Tudor Gheorghe, exclusiv la Marius Tucă Show: Am fost de prea multe ori păcăliţi şi lumea nu mai crede în nimic

VEZI AICI: Tudor Gheorghe, într-o emisiune de colecţie la Marius Tucă Show: ,,Va fi foarte greu! Spectacolele mele nu sunt sponsorizate, pe mine mă ţine publicul care mă cinsteşte cu prezenţa”

Menestrelul Olteniei vorbeşte despre viaţa de artist în pandemie, despre noul său album, ,,Îndrăgostiţi fără noroc”, despre prietenia cu Amza Pellea, despre oameni dragi şi momente de neuitat, trăite de-a lungul carierei sale.

Tudor Gheorghe povesteşte cu umor şi nostalgie, cântându-ne şi încântându-ne, ca într-un spectacol, aşa cum numai el ştie s-o facă.

Marius Tuca: 75 de ani, incredibil. Din care aproape 60 pe scena, aproape.

Tudor Gheorghe: Pe la 17 ani am intrat în Institut. Da, 60 de ani pe scenă. Am facut 50 de ani si n-a băgat nimeni de seamă.

Tuca: M-a urmarit multa vreme pocestea ta din America, aia cu drogurile.

Gheorghe: Da, e adevarata. E un indemn, feriti-va.

T: Era un indemn la drogati-vă?

G: Dimpotriva, spuneam ce rău mi-a fost.

T: Mi-ai povestit ceva fabulos. Ceva cu un câine care avea dinţi de aur, în curtea unora din Basarabia.

G: Povestea este fabuloasa. Am ajuns in Basarabia, la Tighina. M-a invitat bulibaşa de acolo, şi după o noapte fantastică, cu icre negre si vodcă, a adus o trupă de cântători de la teatrul de rromi din Odessa, ca să ne impresioneze.

T: Trebuie filmata.

G: Multe trebuiau filmate.

T: Albumul asta a aparut? Îndragostiţi fară noroc, Tudor Gheorghe, 23 de cantece şi poeme. Cand ai fost ultima oara în studio să înregistrezi?

G: Acum vreo 40 de ani.

T: Mi se pare ceva incredibil. Acest album e o bucurie pentru mine, e vorba de aranjament, de selecţia pieselor. Sunt atatea piese fabuloase de dragoste. Până să ajungem la album, trebuie să te întreb câte ceva despre această vreme a pandemiei. Pe 1 august împlineşti 75 de ani, îţi urez la mulţi ani. Ce ai făcut în vremea pandemiei?

G: Am mai fost întrebat cum suport. Un om care 230-250 de zile pe an bântuie prin turnee, pentru mine statul acasa a fost o binecuvântare. Am stat, am scris, m-am odihnit, m-am relaxat, am gătit, am facut sport, nu m-am plictisit nici o secundă. 

G: Poporul roman e panicat, e speriat, dar noi am fost pacaliţi prea mult de-a lungul istoriei si lumea nu mai crede.

T: E ca strigatul "vine lupul" si nu mai crezi.

G: M-am oprit azi la Craiova, doi au intrat într-o benzinarie fară mască. Fata le-a zis, ei au înjurat-o. Ei se îmbolnavesc, şi risipesc.

T: Nu stiu daca te-am întrebat vreodata, apropo de Sorescu, limbajul lui din poezie era acelaşi pe care îl gaseai în copilaria ta, în adolescenţa ta în Oltenia?

G: Da. Faceam şi o gluma, spunand că de la Bulzeşti de la Balca nu ai nici o şansa decat dacă treci prin Podari.

T: Si eu am copilarit acolo, dar nu până la 16 ani.

G: Imaginează-ţi : Fănuş Neagu, Cezar Grogoriu, Banuţă, la festivalul umorului de la Vaslui. Beam un vin, Zghihara de Huşi. Ziceau: asta e vinul pe care îl bea Ştefan cel Mare înainte de batalie. Era un vin slab, de 10 grade.

T: Mircea Dinescu vorbeşte despre generaţia lui că a trăit mult ca a băut vin, pe când Nichita Stanescu a băut vodca. Paunescu ar fi facut 77 de ani. Cum te raportezi la aceste plecări?

G: Eu avand marea şansă să fiu infiat de aceasta tagma, de crud, adica la primele spectatole ei şi-au dat seama că aş putea fi exponentul starilor lor poetice, si pe mine m-au indragit. Am avut prieteni. Nopţile cu fiecare din ei au fost memorabile. Fiecare are povestea lui. Atunci cand am facut afirmaţia că odată cu Adrian Paunescu pentru mine s-a încheiat poezia romană, unii m-au criticat.

T: Te sprijini pe opera lor.

G: Ei au pus caramidă peste caramidă ca sa mă înalt eu. Aş fi rămas iubitor de poezie.

T: E un spectacol la care rămâi cu gura cascată. E o lectie deschisă pe care poţi să o predai oricând poporului român. Tot cautam modele occidentale, şi originle noastre sunt cele mai frumoase şi cele mai vulnerabile, şi cele mai putin exploatate. L-am avut invitat pe directorul de la Asta, care restaurează casele lemnişor cu lemnişor.

G:În 71 am făcut un spectacol, în care cântam Barbu, Riga Crypto si Lapone Enigel. Am simţit că am făcut apusul prea mare, aşa că am facut un spectacol, Şapte Balade.

G: Voiam să spun o poezie aici. Si mă ia groaza. Dacă spun o poezie de-a lui Vulpescu, Spovedania acelui eroş, trebuie sa le scriu pe tablă, pentru ca nimeni nu mai înţelege. Generaţia de acum nu mai are noţiunea cuvintelor de atunci.

T: Sunt 23 de poeme si de cântece. Spune-mi, toate cântecele au fost în concertul din 2017.

G: Da, e integral concertul de atunci. Toate discurile mele sunt spectacole.

T: Să mai ascultam ceva, Despărire în flori, pe versurile lui Adrian Păunescu.

T: Cum era Amza Pelea. Cum era ca om?

G: Era fabulos, extraordonar. Am si acum o pereche de butoni de la el. Era de o bunătatea extraordinară. Minunea lui Dumnezeu, fantastic om. Am fost cu el în piaţa la Craiova. Eu eram la începuturile mele, el venise la Craiova nu ca director. Eram într-un turneu. Doi olteni.

T: Cum era publicul? Se rupeau sălile.

G: Da. Atunci se băgase autofinanţarea la cultura. Plecam amandoi într-un turneu, şi toate încasările le lua teatrul din Craiova, noi luam 18 lei pe zi, teatrul ne platea cazarea.

T: Plecarea lui a fost dramatica.

G: Eu am plecat în America, si acolo am aflat ca a murit. El si Nichita, au murit la interval de o saptamână

 G: Au venit piloţii Tarom si mi-au zis că a murit Amza.

T: Ştiai că e bolnav?

G: Da. am fost cu el la Ineu, amandoi într-un spectacol, în turul asta al nostru. Ne-a primit primariţa si ne-a dus la fabrica de ciorapi. Când am intrat la controlul calitatii, erau 200 de perechi de picioare in poziţii genecologice, si noi râdeam. El mi-a zis, nepoate cred că nu mă simt bine. Nu mai putem face spectacole, le faci singur. Pai cum, ne omoara lumea. Atunci venise primul scaner la Elias, a ieşit doctorul dupa vreo doua ceasuri, cu lacrimi în ochi, si mi-a zis: metafază, se curaţă în maxim şase luni.

T: Cum a stat atât de mult?

G: Era puternic si nu se vaita. Avea mandria lui.

T: Apropo de teatru, nu ţi-e dor sa joci într-un spectacol?

G: Ba da. Beligan a jucat până la 90 de ani. De cântat nu pot până la 90, dar de jucat pot.

T: Mulţumesc mult şi la mulţi ani.