DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI
– Cu ocazia summit-ului G20, 11 state membre au adoptat o declaraţie comună privind Siria. În urma consultării cu alte instituţii ale statului, am decis ca România să se ralieze poziţiei acestor state. Cele 11 state semnatare ale declaraţiei sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi SUA.
– Constată că norma internaţională împotriva utilizării armelor chimice este universală, respectiv că nu se face deosebire între ţările care au ratificat şi cele care nu au ratificat această normă.
– Declaraţia condamnă în modul cel mai ferm atacul cu armele chimice din 21 august, din suburbiile Damascului, şi ţine responsabil guvernul sirian. Semnatarii fac apel la un răspuns ferm din partea statelor membre în aşa fel încât astfel de drame să nu se mai repete.
– Declaraţia cere experţilor ONU să prezinte cât mai curând cu putinţă rezultatul anchetei pe care au desfăşurat-o cu privire la atacul din 21 august, din zona Damascului. Extrem de important este că iniţiatorii fac responsabili în mod egal şi regimul şi insurgenţa de moartea a peste 100.000 de cetăţeni sirieni, de faptul că peste 2 milioane de persoane au devenit refugiaţi şi aproximativ 5 milioane de persoane sunt dislocate de la casele lor.
– Semnatarii se angajează nu numai pentru o soluţie politică a momentului, ci şi pentru a contribui la realizarea unei Sirii unite, ceea ce este extrem de important în contextul în care se pune problema împărţirii Siriei, şi pentru o soluţie democratică
– Declaraţia face apel să fie garantat accesul personalului care asigură asistenţă medicală şi umanitară.
– România se raliază acestei declaraţii. Aş vrea să mai dau un element, declaraţia lasă deschise ambele opţiuni: chiar dacă în cea mai mare parte a declaraţiei se vorbeşte despre ONU, Geneva şi soluţii politice şi se recunoaşte că soluţia militară nu este viabilă pentru Siria, nu se exclude complet varianta unui atac fără trupe la sol.
– Soluţia militară implică riscuri majore, în primul rând de reacţie a Damascului, iar în al doilea rând de extindere a riscului la nivel regional. De aceea, conflictul militar trebuie evitat. Chiar dacă se va utiliza soluţia militară, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene, urmând să se evite resursele chimice, pentru că asta ar duce la un dezastru în zonă.