe faţă, necivilizat. – Marius Tucă

"Unii îşi închipuie că dacă am trăit anii păcătoşi ai comunismului, mai ales ultima parte, cu frig, lipsuri, asta a contribuit la o ticăloşire a omului, uită că oamenii ăştia nu şi-au ales perioada, regimul, ei uita ca oamenii au făcut şcoală, au creat. N-am avut disidenţi ca în Ungaria, RDG, Cehoslovacia, dar am avut disidenţi anonimi care au făcut mici gesturi, (spectacole, cărţi). Noi am avut singura rezistenţă armată într-o ţară comunistă cu trupe sovietice, rezistenţă în munţi prelungită de prin 1946 până în 1962. Oamenii aceia au flămânzit. Iar unii dintre cei care le-au dus merinde au făcut închisoare. Nu trebuie să fim foarte modeşti." – I.A. Pop

Preşedintele Academiei Române îşi aduce aminte de un mesaj de la Europa Liberă, de pe vremea când era adolescent, şi tatăl său asculta Europa Liberă cu sfinţenie, iar bunica asculta slujba la Europa Liberă. Emisiunea începea cu un mesaj de ţinut minte: noi nu sfătuim pe nimeni să plece din ţară, deoarece credem sincer că locul românilor e în România, dar pe cei care nu au altă soluţie îi ajutăm să-şi întregească familia.

Când anii au trecut, când regimurile s-au schimbat şi libertăţile s-au făcut mai multe, Ioan Aurel Pop mărturiseşte că a văzut că nici libertatea nu e mai favorabilă şi azi avem români plecaţi în patru vânturi nu de bine.

"Toate popoarele lumii s-au risipit, popoarele înconjurate de ape, au plecat cu mult înaintea noastră. Trebuie să avem încredere în noi şi în oamenii care s-au dus în alte părţi, în capacitatea de regenerare a acestui popor, chiar dacă natalitatea a scăzut şi întreaga Europă e îmbătrânită. Sper ca fiecare familie de români să se gândească la urmaşi, aşa e datul firii: să lăsăm urmaşi."

Presa noastră-i o comoară?

"Iubesc România pentru toti ziariştii români care nu s-au vândut niciodată şi au scris şi scriu pentru libertatea lor, neabandonându-şi speranţa. Mai ales în vremurile acestea unde libertatea pare mai sfâşiată în mici bucăţi, e nevoie de presă. Şi pentru Academia Română e importantă presa." – Marius Tucă

"Presa prin natura ei trebuie să critice, nu trebuie cu răutate şi dorinţa de a condamna, dar presa dacă nu critică, nu e presă. Academia Română a avut momente grele în istoria ei. De două ori era să piară, în 1948 când sute de academicieni au fost daţi afară, unii închişi, şi între 1974 şi 1989 n-am mai avut voie să primim niciun membru nou după intrarea Elenei Ceauşescu. Ziariştii au o mare menire de a fi un barometru al unei ţări." – I.A. Pop

Ţăran vine de la ţară

"Cuvântul ţăran vine de la ţară, a fost o vreme când toţi locuitorii ţării erau agricultori. Iubesc România pentru limba română, ne face să ne scăldăm în cuvânt, dar nu te simţi acasă în altă limbă. Curge ca o apă limpede de izvor, câteodată vijelioasă, câteodată aşezată, când vrei să-ţi alini o durere, citeşti o poezie în limba română." – I.A. Pop