Interviu integral | „Marius Tucă Show”. Gen. C-tin Lucescu, despre procesul Ceauşeştilor: Nu a existat niciun fel de dosar. Nu am ştiut nici eu, nici procurorul

Prezentăm principalele declaraţii ale gen (r) Constantin Lucescu în emisiunea Marius Tucă Show:

„România, normal, ar fi fost excepţională dacă dreptul la egoul omului ar fi fost respectat. Dacă se dădea puţin mai multă lumină, dacă se găseau alimente mai multe, mai multă căldură şi medicamente pentru bolnavi, dar cel mai greu a fost de suportat lipsa de toleranţă în a cunoaşte şi ce se întâmplă în alte ţări”.

„Cât priveşte soţii Ceauşescu, n-am avut niciun fel de delegaţie. Iar când am ajuns la Târgovişte, nu exista niciun fel de dosar. N-am ştiut, cum n-a ştiut nici procurorul. N-am ştiut nici eu, nici completul de judecată. (...) Ne-a dus domnul general Stănculescu, ne-a condus până acolo şi am intrat înăuntru în sală. N-am aflat niciunul dintre noi decât la Târgovişte”.

„N-a fost un proces, a fost o execuţie politică. O execuţie politică pe care am regretat-o, dar n-aveam ce face. (...) Atunci am încropit un dosar. Cert este că Gelu Voican, profesorul Măgureanu mai puţin, şi Stănculescu, Stănculescu în timp ce noi făceam... aranja locul execuţiei şi ne-am dat seama despre ce este vorba. A venit şi a spus că e ordin...”

„Gelu Voican a omis să ne arate hârtia, decizia de CFSN sau ce era pe atunci semnată de Iliescu. Dacă ne-ar fi spus adevărul, pe hârtie scria următorul lucru: ”a fi judecaţi în raport de normele penale în vigoare”. Vă rog să mă credeţi că n-aveam niciun fel de competenţă, în afară de faptul că nu eram ales. Nu era dosar, nu era făcut niciun act”.

„N-aş vrea să mă repet, dar în afară de crimă politică nu pot să o judec. La pronunţarea soluţiei n-am putut să asist. Am plecat. Şi am plecat cu riscul de a încălca ordinul generalului Stănculescu care stabilise cu căpitanul Boieru că cine iese şi nu se supune să fie împuşcat direct”.

„Am spus că s-au făcut multe erori în condamnările la moarte, că vom regreta şi ar fi bine să-l condamnăm să trăiască în condiţiile pe care ni le-a creat el. În momentul ăla, Gelu Voican i-a făcut semn lui Popa Gică să termin, s-a uitat şi Stănculescu, Popa Gică mi-a spus ”vă rog să sintetizaţi, să terminaţi mai repede”, mi-am dat seama că era un proces contra cronometru”.

„Au existat (terorişti), numai că-i plăteau alţii. Încă nu s-a descoperit unul. Eu în justiţia militară care eram competent să fiu sesizat cu un astfel de dosar... Nu am fost. Am fost sesizat, dar nu cu terorişti. Cu soldaţi români care au murit de pomană. Niciun terorist nu mi-a dat procuratura militară”.

„Opinia celor din Comitetul Central era să-l nu-l supere pe tovarăşul. I se raportau minciuni. Ea (n.r. Elena Ceauşescu) ştia absolut tot. Şi gândiţi-vă la instalaţia de ascultare de la Institutul de chimie unde ea lucra, avea birou. Pe acolo se distra ascultând tot ce fac cei din Comitetul Central”.

„El (n.r Nicolae Ceauşescu) se credea probabil, într-adevăr, un geniu. Iar la proces am spus şi o repet, am spus după proces, eu am avut impresia că el se vedea în rolul lui Gheorghiu Dej în procesul de la Craiova, când din acuzat a devenit acuzator. El nu a vrut să creadă niciun moment că va ajunge la acest lucru”.

„Şi ca să vă demonstrez câtă ură era, vă rog să vă verificaţi cu căpitanul Boieru, colonelul Boieru de astăzi, în momentul în care s-a început, s-a ordonat tragerea, lui Boieru i-a trecut un cartuş pe lângă ureche. În starea aia, nu ştiu, a fost ceva groaznic, nişte oameni normali care să se bucure de moarte”.

„Să vă dau un exemplu, domnule Tucă, la un moment dat podul de la Severin este oprit din activitate şi curăţate toate prostiile alea de la căderea Dunării de merge mai departe şi pentru producerea energiei electrice. 80 de morţi au fost găsiţi care erau nemâncaţi încă de peşte. Că încercau să fugă, cum încercau să fugă, să se salveze, luau câte o butelie de oxigen, o ţineau în braţe şi nu reuşeau. Poate unii dintre ei erau împuşcaţi”

„Din plin aş fi început cu achitarea. Onorată instanţă, distins complet de judecată, vă rog să observaţi eroarea în care vă aflaţi, vă rog să observaţi că nu aţi fost bine sesizaţi pentru că nu aveţi actele de sesizare, mai târziu le-aş fi spus hotărârea a primit numărul 1 din 90, aşa cu un an mai târziu, cu 1 din 90 ca şi când atunci...Vă rog să retrimiteţi cauza la parchet pentru a se organiza exact dispoziţia preşedintelui Iliescu de a fi judecaţi în raport de normele de drept în vigoare, altele nu erau”.

Redăm interviul integral:

Marius Tucă: Bun găsit oameni buni la o nouă emisiune Marius Tucă Show la Smart TV. O ediţie specială aş putea să spun, invitat domnul Constantin Lucescu. Să trăiţi domnule general!

Constantin Lucescu: Bună seara dumneavoastră şi telespectatorilor.

Marius Tucă: Ar fi cel mai indicat vă salut din partea mea. Pentru cei care nu vă ştiu pentru că între timp au trecut 30 de ani de la Revoluţie, aţi fost avocatul soţilor Ceauşescu în celebrul proces de la Târgovişte. Câşi ani aveaţi domnule general în momentul în care avea loc procesul?

România, normal, ar fi fost excepţională dacă dreptul la egoul omului ar fi fost respectat. Dacă se dădea puţin mai multă lumină...

Constantin Lucescu: 51.

Marius Tucă: 51 de ani. Deci eraţi foarte tânăr. Bine, n-aş putea spune că acum nu arătaţi bine la optzeci şi ceva de ani. Cum a fost pentru dumneavoastră, cum era România la 51 de ani?

Constantin Lucescu: România, normal, ar fi fost excepţională dacă dreptul la egoul omului ar fi fost respectat. Dacă se dădea puţin mai multă lumină, dacă se găseau alimente mai multe, mai multă căldură şi medicamente pentru bolnavi, dar cel mai greu a fost de suportat lipsa de toleranţă în a cunoaşte şi ce se întâmplă în alte ţări. În vest, în America, oriunde. Or lucrul ăsta te făcea să fabulezi nişte perfecţiuni la care nu puteai să ajungi. 

Marius Tucă: Inimaginabile. Ieşiserăţi înainte de 89 din România?

Constantin Lucescu: Nu, că trebuia să stau cinci ani pe bară dacă ieşeam o dată.

Marius Tucă: Da? Ce făceaţi în momentul în care aţi fost chemat?

Constantin Lucescu: Eram avocat şi apropo de ieşire, la un moment dat am vrut să plec în Bulgaria.

Marius Tucă: Occident curat.

Constantin Lucescu: Şi la Giurgiu am fost dat jos din autobuz.

Marius Tucă: De ce?

Constantin Lucescu: Nu mi s-a spus nimic, adică nu sunteţi pe lista noastră.

Marius Tucă: În ce an?

Constantin Lucescu: Şaptezeci şi ceva.

Marius Tucă: În anii 70, nici atunci.

Constantin Lucescu: Da. În anii de înflorire pentru că în...

Marius Tucă: Deci eraţi avocat în Baroul Bucureşti...

Constantin Lucescu: Baroul Bucureşti sector 6.

Marius Tucă: Avuseserăţi până atunci cazuri celebre de apărat ca avocat?

Constantin Lucescu: Am luat penale mai multe şi mă bucură că am participat într-o încercare de atentat la TAROM, doi tineri au vrut să ia avionul, cursa de Timişoara şi să fugă din ţară.

Marius Tucă: Doi tineri pasageri?

Constantin Lucescu: Copii. Da. 18-19 ani.

Marius Tucă: Şi aţi fost avocatul lor? Nu ştiam despre asta.

Constantin Lucescu: Am fost avocatul unuia de la Galaţi. Lupta mare a fost să-l salvez, să iasă cu viaţă. Pentru că o deturnare de avion...

Marius Tucă: Putea să însemne o condamnare la moarte.

Constantin Lucescu: Exact. De fapt a şi fost împuşcat în avion şi l-au salvat medicii, a făcut puşcărie şi pe urmă iertat, când nu i-a mai convenit lui Ceauşescu a fost un moment în care a vrut să dispară orice fel de infracţiune care era împotriva Statului şi a partidului.

Marius Tucă: Şi a fost eliberat?

Constantin Lucescu: Şi a fost eliberat.

Marius Tucă: Cu celălalt?

Constantin Lucescu: La fel, cu celălalt.

Marius Tucă: Câţi ani au făcut de închisoare?

Constantin Lucescu: Peste zece ani.

Marius Tucă: Peste zece ani au făcut. Păi când s-a întâmplat deturnarea? În anii şaptezeci?

Constantin Lucescu: În anii şaptezeci. Cred că şaptezeci şi doi mai sigur. Durerea mamei a fost înspăimântătoare pentru că copilul avea şi deficienţe psihomotorii şi de gândire şi pur şi simplu avocatul de atunci care l-a apărat în primă fază a uitat să depună actele care îl făceau iresponsabil. Şi atunci la suprem n-a mai putut obţine decât reducerea pedepsei ca să nu fie cu condamnare la moarte sau...

Cât priveşte soţii Ceauşescu, n-am avut niciun fel de delegaţie. Iar când am ajuns la Târgovişte, nu exista niciun fel de dosar

Marius Tucă: Am înţeles. Cum aţi ajuns dumneavoastră, avocatul Constantin Lucescu, avocatul soţilor Ceauşescu pe data de 25 decembrie 1989, în celebrul proces de la Târgovişte.

Constantin Lucescu: Domnul Tucă, hai să stabilim nişte parametri pe care putem discuta. E adevărat că am fost la proces şi că la proces am avut calitatea de avocat, nu mi-am pierdut-o. Cât priveşte soţii Ceauşescu, n-am avut niciun fel de delegaţie. Iar când am ajuns la Târgovişte, nu exista niciun fel de dosar.

Marius Tucă: Dar ştiaţi când plecaţi, când aţi ajuns...

Constantin Lucescu: N-am ştiut, cum n-a ştiut nici procurorul. N-am ştiut nici eu nici completul de judecată. Am fost luaţi de pe Plevnei, duşi la ministerul, mai sus de Ministerul Apărării Naţionale la baza sportivă şi pe terenurile de antrenament au venit elicopterele. Ne-a dus domnul general Stănculescu, ne-a condus până acolo şi am intrat înăuntru în sală.

Marius Tucă: Deci pentru dumneavoastră era o zi oarecare ziua de 25 decembrie până când aţi fost luat şi dus cu elicopterul la Târgovişte.

Constantin Lucescu: N-am fost luat. S-a cerut. S-a cerut şi pentru că era mizerabila bătaie pe conducere cu CFSN-ul, când mi-am văzut colegii care erau nişte actori pe care plouase şi îi transformase din oameni în orice altceva ca să ajungă şi să ... atunci m-am ridicat şi am zis ”mă duc eu”. Când s-a cerut în sala...

Marius Tucă: Dar în momentul în care aţi spus că vă duceţi dumneavoastră ştiaţi despre ce e vorba?

Constantin Lucescu: Nimic. Absolut nimic. N-am aflat niciunul dintre noi decât la Târgovişte.

Marius Tucă: Am înţeles. Aţi ajuns la Târgovişte, ce s-a întâmplat acolo?

Constantin Lucescu: La Târgovişte? Mi-aţi spus că e celebru, domnul Tucă, nu e celebru şi nu mi-aş dori şi n-aş dori nimănui o situaţie ca asta.

Marius Tucă: Am zis că celebrul proces de la Târgovişte.

Constantin Lucescu: Aici e altă precizare, n-a fost un proces, a fost o execuţie politică. O execuţie politică pe care am regretat-o, dar n-aveam ce face.

Marius Tucă: Aţi regretat-o atunci sau mai târziu?

Constantin Lucescu: Foarte aproape.

Marius Tucă: Înainte sau după sinuciderea judecătorului Gică Popa?

Constantin Lucescu: Înainte. 1 sau 5 martie, atunci s-a sinucis...

Marius Tucă: În 1990. Deci înainte de...

Constantin Lucescu: Eram la Timişoara şi am auzit şi am venit toţi şi l-am condus pe Gică, Dumnezeul să-l odihnească. Care, după opinia mea, a fost împins pe sinucidere.

Marius Tucă: Cine l-ar fi împins?

Constantin Lucescu: Adineauri vă spuneam că aveam impresia despre colegii mei că s-au demachiat şi îi vedeam pentru prima dată.

Marius Tucă: Cu adevărat cine sunt.

Constantin Lucescu: Exact atunci am văzut ce înseamnă când a început lupta politică pentru putere. Când pe uşi ni se puneau cruci negre, când, mai târziu e adevărat, unul din ofiţeri îmi transmite ”vezi că şi pentru tine se poate rupe roata”. ”Măi, băiatule, de aici încolo să ai grijă să nu fac nici gripă că de la tine va (?), dacă ştii lucrul ăsta, de la tine. El (trăieşte?) judecătorul militar care m-a atenţionat. Dumnezeu să-l ierte.

Marius Tucă: Bun. Aţi ajuns la Târgovişte, aţi văzut despre ce e vorba...

Constantin Lucescu: Am întrebat ce facem? Zice ”păi îi judecăm pe Ceauşeşti”. Hai să începem cel puţin cu vizita medicală. L-a luat pe doctorul Vedeş, căpitan la momentul ăla, s-a dus Vedeş le-a luat tensiunea, le-a văzut starea de... aveau glicemie mai mare şi trebuiau... medicamentele le-au venit. Zic, acum ne apucăm, pentru ce îl acuzăm?

Marius Tucă: Aţi stat de vorbă cu familia Ceauşescu înainte de proces?

Constantin Lucescu: A refuzat, dar a făcut o greşeală. Trebuia să spună ”eu nu i-am arestat”.

Marius Tucă: Putea să refuze avocatul din oficiu, dar nu a făcut acest lucru şi atunci trebuia desemnat alt avocat din oficiu.

Constantin Lucescu: Exact, dar nu desemnat, că n-avea ce să-mi facă. Pur şi simplu să-mi arăţi dosarul. Şi atunci am încropit un dosar. Cert este că Gelu Voican, profesorul Măgureanu mai puţin, şi Stănculescu, Stănculescu în timp ce noi făceam... aranja locul execuţiei şi ne-am dat seama despre ce este vorba. A venit şi a spus că e ordin...

Marius Tucă: Să execute de fapt, dar nu v-au spus de la început asta.

Constantin Lucescu: Nu numai că nu ne-au spus, au omis. Gelu Voican a omis să ne arate hârtia, decizia de CFSN sau ce era pe atunci semnată de Iliescu. Dacă ne-ar fi spus adevărul, pe hârtie scria următorul lucru: ”a fi judecaţi în raport de normele penale în vigoare”. Vă rog să mă credeţi că n-aveam niciun fel de competenţă, în afară de faptul că nu eram ales. Nu era dosar, nu era făcut niciun act. După proces, mult timp, fiind vorba de procesul Iliescu tot ne-au scormonit. Domnule, Iliescu, cu toate că Gelu Voican un tip cu vederi mai bune sau mai rele, dar un tip care şi-a recunoscut faptele, a recunoscut ”da, domnule”, ca şi...

Marius Tucă: Că a hotărât să fie executaţi soţii Ceauşescu. Şi singurul care s-a opus a fost Ion Iliescu.

Constantin Lucescu: Iliescu şi totuşi el apărea. Până în momentul în care sunt chemat la Camera Deputaţilor cred, erau încă în fostul Comitet Central, şi un domn căpitan în rezervă...

Marius Tucă: Parcă era Senatul acolo.

Constantin Lucescu: Da. Şi îmi arată o hârtie, şi zic ”nu e asta hârtia reală”. ”Păi de unde ştii?”

Marius Tucă: Am văzut atunci.

Constantin Lucescu: Zic, ”domnul căpitan, dumneavoastră aţi omis un lucru, avem un stil de îndosariere care nu s-a schimbat nici astăzi şi pe xero-copii se vedeau categoric două şi nu trei.

Marius Tucă: A început procesul, da? Hai să vedem câteva imagini de la procesul de atunci, colegii mei au pregătit un...

Constantin Lucescu: Aş vrea să respectaţi o rugăminte. Să daţi partea finală, e bâlbâită, a pledoariei mele.

Marius Tucă: O citez pentru că o am eu aici.

Constantin Lucescu: Pot să vă redau şi acum dacă nu... memoria mă mai ajută.

Marius Tucă: Imediat după ce dăm filmuleţul, ne uităm şi după aceea o să vă rog pe dumneavoastră să redaţi acum după treizeci de ani ceea ce aţi spus atunci. Vă rog filmuleţul.

Fragment din înregistrarea procesului soţilor Ceauşescu. Sursă video: revolution.ro.

” Nicolae CEAUŞESCU: Nu recunosc nici un tribunal în afară de Marea Adunare Naţională.

JUDECĂTORUL: Marea Adunare Naţională s-a desfiinţat. Noul organ al puterii este altul.

Nicolae CEAUŞESCU: Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.

JUDECĂTORUL: Noi judecam dupa nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

Nicolae CEAUŞESCU: Citiţi Constituţia ţării.

JUDECĂTORUL: Am citit-o, o cunoaştem şi nu este cazul sa dai dumneata indicaţii să citim Constituţia ţării. O ştim mai bine decît dumneata care n-ai respectat-o.

Nicolae CEAUŞESCU: Nu voi răspunde la nici o întrebare.

(…)

AVOCATUL TEODORESCU: În ce priveşte fapte prevăzute de 162 şi anume aceea de subminare a puterii de stat, în probele care le-au fost culese şi ni s-au pus şi nouă la dispoziţie, nu pot face nici un fel de obiecţiune, socotind că aceştia, într-adevăr, se fac vinovaţi de săvârşirea acestei fapte. În ce priveşte fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus la dispoziţie de către acuzare şi de care am luat cunoştiinţă, în deplină cunoştiinţă de cauză, ceea ce le spun dumnealor, vă rog să constataţi şi să luaţi act de declaraţie pe care o facem noi în calitate de apărători, că aceştia într-adevăr se fac vinovaţi şi de săvârşirea acestei infracţiuni. În ce priveşte infracţiunea de subminare a economiei naţionale, aceea prevăzuta de articolul 165 din Codul Penal şi toate documentele acesteia care au fost culese în scurt timp, în citeva zile, de organul de urmărire penală, ca documente ce existau acestui moment, se fac vinovaţi aceştia şi de săvârşirea acestei infracţiuni. În fine, ultima faptă în sarcină şi care este şi cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal, constat că şi această faptă este săvârşită de aceştia. Rugămintea noastră, în calitate de apărători ai celor doi inculpaţi, soţii Ceauşescu Nicolae şi Elena, este aceea ca dumneavoastră să daţi hotărârea, în numele legii, să nu apară ca un act de răzbunare a cuiva, ci să se înţeleagă că pentru acele fapte săvârşite, fiecare inculpat trebuie să-şi primească pedeapsa, aşa cum este prevăzută de lege. Vă mulţumesc.

JUDECĂTORUL GICĂ POPA: Ridicaţi-vă în picioare!

ELENA CEAUŞESCU: Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni ...

JUDECĂTORUL: Tribunalul, în numele legii şi al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunilor de genocid prevăzute de art 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzuta de art 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art 163 Cod Penal şi subminarea economiei naţionale prevăzuta de art 165, aliniatul 2 Cod Penal. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 decembrie 1989.

AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să-mi îngăduiţi să mai iau o dată legătură cu inculpaţii.

CEAUŞESCU: Nu recunosc nici un tribunal.

AVOCATUL TEODORESCU: Nerecunoscând tribunalul nu exercită nici o cale de atac. Vă rog să constataţi că hotărârea e definitivă în condiţiile acestea.

CEAUŞESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuşte pe oricine!

Tribunalul se retrage.

CEAUŞESCU: România va trăi-n în veci de veci. Toţi trădătorii, oricâţi vor fi... Va trăi România şi poporul român liber, nu cu trădătorii,

CEAUŞESCU: "Mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât sa fii sclav încă pe vechiul pământ" ... Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

ELENA CEAUŞESCU: Şi i-am avut lângă noi.

CEAUŞESCU: Da.

ELENA CEAUŞESCU: Da, aşa se întâmplă, trădările vin de lângă tine.

CEAUŞESCU: Nu e voie, nu e voie! Nu ne legaţi!

ELENA CEAUŞESCU: Nu sunt de acord! Împreună am luptat, să murim împreună. Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi, împreună, nelegaţi. Nu dragă.. împreună, mergem împreună, legea aşa spune. Ne dă dreptul să fim împreună. Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit, nu puneţi mâna pe noi, nu ne legaţi, nu ne jigniţi, nu ne legaţi, nu e voie să ne legaţi! Vă e frică de popor. Nu ne rupeţi mâinile mă copii. E ruşine! V-am crescut ca o mamă, daţi-mi drumul la mâini, îmi rupeţi mâna, daţi-mi drumul, aoleo, măi băiatule, mă!

UN MILITAR: Jumătate din colegii noştri sunt morţi din cauza dumneavoastră. Ai noştri, colegii, fraţii noştri!

CEAUŞESCU: Nu! Nu! Vă minte.

MILITARII: Nu ne minte.

ELENA CEAUŞESCU: Ăia sunt ai Securităţii, nu sunt ai noştri. Noi suntem aicea aşa, mai avem noi puterea? Voi o aveţi! Întrebaţi-i pe cei care au puterea! ”

N-aş vrea să mă repet, dar în afară de crimă politică nu pot să o judec

Marius Tucă: Da, în continuare şi după 30 de ani imaginile sunt dramatice şi am făcut multe emisiuni despre ce s-a întâmplat în decembrie atunci, în 89, inclusiv emisiuni despre execuţia soţilor Ceauşescu. Cum priviţi acum la 30 de ani de la acele evenimente care au marcat istoria României tot ceea ce s-a întâmplat?

Constantin Lucescu: N-aş vrea să mă repet, dar în afară de crimă politică nu pot să o judec. Ca să judeci şeful de stat şi soţia lui pentru dezastrul adus ţării, vă rog să mă credeţi că mai târziu am stat şi ne-am mirat, eram singura ţară în Europa care nu avea un ban datorie pentru că s-a plătit datoria externă. Eram singura ţară din lagărul socialist care eram pe cale de a produce bomba atomică. La Turnul Severin se mai vindeau ani în urmă apă tare.

Marius Tucă: E adevărat domnule general, dar în acelaşi timp în România nu se mai putea trăi.

Constantin Lucescu: Ştiu. Dar al treilea lucru care a deranjat foarte mult a fost participarea la înfiinţarea unei bănci internaţionale, la paritate cu Fondul Monetar Internaţional. Toate astea n-au fost create de Ceauşesc sau prin munca lui Ceauşescu, să ne înţelegem bine, prin efortul şi sudoarea poporului român. Prin ingeniozitatea inginerilor români, prin umanitatea medicilor care salvau bolnavii cu mijloace minime, prin lipsa şi temerea că orice am spune ne este înregistrat şi putem fi trimişi în judecată, nu pentru că sunt politice, ci pentru tulburarea liniştii publice pentru că nimeni nu voia să creadă, să ştie că la noi sunt şi opozanţi reali.

Marius Tucă: E adevărat. Dumneavoastră gândiţi toate astea acum când au trecut 30 de ani...

Constantin Lucescu: Atuncea nu...

Marius Tucă: Şi din perspectiva anilor care s-au scurs, ce a însemnat democraţia românească în toţi aceşti 30 de ani. Dar spuneţi-mi ce simţeaţi şi ce gândeaţi atunci? Pentru că aţi fost unul dintre martorii cei mai importanţi.

Constantin Lucescu: Eu v-am rugat să vă uitaţi la un moment dat în timpul filmului. La pronunţarea soluţiei n-am putut să asist. Am plecat.

Marius Tucă: Aţi plecat din sală.

Constantin Lucescu: Am plecat. Şi am plecat cu riscul de a încălca ordinul generalului Stănculescu care stabilise cu căpitanul Boieru că cine iese şi nu se supune să fie împuşcat direct.

Marius Tucă: Să fie executat, da.

Constantin Lucescu: Şi atunci, vorbind cu doctorul, mai cu seamă că am fost... cu el stăteam şi l-am rugat că ne trebuie o hârtie care să constate decesul. E o oribilitate care e greu de descris în cuvinte. Este modul în care te culci şi te scoli tresărind. Ce-am făcut? La plecare, am avut doi înaintea... eram cu Popa Gică la plecare şi la sosirea pe baza sportivă seara. Şi aud pe profesorul Măgureanu, era cu Gelu Voican, ”om fi făcut bine, n-om fi făcut bine” şi răspunsul lui Gelu Voican, sec, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat ”dacă am făcut prost, ăştia de la justiţie sunt de vină”. Având în buzunar hârtia semnată de preşedintele Iliescu.

Marius Tucă: Şi aranjând locul execuţiei înainte de începerea procesului practic.

Constantin Lucescu: În mod cert, împreună cu căpitanul Boieru.

Marius Tucă: Bun, deci aţi avut o stare care nu era tocmai bună. Pe de o parte, trebuie să spunem asta, dumneavoastră în momentul în care aţi luat cuvântul acolo, cuvântul apărării, discursul a fost...

Constantin Lucescu: De atac.

Marius Tucă: De acuzat, ca şi când eraţi procurorul.

Constantin Lucescu: Mai rău decât procurorul.

Marius Tucă: Da, am aici tot ce aţi spus în momentul acela. Pe de altă parte cred că sunteţi singurul care v-aţi opus de acolo execuţiei soţilor Ceauşescu.

Constantin Lucescu: De asta v-am rugat să daţi ultima parte şi atunci mi s-a tăiat cuvântul. Am spus că s-au făcut multe erori în condamnările la moarte, că vom regreta şi ar fi bine să-l condamnăm să trăiască în condiţiile pe care ni le-a creat el. În momentul ăla, Gelu Voican i-a făcut semn lui Popa Gică să termin, s-a uitat şi Stănculescu, Popa Gică mi-a spus ”vă rog să sintetizaţi, să terminaţi mai repede”, mi-am dat seama că...

Marius Tucă: Era un proces contra cronometru.

Constantin Lucescu: Exact.

Marius Tucă: Pentru că la capătul acestui proces era aranjată, discutată soluţia şi execuţia soţilor Ceauşescu.

Constantin Lucescu: Exact. Acum problema se pune, domnule Tucă, de ce a trebuit să fie omorâţi?

Marius Tucă: Bună întrebare. Daţi-mi voie să vă spun răspunsul pe care l-au dat în momentul în care i-am întrebat pe cei care au hotărât asta de nenumărate ori şi anume că în continuare în Bucureşti se trăgea împotriva populaţiei, că existau terorişti, ştiţi bine că s-a vorbit atâta timp despre terorişti şi pentru că numai executând familia Ceauşescu vor înceta toate aceste crime.

Constantin Lucescu: Acuma, cei care au spus aşa, au căutat să găsească o motivare pentru morţii din Bucureşti. Dar dacă stau să fac o analiză, păi pe de-o parte spune că i-am omorât pentru că nu se mai putea trăi sub ei, iar pe de altă parte ni se spune ”domnule, aveau atâţia că uite ce revoluţie şi i-am omorât”. Nu-i adevărat. Nu soţii Ceauşescu, Ceauşescu. Ceauşescu a greşit cu cele trei lucruri pe care vi le-am spus. Ceauşescu a ieşit din tiparele socialismului vizat de Gorbaciov. A ieşit de sub tutela lui. Gorbaciov îi spune că până în decembrie, când îi propune o altă întâlnire, nu ştiu dacă o să mai fie.

Marius Tucă: Avusese loc în noiembrie 89.

Constantin Lucescu: Exact. Şi îi spune ”nu ştiu dacă vei mai fi”.

Marius Tucă: Vei mai prinde.

Constantin Lucescu: Dar nu se referea la moarte, se referea la funcţie.

Marius Tucă: Că o să piardă funcţia.

Constantin Lucescu: Exact. Or toate lucrurile astea trebuie îmbrăcate...

Marius Tucă: Deci dumneavoastră din perspectiva de acum, văzând tot ceea ce s-a întâmplat atunci şi în toţi aceşti ani spuneţi că a fost clar o lovitură de stat. Militară, cu ajutor de afară, dinăuntru, cum vedeţi? Pentru că şi dumneavoastră aţi fost general multă vreme după 89.