Video INTERVIUL integral. Marius Tucă Show. Tudorel Butoi, despre cazul Caracal: Sub nicio formă nu aş face lui Dincă testul poligraf. Persoanele în vârstă nu sunt recomandate

Tudorel Butoi: Mare emisiune,  mare interes în rândul oamenilor.

Marius Tucă: Da, era o nebunie atunci.

Tudorel Butoi: Da, aţi spart gheaţa dumneavoastră atunci şi în ceea ce priveşte modalitatea Talk Show-urilor.

Marius Tucă: Dar ştiţi că îmi aduc aminte exact ce discutam atunci şi s-au cam împlinit…

Tudorel Butoi: Cât de actuale sunt astăzi.

Marius Tucă: Şi se regăsesc acum în cazul de aici, e incredibil.

Tudorel Butoi: Deci avem crimă fără cadavru deci în integralitatea lui…

Marius Tucă: Crimă sau crime.

Tudorel Butoi: Sau crime, avem utilizarea detectoarelor de comportament simulat, avem un (…) al media cu tot felul de păreri de la cele mai îndrăzneţe, fabuloase până la cele mai realiste şi da…

Marius Tucă: Aduceţi-vă aminte că atunci Cioacă devenise deja un fel de erou, vă aduceţi aminte?

Tudorel Butoi: Da, sigur că da.

Marius Tucă: Era din prea puţine părţi, să spunem, acuzat că ar fi comis crima, că ar fi omorât-o pe Elodia.

Tudorel Butoi: Lumea îl compătimea, era dramatică şi existenţa…

Marius Tucă: Avea o atitudine de star, pentru că era un personaj Cioacă, mă rog nu ştiu în ce măsură mai este şi acum…

Tudorel Butoi: Să îi urăm sănătate omului…

Este o fascinaţie a oamenilor pentru modul în care s-a descurcat criminalul în serie

Marius Tucă: Da, multă sănătate şi poza într-un fel atunci şi lumea se uita la el, dar apropo de asta ştiu că şi în Statele Unite, domn profesor sunt criminalii, chiar în serie, aveau foarte mulţi fani, de unde nebunia asta? De unde fascinaţia asta?

Tudorel Butoi: Este o fascinaţie a oamenilor pentru modul în care s-a descurcat criminalul în serie. Deci când discuţi despre o criminalitate în serie ai protecţia unui individ abil, inteligent, carismatic pentru că şi în Statele Unite ale Americii este neglijat puţin, Marius, criminalul în serie achizitiv, cel care omoară pentru jaf, pentru bani şi este popularizat şi romanţată figura criminalului în serie sexual. Ori ei sunt criminali în serie achizitivi de …

Marius Tucă: Criminali, criminali adică…

Tudorel Butoi: Sigur că da, pătrunderi în casă, jaf, victime legate, luat aurul, luată valuta etc, în serie am avut asemenea probleme şi nu atrag atât de mult, dar când un individ a cucerit o fată frumoasă, a legendat-o, a dus-o, a făcut-o pachete în ultimă instanţă şi a lăsat-o prin Bucureşti.

Marius Tucă: Vreţi să daţi pe silenţios că nu ne putem concentra?

Tudorel Butoi: Asta vreau, sigur că da.

Marius Tucă: Şi oricum eu mă concentrez foarte greu.

Tudorel Butoi: Nu e adevărat îţi place emisiunea şi toate celelalte. Şi omul din public şi în general este fascinat de chestia asta „ce a făcut şi cum?” şi sexualitatea, hedonismul acesta îl atrage în aşa fel încât, într-adevăr aveţi dreptate, sunt criminali în serie în State în special care corespondează cu fete drăguţe şi au timp că pe 99 de ani cât au ei pedeapsa acolo au timp să facă obiectul unor cercetări, studii de analiză comportamentală, vin pe la ei criminologi, discută, caută să îl ia încă din etiologia evoluţiei, cum s-a născut, ce evenimente au fost în familie etc. şi să îşi explice conduita acestor personaje.

Marius Tucă: Cum s-a născut Gheorghe Dincă şi după aceea o să vorbim pentru că e foarte important subiectul acesta a testului poligraf, se vorbeşte despre testul poligraf şi în cazul lui Dincă…

Tudorel Butoi: Discutăm despre toate.

Marius Tucă: Discutăm, avem multe de discutat.

În preajma unui an nou, aici în Bucureşti cred că pe la Vatra Luminoasă pe undeva e găsită o femeie fără cap în casă

Marius Tucă: Care poate să fie mai importantă ca testul în sine.

Tudorel Butoi: Sigur. Domnule Tucă, în preajma unui an nou, aici în Bucureşti cred că pe la Vatra Luminoasă pe undeva e găsită o femeie fără cap în casă. Cu capul tăiat, cu capul într-o parte, trupul în alta, sânge, vă da-ţi seama, peste tot, de n-au ieşit şapte litri de sânge din corp. Lipsă butelia şi un capot. Cine să omoare şi să fure o butelie şi-un capot? Un individ cu structura pretabilă la asta. Aşa am făcut şi noi şi am luat astfel de indivizi selecţionându-i din zonă şi pe parcursul a vreo doi ani de zile am eliminat, am testat eu atunci foarte mulţi...

Marius Tucă: Doi ani?

Tudorel Butoi: Doi ani. Păi la noi rămâneau cauzele...

Marius Tucă: Probe, nimic.

Tudorel Butoi: Probe, nimic.

Marius Tucă: Amprente?

Tudorel Butoi: Amprente nimic, n-am avut şi atunci oamenii s-au justificat, am izbutit prin alte mijloace să-i excludem, inclusiv detectorul care nu le-a dat nicio speranţă colegilor mei. Ăsta nu este, ăsta nu este, ăsta nu prezintă reacţii.

Marius Tucă: Niciun indiciu, că despre asta vorbeam.

Tudorel Butoi: Niciun indiciu. După vreo doi ani mă trezesc cu ofiţerii de la judiciar pentru că foarte mulţi trăiesc şi-i aduc aminte de speţă şi îi şi salut, bă, am găsit unul dintre bănuiţii pe care nu-i găsisem la vremea respectivă. Păi de ce nu l-am găsit? Băi, a fugit la muncă, l-am căutat prin judeţul Galaţi şi Tulcea, unde ştiam că se... informativ, se angajase, n-am dat de el. dar acum l-au găsit nişte cumnaţi de-ai lui şi ni l-au adus. Deci iată-mi faţă în faţă u individul respectiv care înţelege să utilizeze dreptul de a fi testat la poligraf, iar colegii mei foarte bucuroşi că l-au găsit şi îl clarificăm şi pe ăsta în sensul că poate îl eliminăm şi pe ăsta. Erau orele cam 6-7, mai plecaseră poliţişti, de regulă se pleacă de la 10 noaptea. Ce se întâmplă în cabinetul poligraf. Măi băiatule, cum te numeşti tu? Cutare. Mă cunoşti? Nu. Nici eu nu te cunosc pe tine. Dar o împrejurare de care ştii numai tu ne face să fim faţă către faţă. Ai urcat pe scări pentru că nu a mers liftul, da? Ei, şi urcând tu aşa pe scări ai văzut ce scria la primul etaj? N-am văzut. Păi acolo la primul etaj scria aşa: Poliţia economică. Da, el începea să se lămurească. Ai trecut pe urmă şi ai ajuns la etajul doi, ce scria acolo? Parcă am citit tot de poliţie. Poliţie, mă, poliţia pază şi ordine. Mai sus poliţia cercetări penale şi aici la mine, la etajul patru 406 ce scria, mă? N-am citit. Păi îţi spune eu, scria criminalistică, aici la etajul patru scria criminalistică. Ajutător aşa pentru tine că te văd băiat simpatic eu îţi pun încă o întrebare, ştii câţi locuitori are Bucureştiul? Dar serios, nu...

Marius Tucă: Da, absolut serios, îmi dau seama. Eu zâmbeam de stilul dumneavoastră profesoral.

Tudorel Butoi: Stilul nu se scrie prin cărţi şi prin tratate, se transmite experţilor pe care îi laşi în urma ta. Zice, nu ştiu. Băi, eu, într-o zi fiind de serviciu pe capitală am luat maşina dispeceratului şi am plecat prin Bucureşti şi am numărat la ei... ştii câţi sunt? Sunt 2 milioane opt sute de mii. Ăsta cu ochii holbaţi, omul şi stupefiat, pentru că el se gândeşte bă, dacă mă duc, mă întreabă de crimă nu ştiu, nu cunosc, am fost plecat, am martori, am cutare, nici dracul nu-l întrebase de nicio crimă. Băi, şi dacă din 2 milioane opt sute de mii te-am adus pe tine după doi ani la criminalistică tu nu procesezi în capul tău. Ptiu, fir-ar a dracului, avea o bască cu moţ, a dat cu basca de pământ. Hai domnule să vă spun. Dacă nu era un cumnat de-al meu şi a redat povestea. Dar vă daţi seama cum picătură cu picătură s-a adunat în mintea omului o informaţie pe care a prelucrat-o cât era el de retard şi a dat cu basca de pământ. Ia zi măi şi au povestit ei, uite ne ascultă telespectatorii, cum poţi să trăieşti în viaţă. Era preajma anului nou, ajun, şi mi-a povestit omul ăsta cum au mâncat un cozonac el cu cumnată-su şi au băut două kile de vodcă. Păi poţi mă să trăieşti pe pământ într-o viaţă să bei două kile de vodca cu un cozonac? Care e sensul vieţii tale? Au ajuns că le trebuia... hai măi să îi luăm butelia lui asta că era aia care gonea copiii care se dădeau pe balustradă, intrăm peste ea cutare... Când au intrat peste ea, femeia, cu o coadă de mătură, cunoscându-i derbedeii cartierului, a ripostat. Şi i-au tăiat gâtul. Să vezi mai departe. Şi unde e butelia mă? Butelia am dat-o la sifonarul din colţ, era unul care ştiţi erau cu sifoanele înainte de a apărea astea cu...

Marius Tucă: Ştiu, cum să nu.

Tudorel Butoi: Aşa. Ne-am dus la ăla. Uite aşa, aşa, aşa. Da domnule a venit nenorocitul cu o butelie, dar era învelită într-un capot, capotul femeii. Şi eu cred că capotul ăsta îl mai am prin debarale, prin magazie, sunt la fel de dezordonat ca şi Dincă, mi-aduc aminte ca azi. După doi ani am găsit capotul plin de sânge, plin de sânge. Se şterseseră ei, şterseseră... sângele victimei. Caz rezolvat beton nicio mişcare nici în stânga nici în dreapta, plecând de la poligraf. Dar eu nu m-am dus cu poligraful în instanţă, da? eu m-am dus cu capotul, cu butelia, cu toate celelalte, cu declaraţiile lui şi l-au umflat şi pe cumnată-său. Ia, vino măi încoace. Uite ce a zis Dumnezeu. Ai stat doi ani, doi Crăciuni liberi, acum nu mai, stai 20, şi omul a dat fapta şi toate s-au cuplat şi aşa mai departe.

Cazul Samoilescu, un caz incredibil. În cazul ăsta eu am testat

Marius Tucă: Ascultându-vă despre cazul ăsta şi despre testul poligraf că nu a fost probă în instanţă ci ceea ce a rezultat, a ajuns la capot şi la asta, mi-am adus aminte, mi-aţi povestit, au trecut 10 ani, nu-mi aduc aminte, tot aşa cred că era cazul Samoilescu, studenta venită din Baia Mare, de unde era?

Tudorel Butoi: Fata venise de pe la Braşov pe undeva. Sigur că da.

Marius Tucă: Ăsta e un caz incredibil.

Tudorel Butoi: E un caz incredibil, în cazul ăsta eu am testat, de aia eu le spun ăstora, băi, nu băgaţi poligraful, zice îl băgăm în mijlocul celorlalte mijloace de probă. Măi oamenilor buni, aţi văzut vreodată lădiţa cu mere, când ai tu mere frumoase de anul nou pentru familie, şi ai un măr stricat. Dacă nu eşti atent şi să-ţi mai verifici aşa puţin lădiţa cu mere vei vedea că şi ăla şi ăla şi ăla se alterează, se strică. Aşa-i şi cu asta. Acest Samoilescu a fost un psihopat. Psihopat sexual, taximetrist şi ăsta.

Marius Tucă: Seamănă cu Dincă?

Tudorel Butoi: N-are crimă. N-are crimă omul, dar psihopat sexual.

Marius Tucă: Nu a murit fata care venise la Braşov?

Tudorel Butoi: Ba da, sigur că da, dar am vrut să spun, în testările poligrafe pe care eu le-am făcut şi în portretul respectiv a ieşit tiparul acesta al psihopatului

Marius Tucă: Nu, dar ştiu că l-aţi urmărit multă vreme şi era o pistă falsă pentru că de fapt adevăratul criminal...

Tudorel Butoi: Pistă falsă, adevăratul criminal a fost altul, care adevăratul criminal între timp...

Marius Tucă: Stătea la Romană...

Tudorel Butoi: La Romană stătea, a mai omorât o fată.

Marius Tucă: Nu, pentru public prezentaţi...

Tudorel Butoi: Pentru public e în felul următor, că în timp ce Samoilescu stătea la puşcărie, un tânăr venea la Piaţa Romană alături de alţi tineri şi-şi povesteau... Am observat şi o chestiune extraordinară la foarte mulţi dintre tineri fără busolă eu sunt foarte dezamăgit Marius, în statul ăsta în care ai libertatea de acţiune, să-ţi faci firmă, să faci afaceri, să te duci la facultăţi, să iei masterate, să te duci în multinaţionale etc., uite acum, dacă plecăm de la 10, grupuri, grupuri de tineri stau şi mint. Asta fac ei, stau la masă şi mint, fagocitează timp, consumă băuturi alcoolice, vin cu idei fantastice, n-au muncă n-au serviciu, au două facultăţi, n-au nimic... mă refer la ăştia pe care îi cunosc şi îi ştiu. Bă, tu când munceşti? A depus CV-uri, cutare şi stau şi mint. Există o plăcere hedonistă a se asculta, a fabula, mai trag şi pe nas ca să fie îmbunătăţită.

Marius Tucă: Dacă luăm societatea, în primul rând cred că statul român e în descompunere.

Tudorel Butoi: Într-o grupare din asta apărea un tânăr. Laitmotivul discuţiilor lui era proiectarea bărbatului şi masculului, nu eşti în spectrele mele principale dacă nu omori pe cineva.

Marius Tucă: Asta zicea?

Tudorel Butoi: Aşa zicea el. Băi, du-te de aici cu sala ta şi cu ce faci tu. Eu...

Marius Tucă: În timp ce Samoilescu era în puşcărie?

Tudorel Butoi: Da sigur că da.

Marius Tucă: Condamnat pentru o crimă pe care nu o făcuse.

Tudorel Butoi: Pe care nu o făcuse omul.

Marius Tucă: Păi cum a fost posibil domnule profesor.

Tudorel Butoi: Păi cum să nu fie posibil. E posibil datorită următorului lucru, domnule Tucă, şi ne ascultă oamenii, am trăit dramele astea. Adevărul obiectiv, deci fapta ca atare o ştie doar Dumnezeu, el o ştie şi cu făptuitorul, dar la manieră confuză. Ăsta mai uită mai cutare, depinde şi starea în care a fost. Ăla e adevărul obiectiv. Noi ceilalţi, societatea, justiţia şi toate instituţiile ne ducem la judecător cu adevărul juridic, adică ce am putut să găsim din probe. Şi dacă adevărul ăsta juridic compus din declaraţii, din martori din expertize uite, poligraful îl duc probă şi aşa mai departe îi creează judecătorului convingerea că aşa stau lucrurile îţi dă  25 de ani de puşcărie şi adevărul obiectiv e altul. Aşa a fost posibil. Dar să revin la ăsta. Ăştia îngroziţi: cum măi să omori. Da măi, eu mă duc în legiunea străină, mă voi bate prin Africa, voi omorî oameni şi atunci sunt un adevărat bărbat şi nu ştiu ce.

Marius Tucă: Era pe vremea lui Ceauşescu.

Tudorel Butoi: Pe vremea lui Ceauşescu. Într-una din zile venea autobuzul ofiţerilor de poliţie care trăseseră în Băneasa la trageri. O chestiune curentă, veneau oamenii la Capitală să-şi cureţe armamentul. În faţa autobuzului un tânăr, disperat. Băi, vezi dracului, nea Tănase, mi se pare că era şofer să nu-l calci pe nebunul ăsta. De la distanţă mare. A pus omul frână, a coborât jos. Ce e măi, nebunule, care e treaba cu tine? Veniţi sus că e unul care are un cap de femeie într-un borcan. Ia vino măi încoace, coboară altul de la judiciar, ia suflă spre mine. E beat mort ăsta domnule. Dar altul, cred că nea Aurică Bolboacă să fi fost, oricum de pe la spargeri, Nicolae, băi ia stai puţin, ia vino măi încoace. Ce are ăsta sus? Are un cap într-un borcan. Repede, tu, tu, tu mergeţi cu băiatul sus să vedeţi despre ce e vorba. Şi urcă sus şi îl găsesc pe acest Romca, Romca e adevăratul făptuitor care a omorât fata din Braşov, dormind în pat beat, ridică cuvertura aia şi dintr-un borcan din ăla baban de 20 de kile îi zâmbeşte un cap de femeie. Gata, luat, arestat...

Marius Tucă: Deci o omorâse şi pe studenta care...

Tudorel Butoi: Staţi puţin că nu s-a terminat. El când omorâse studenta, o decupa în baie, când a apărut iubita lui care avea chei pe garsonieră, tot. Ce faci Romca aici? Lumea iar ne ascultă şi se îngrozeşte. Păi ce să fac, o tai pe una. Băi, eşti nebun? Fă, mă iubeşti? Te iubesc, viaţa mea, pasiunea mea. Atunci pune mâna şi ajută-mă. Hai decupează, fă, umple sacoşele, cutare, cutare şi hai să le-aruncăm prin Bucureşti. Că noi ne întrebam de ce aici la Tineretului, trebuie să detaliem lucrurile astea, aveam aruncat o sacoşe şi intestinele pe un arboret, sacoşa era aruncată peste gard unde se joacă tenis. Şi am avut un medic legist şi a zis, atenţie mare, aici este cineva care n-are forţa necesară să arunce definitiv şi a aruncat aşa mai cu boltă şi s-a... Aşa a fost. Vreo trei pachete ea le-a dus. Pe aici pe la Nicolae Iorga, aproape de noi, pe undeva, gambele. La Spitalul Colţea am găsit capul şi aşa mai departe, sunt elemente pe care le putem discuta deoarece au fost judecate public. Nu mai sunt experienţa protagoniştilor...

Marius Tucă: Ca şi în cazul Dincă.

Tudorel Butoi: Ca şi în cazul Dincă. Sunt lucruri care au făcut parte din experienţa noastră socială, experienţă tristă, toată compasiunea pentru familii, pentru toţi ceilalţi, dar astea sunt, să învăţăm odată cu toţii, preventiv, să ne formăm anticorpii respingerii unor asemenea comportamente grave.

Marius Tucă: Câţi ani făcuse ăsta?

Tudorel Butoi: Cinci.

Marius Tucă: Trecuseră cinci ani?

Tudorel Butoi: Trecuseră cinci ani.

Marius Tucă: Samoilescu cinci ani degeaba în puşcărie pentru crimă. Cât mai omorâse între timp?

Tudorel Butoi: Ăsta, Romca ăsta al nostru era terorizat de prietena ajutătoare, vezi că ai venit târziu vezi că ai băut, vezi că te-am văzut cu Mariana, vezi că te dau în primire. A, păi ca să mă dai în primire, cel mai bun denunţător e ăla mort. Şi-a omorât femeia care figura la noi ca dispărută, atenţie şi la dispăruţi, posibil pentru chiuretaj clandestin, că ştiţi cum erau timpurile, vremurile atunci. Şi pe fişa asta se mergea şi se căuta şi capul ei era de fapt în borcan la Romca. Deci iată că lucrurile sunt posibile.

Marius Tucă: Şi a avut doar două crime studentul?

Tudorel Butoi: Doar două. Atât am putut să-i demonstrăm. Bun, îl aduc la Capitală. Diamandescu l-a adus, generalul Diamandescu. Bă, stai de vorbă cu ăsta. Păi cine e ăsta? Păi ăla care a omorât-o pe Anca. Păi nu e în puşcărie domnule?

Marius Tucă: Cazul Anca, că aşa era.

Tudorel Butoi: Nu e în puşcărie ăla? Că era clară treaba. Bă, cam nu prea e. Tu eşti psihologul nostru, stai cu el de vorbă. Mi l-a adus înăuntru, parcă-l văd, o barbă, nişte ochi albaştri, drăguţ. Drăguţ, artist, era prin anul şapte la arhitectura asta care se face în trei ani. Zăbovea el aşa. Şi i-am explicat, ai realitatea lui cine eşti tu în momentul ăsta? Era şi puţin sub influenţa alcoolului. Îl găsiseră beat şi adormit. Cu evenimentele, cu arestarea, cu aducerea, cât a mai stat de vorbă cu şefii prin poliţie acolo fiecare. La mine a fost într-o stare aptă de a fi abordat. Întrebare: Îţi dai seama cine eşti? Domnule, eu sunt student la cutare. Nu, tu eşti un geniu, un geniu, din păcate, comparativ cu literatura dostoievskiană şi aşa mai departe, un geniu al răului, dar sclipeşti la fel ca un diamant. Ia povesteşte-mi cum a fost. Şi când a auzit el că e un geniu al răului, această supralicitare a valorii lui, ne-a dat fapta cu toate amănuntele, adică biata fată venise în Bucureşti, pentru că, vedeţi dumneavoastră, nici legăturile cu Samoilescu... şi acum vreau să devoalez aceste lucruri, să învăţăm toţi şi societatea. Cu un an înainte, această frumoasă fată venise în Bucureşti să se intereseze de locurile de la ASE, unde dorea să dea examen. S-a interesat ea despre ce este vorba era încă liceancă, apoi şi-a luat tramvaiul ca să se ducă la gazda pe care o avea la Hala Traian pe undeva. În tramvai, Samoilescu Gheorghe, psihopat sexual. Am unsprezece declaraţii ale unor femei cu care a avut el contacte şi de unde am dedus structura asta a lui.

Marius Tucă: Mai trăieşte Samoilescu?

Tudorel Butoi: Măi, am înţeles că a mierlit-o bietul om.

Marius Tucă: Săracul.

Tudorel Butoi: Da, Dumnezeu să-l odihnească. Toţi ne ducem, nu-i asta o problemă. 

Marius Tucă: Continuaţi că e foarte tare.

Tudorel Butoi: O agaţă. Trucul ăsta obişnuit al bucureştenilor, mâna peste mână, cutare, ce faci, nu eşti din Bucureşti, eşti fată de o delicateţe deosebită.

Marius Tucă: Da, era foarte frumoasă.

Tudorel Butoi: Foarte frumoasă, da. Da, nu sunt. Dar ce cunoşti din Bucureşti? ASE-ul şi unde stau la gazda mea. Domnule, facem o tură pe la Bucur Obor? Acum se deschide Bucur Obor.

Marius Tucă: Era 85-86?

Tudorel Butoi: Da, cam aşa. Săpunul Vis, săpunul Ana, săpunul cutare lucruri frumoase, parfumerie, eu sunt şofer de taxi, cunosc vânzătoarele, îţi vei alege, îţi voi face cadouri, cutare. Acceptă fata, domnule. Acceptă fata, coboară la Bucur Obor.

Marius Tucă: Anca?

Tudorel Butoi: Anca. Se duc, văd, cumpără, cum se întâmplă într-o parfumerie. După care zice, dar nu vrei să urcăm noi sus la mine, am apartament, am cutare, am terasă, am nu ştiu ce. Fata acceptă. Apropo de fetele care sunt şi care trebuie să aibă o atitudine relativ mai critică, mai... cunoaşte-l pe om în mediul social, în sfârşit nu dăm lecţii...

Marius Tucă: Să nu te urci cu un străin la el acasă până la urmă, abia îl cunoscuse.

Tudorel Butoi: Domnule, e greu de format cultura asta repede, să ştiţi. În America nu se întâmplă aşa ceva. Persoana străină este...

Marius Tucă: Persoană străină.

Tudorel Butoi: Persoană străină şi am încheiat discuţia. Urcă sus deci, deschide Samoilescu apartamentul lui, erau două camere într-un jaf, de era şi linoleumul răsucit şi, domnule, plângea în camera ailaltă un copilaş, unul dintre copiii ultimi ai lui. Plângea sărăcuţul pentru că nu era nici nevastă-sa acasă, el rătăcea prin tramvaie cu ale lui şi copilul se trezise. Oricum, hai repede să facem sex că ar putea să vină nevastă-mea şi cutare. Păi unde e măi terasa, luxul, cutare. Hai treci la aparate. Buf, buf o loveşte pe fată. Fata inhibată de această chestiune groaznică ridică excepţia de virginitate pentru că a văzut moartea, nebunul. Nu pot ceda deoarece am prieten, am iubit şi sunt virgină. Atunci dă-mi lănţişorul, ia să văd ce mai ai pe tine, dă-mi ceasul, dă-mi brăţara, dă-mi cutare şi îi ia tot aurul.

Marius Tucă: Astea sunt toate probele găsite la Samoilescu.

Tudorel Butoi: Păi sigur că da. Pentru că în momentul în care Samoilescu a intrat în cercul de suspecţi, a intrat datorită prietenului fetei de la Sibiu care l-a dat în primire din jurnalul intim al fetei.

Marius Tucă: A, ea scria.

Tudorel Butoi: Am întâlnit un tâmpit, i-am dat, m-a tâlhărit nenorocitul şi ăsta e numărul de telefon. Iar poliţia când a luat numărul de telefon şi l-a întrebat pe Samoilescu, de... meseria, măi, văd aici telefoanele lui domnul Dolănescu, domnul Ispirescu, Kogălniceanu şi aşa mai departe, mai văd un telefon aici. Nu ştiu. Cum domnule, e telefonul din zona clienţilor tăi, pe ăştia de ce i-ai ştiut şi pe dânsa nu o ştii? Nu ştiu, o fi scris nevastă-mea. Ia cheam-o pe nevastă-sa. Ia scrie măi nişte cifre pe aici, uite cum scrie nevastă-ta şi uite cum scrii tu. E o fată pe care am cunoscut-o acum un an. Şi a fost silit sub probă să dea evenimentele acestea pe care vi le-am relatat. Şi în momentul ăsta între el, psihopat, şi faptă s-a făcut legătura de către organele de poliţie. Nu s-au dus aşa de nebuni să-l bage în puşcărie pe un nevinovat.

Marius Tucă: La cât timp după faptă?

Tudorel Butoi: La un an după.

Marius Tucă: Nu, nu, la un an... Păi nu, între timp fata murise, fusese omorâtă.

Tudorel Butoi: Păi sigur că fusese omorâtă, dar după moartea ei la câteva săptămâni.

Marius Tucă: A, la câteva săptămâni.

Tudorel Butoi: Sigur că da, ne-a dat băiatul pontul, l-am găsit şi aşa mai departe. Dar ce se pune în discuţie aici este faptul că apar jocuri de coincidenţă, sunt cele mai periculoase posibile. Cele mai periculoase. De exemplu, mai vreţi să zăbovim pe caz?

Marius Tucă: Sigur că da.

Tudorel Butoi: S-au găsit în hipodrom braţele fetei învelite într-un pantalon. Pantalon uzat. Când Samoilescu a negat că ştie că e telefonul şi nu ştiu ce, imediat în jurul lui s-au făcut investigaţiile respective. Experţii de la traseologie ne zic, pantalon 52 talia I, pătat cu pete de motorină. Ce credeţi că era tatăl lui Samoilescu? Instructor auto care folosea pantalonii respectivi din 52 cu I.

Marius Tucă: Avea aceeaşi mărime. Pantalonii erau ai lui...

Tudorel Butoi: Ai lui ta-su erau.

Marius Tucă: Erau ai lui ta-su?

Tudorel Butoi: Păi dacă ta-su era conducător auto.

Marius Tucă: Păi şi cum ajunseseră la...

Tudorel Butoi: Păi Samoilescu i-a luat din debaraua lor. Deci ai tatălui lui Samoilescu.

Marius Tucă: Păi nu Samoilescu făcuse crima.

Tudorel Butoi: Nu făcuse crima dar o omorâse pe fată şi ambalase picioarele cu vestimentaţie din casa lor.

Marius Tucă: Dar nu Samoilescu domnule profesor.

Tudorel Butoi: A, da, da, da, categoric, categoric, la Romca. Ce se mai găseşte? Se mai găseşte o sacoşă. Cu desen din ăsta de şah. În sacoşa asta, o cheie din aia de lăcătuşerie, mare. Când fac legăturile ofiţerii noştri întreabă elevii auto măi cu cine faceţi? Cu cutare, cu cutare, păi în pauze el îşi ia o sacoşă mare, cu şah, şi mănâncă omul liniştit la umbră. Ia vedeţi între trei patru cinci sacoşe care e sacoşa? Asta. Deci aşa se face recunoaşterea de obiecte, nu te duci cu obiectul moţ. Oamenii au recunoscut asta. S-a legat din nou de faptă. Ia să vedem cheia asta ce se poate face cu ea? cu cheia aia s-a deschis  uşa vilei, poarta vilei, gardului striat...

Marius Tucă: Unde stătea criminalul.

Tudorel Butoi: Unde stătea ăsta.

Marius Tucă: Undeva la Romană.

Tudorel Butoi: La Romană. Deci în felul acesta lui i s-au probat faptele, deci, indiscutabil...

Marius Tucă: Câţi ani a primit? Mai trăieşte?

Tudorel Butoi: Nu, el a fost cu onor, legislativul timpurilor respective...

Marius Tucă: A fost executat.

Tudorel Butoi: A fost executat, sigur că da.

Marius Tucă: A avut două crime. Ce profil avea Romca ăsta? Apropo de Dincă pentru că vreau să ne întoarcem.

Tudorel Butoi: Ne întoarcem noi la Dincă dar pe noi nu ne interesează profilul lui Dincă, că ne-ascultă lumea. Cu profilul lui Dincă făcut antefaptă nu avansezi nicio secundă.

Marius Tucă: S-a ajuns la ceea ce s-a întâmplat.

Sub nicio formă nu aş fi făcut lui Dincă testul poligraf sau nu aş face. Vedem ce vor face specialiştii.

Tudorel Butoi: Pe mine mă interesează să fac predicţie pentru că toate faptele care ţin de analiză comportamentală, atât în experienţa americană din 1950 când au înfiinţat ei serviciul pentru activităţi violente, studiul activităţilor violente, aceste analize comportamentale se fac inclusiv pe deţinuţi care deja sunt condamnaţi. Ia zi, cine eşti, ce faci ca să-i fac profilul, se aplică teste psihologice şi ce am făcut? Am îmbogăţit colecţia criminologică defensivă, pasivă  cu încă un element. Pe mine mă interesează ofensiv criminalistic  să văd ce pot să fac. Deci dacă Dincă e singur, dacă Dincă mai are fapte.

Marius Tucă: Ajungem şi aici. Spuneţi-mi, după dumneavoastră domnule profesor, credeţi că lui Dincă ar trebui să i se facă testul poligrafic?

Tudorel Butoi: Nu. Mie dacă mi s-ar fi făcut o astfel de ofertă, sub nicio formă nu aş fi făcut lui Dincă testul poligraf sau nu aş face. Vedem ce vor face specialiştii.

Marius Tucă: Spuneţi de ce.

Tudorel Butoi: Eu îi certific şi îi consider nişte mari specialişti care vor lua decizia cea mai înţeleaptă. Eu vorbesc de mine. Eu m-aş uita în metodologia de testare poligraf şi aş vedea acolo persoanele în vârstă nu sunt recomandate a fi testate poligraf. Păi de ce nu sunt recomandate? Dacă omul e în vârstă, are 66 de ani, altfel stă cu inima, altfel stă cu reactivitatea termo-galvanică, altfel stă cu activitatea respiratorie-abdominală şi aşa mai departe, care sunt supuse proceselor de îmbătrânire şi involuţie şi n-o să mai îmi dea mie diagramele cu care sunt eu... Domnule Tucă, eu am văzut cred că treizeci şi cinci de mii de metri de diagramă, 35 de mii, faci înconjurul pământului. Şi acolo eu am reperele în magazia mentală, cum e pulsul, ce înseamnă acceleraţie, ce înseamnă fibrilaţie, ce înseamnă o cădere de tensiune arterială, ce e stopul în respiraţie, ce este o respiraţie dilatată sau rarefiată, ce înseamnă respiraţie în trepte şi aşa mai departe, le visez pe astea. Pentru că eu am învăţat tehnică poligraf de frică, eu când am venit din Iugoslavia de la specializări eram singurul în această ţară. Şi pe umerii mei cădeau responsabilităţile banilor investiţi în instrucţia mea şi ale atâtor cauze cu autori necunoscuţi pentru care se introdusese linia asta de muncă. Mie toţi miniştrii din această ţară mi-au zis Tudorele, de interne, toţi. De ce, pentru că ei aveau în sprijin, îndrumare şi control activitatea inspectorilor şefi, care inspectori şefi aveau cauze cu autor necunoscut şi mă trimiteau cu poligraful opt ani de zile prin toate acestea să testez. Şi mă întreba generalul, a ieşit bă cauza de la Târgu Mureş, dar cauza de la Alba? Da, a ieşti domnule general, după 11 ani am în faţa mea persoana care mărturiseşte cum l-a omorât pe pădurar. Pentru lumea care mă ascultă, Vinţu de Jos, Nergeş Viorel făptuitorul...

Marius Tucă: Dar le aveţi pe toate în minte, incredibil.

Tudorel Butoi: Absolut tot, şi Munteanu Constantin găsit cu toporul în cap.

Marius Tucă: N-aş vrea să fiu în locul dumneavoastră.

Tudorel Butoi: Ştiu. Sunt bântuit.

Marius Tucă: Am câteva întrebări legate de Dincă. Unu, de ce credeţi că a mărturisit?

Tudorel Butoi: A mărturisit pentru faptul că într-o anume conjunctură pe care toţi am văzut-o, presantă, poliţie şi aşa mai departe, ca şi cauză externă şi bruma de conştiinţă la care s-a adăugat funcţie de oportunitatea de a scăpa, domnule Marius, cât mai repede. Nu vedeţi că şi acum în strategia lui nu mai apare omorul, apare lovitura cauzatoare de moarte care este până în 7, 12 ani şi la vârsta lui cu reducerea pedepsei şi cu problemele de psihiatrie pe care le invocă şi aşa mai departe îi creează iluzia, speranţa că va fi achitat.

Marius Tucă: Nu va fi. Va primi mult.

Tudorel Butoi: Vom vedea ce zice legiuitorul. Dar vreau să vă spun că aceste lucruri l-au determinat să mărturisească. Şi atunci a dat fapta cum a fost sub imperiul rezervei interne emoţionale, că pe parcurs el recunoaşte fapta dar cu ingredientele astea, că m-a supărat, că am lovit-o, că nu ştiu ce...

Marius Tucă: Mă rog, aici sunt multe lucruri de discutat. În mare lucru a spus cam ceea ce s-a întâmplat.

Tudorel Butoi: Deci omul spune ce s-a întâmplat.

Marius Tucă: Avem un singur episod care nu a fost dovedit, acela cu ducerea anchetatorilor la Olt, la Dunăre şi aşa mai departe.

Tudorel Butoi: Domnule Marius, emisiunea asta e o emisiune interesantă pe care o facem noi, greu de suportat, greu de văzut, de auzit, dar are şi elemente amuzante, să mă asculte numai specialiştii criminalişti. Păi băi frate, ce s-a întâmplat acolo, că zic unii percheziţie, cutare, nu. Episodul ăla înseamnă conducere în teren. Deci tu îmi povesteşti mie întâi ce ai făcut cum ai făcut etc. şi acum tu mă conduci în teren.

Marius Tucă: Nu reconstituire.

Tudorel Butoi: Nu reconstituire, conducere în teren. Şi atunci, tu conduci în teren iar după tine sunt eu cu camera video, cu fotografiile şi escorta să nu faci vreo poznă. În conducerea în teren făptuitorul este elementul principal el deţine rolul activ, iar noi ceilalţi suntem recuzita. Păi ce s-a întâmplat, povesteşte avocatul nu eu, că lucrăm cu materialele deconspirate până acum, zice domnule la un moment dat ăştia de la DIICOT, de la Parchetul General au zis că drumul e prea accidentat. Ce dracului, pe unde ne duci, pin drumul ăsta, prin hârtoape, s-a lăsat şi seara. Hai să o luăm aşa, să traversăm prin satul cutare, prin cutare şi l-au dirijat ei pe nefericitul ăsta, pe alte drumuri mai convenabile, mai scurte, că tot la Olt cu Dunărea ajungem. Păi tot la Olt cu Dunărea dar e o... făptuitorul, staţi puţin...

 Marius Tucă: Ăia au vrut să scurteze.

Tudorel Butoi: Să scurteze traseul.

Marius Tucă: N-au luat-o pe unde le-a spus Dincă. Cu toate astea...

Tudorel Butoi: Nu, cu toate astea ajungem într-un moment foarte important. Mulţi nu l-au sesizat. Dincă s-a dat jos şi a privit rătăcit pe acolo prin bălăriile alea, nu-i ăsta locul. Nu aici am aruncat fata, nu-i ăsta locul, nu mai mi-aduc aminte pentru că nu l-au lăsat să indice el. Pe traseul lui, s-a oprit traseul? Bun, unde ai aruncat?

Marius Tucă: Perfect corect ce spuneţi, dar nu credeţi că asta a fost prima lui intenţie de a duce pe o pistă falsă?

Tudorel Butoi: Nu-mi dau seama, n-avem toate datele problemei.

Marius Tucă: Pentru că ulterior, cred, şi-a schimbat declaraţia şi n-a mai spus nimic despre Olt şi i-a dus la sacul cu rămăşiţe undeva la liziera unei păduri.

Tudorel Butoi: Cenuşa şi oasele, da? Ei, dar ce părere aveţi dumneavoastră de altă posibilitate, să mai fie şi fata cu Oltul.

Marius Tucă: Există şi posibilitatea asta, nu o excludem.

Tudorel Butoi: Să existe şi fata cu Oltul. Şi el a vrut despre fata cu Oltul să vorbească.

Marius Tucă: Să existe şi a treia victimă.

Tudorel Butoi: Să existe şi a treia victimă autentică. Zic ăştia care au făcut ancheta, domnule, cunoşti fetele astea, să nu fie vreo greşeală? Cum să nu le cunosc domnule...

Marius Tucă: A, şi i-au arătat poze.

Tudorel Butoi: I-au arătat două poze. Nu că pozele, două poze.

Marius Tucă: Luiza şi Alexandra.

Tudorel Butoi: Păi şi în instanţă va zice, doamna preşedintă, la câtă bătaie am luat şi la cât de confuz am fost, am recunoscut alea două poze.

Marius Tucă: Dar sunt celelalte două poze care se coroborează. 

Tudorel Butoi: Eu ştiu că se coroborează, dar nu trebuie să învăţăm? Pune-i băi cinci poze să se uite la cinci poze.

Marius Tucă: E adevărat, s-a discutat foarte mult despre mărturisirea făcută poliţistului de acolo care nu era din Caracal, care nu era, venise de la Bucureşti, e o greşeală?

Tudorel Butoi: Toate astea sunt speculaţii şi prostii.

Marius Tucă: Prostii, asta am zis şi eu.

Tudorel Butoi: Putea să fie extraterestru poliţistul. Poliţistul te-a dus acolo şi... la profilul genetic.