Marian Munteanu, EXCLUSIV la Marius Tucă Show: „Când am ajuns la Urgenţe, asistentele şi infirmierele au început să mă scuipe. Au fost cele mai grele momente din viaţa mea”

La 30 de ani de la cea mai brutală mineriadă, Marian Munteanu liderul studenţilor din Piaţa Universităţii – devenit în acea perioadă idolul tinerilor şi simbolul acelor zile dramatice din 13-15 iunie 1990 – vorbeşte în emisiunea ,,Marius Tucă Show” despre ce a însemnat fenomenul Piaţa Universităţii şi despre cum şi-a  amprenta asupra destinului său.

Marian Munteanu, portret în oglinda celor 30 de ani

Invitatul lui Marius Tucă face o radiografie a evenimentelor care i-au marcat existenţa, vorbind fără perdea despre presiunile la care a fost supus ca să devină colaborator al Securităţii, despre cui aparţine adevărata rezistenţă, despre diversiune, arestări, despre vinovaţiii făr’ de vină din mult trâmbiţatul dosar al Mineriadei, dar şi despre unul dintre cele mai grele şi umilitoare momente din viaţa lui.

Marian Munteanu: Cum să scuipi un om rănit, până la urmă?

,,Asistentele şi infirmierele au început să mă scuipe. (…) Au intervenit medicii şi m-au scos din mâinile lor. Ăsta a fost unul din cele mai grele momente din viaţa mea. Am avut un sentiment de silă. Cum să scuipi un om rănit, până la urmă? (…) Atunci am înţeles ce pot face aceste instrumente de manipulare care pot crea lucruri cumplite în sufletul oamenilor.”

Despre Revoluţie…

,,Mama era în oraş şi m-a sunat şi mi-a spus: „vino că a început". Am stat până la 12 noaptea. (…) Au fost nişte lucruri... că sunt niste elemente organizate. I-am văzut cum operau. Nu stiu cine opera, dar nu erau ca noi. Nu ne-ar fi trecut prin cap să mergem pe două rânduri şi să spargem vitrine. Am zis că ăia o fac pentru că aşa au în plan. S-a lăsat liberă zona de evacuare. Momentul când am văzut activitatea armatei mi-am dat seama că au sprijinit răsturnarea.”

Cine a pus la cale această diversiunea şi detenţia de la Jilava

,,Nu se poate face fără Guvern. E imposibil, acum nu ştiu exact cine. (…) Eu dacă eram prim ministru nu trecea niciun tren.  (…) A fost singura dată în viaţa mea, când am fost scuipat de infirmiere, când am avut ideea să plec din România. Am stat 4 zile în spital sub pază. Pe 18 iunie m-au arestat. Pe 19 a fost prima mea dimineaţă la Jilava. Pentru asta sunt recunoscător organelor de partid şi de stat. M-au ţinut la Jilava, acolo unde au fost oameni grei. (…) A venit doctoral, mi-a adus o cafea şi o ţigară şi mi-a urat “La mulţi ani!” Am stat vreo 3 săptămâni la izolare.”

Despre Ion Iliescu şi vinovaţi

,,Este evident că , din anumite motive, lucurile nu au putut fi clarificate. Probabil că se aşteaptă momentul ca dl. Iliescu să se ducă dintre noi, ca toti să spună ca de vină e el. Uşor, uşor o să rămână singurul opozant al Pieţei Universităţii. Toţi ceilalţi spun că dacă nu au fost în Piaţa, au fost de partea ei. (…) Aşteaptă să moară Iliescu să dea vina pe el, că e singurul vinovat.”

Despre #Rezist şi falşii revoluţionari

,,Revoluţionarii ăştia au încercat să confişte ei. Vă aduceţi aminte că ei  spuneau că sunt cu Rezist. Ţin minte că preşedintele D. Trump făcea mişto de aştia. Ce rezistenţi sunteţi voi, mă? Rezistenţa a fost aia din munţi. Nu poţi să îţi asumi nişte embleme care aparţin altor găndiri. (…)  Să ajungem acum ca unii din aceeaşi Universitate să spună că sunt legaţi de Piaţa Universităţii , militând împotriva lui Eminescu, avalorilor tradiţionale (….), este stigător la cer! (…)  Falsificarea e odioasă.”

Despre începutul Mineriadei, dimineaţa de 14 iunie

,,Greviştii foamei erau şi într-o situaţie de disperare. Au făcut greva foamei foarte serios. (…) La 6 dimineaţa au venit şi m-au arestat. (… )Au venit doi procurori. Mi-au zis că am agresat doi jurnalişti de la un post de radio. (…) Am dat declaraţii. Mi-am dat seama că se întâmpla ceva. Nu ştiam ce. Eu niciodată nu am stat singur, pe  lângă fratele meu, mai veneau studenţi să rămână cu mine. Se stia că am fost ameninţat. (…)

Primeam ameninţări tot timpul. Părinţilor mei le-a fost spartă casa. Poliţia nici nu a vrut să ancheteze. (….)  Mi-am dat seama că e o lucrătură. A venit un poliţist să mă ducă în biroul comantantului. Acolo era pro rectorul facultăţii. A zis că a venit să mă ia pentru ca sunt tulburări şi că ar trebui să intervin. Cred că era în jurul orei”

Marian Munteanu: Au încercat să dea foc de două ori la Universitate!

,,Au încercat să dea foc de două ori la Universitate. Au fost împuşcături. Noaptea s-au liniştit lucrurile. Dimineaţa, pe la 5 şi ceva, au venit cei care stăteau la pază şi au zis că vin minerii. (…)M-am aşezat în faţa uşii. Au început să lovească. Fratele meu era în spate şi nu a rîbdat să stea şi a sărit. Ei loveau cu bâte şi topoare. Eu am fost lovit cu un topor (…)

Mi-am pierdut cunoştinţa. M-au aruncat în fântână. (…) Ne cărau cum cari vânatul de mâini şi de picioare. M-au lovit în continuare că li se părea distractiv. Au fost şi mineri care au încercat să îi oprească. A venit o Salvare. La un moment dat, a zis asistentul că am murit. M-au băgat în dubă.  La spital erau mulţi bătuţi, m-a preluat doctorul Băjenaru (…) şi la foarte puţin timp au apărut foarte mulţi ziarişti. Bătaia mea a durat vreo oră.”

Ce-ar schimba Marian Munteanu de acum la fenomentul Piaţa Universităţii de atunci?

,,România are oameni competenţi. Nu am avut niciodată certificat de revoluţionar.  (…) Aş fi fost mai prudent cu diferite personaje. Aş fi încercat să folosesc mai mult acel capital pe care îl aveam. Nu l-am folosit suficient.”