Alegeri parlamentare România. Votul uninominal a devenit istorie la scurt timp: S-a născut greu şi a murit repede

În România postdecembristă, după îndelungi dezbateri şi un referendum ratat, clasa politică a adoptat în 2008 votul uninominal, prin care “vedetă” devenea candidatul şi nu partidul. Nu a fost folosit decât la alegerile parlamentare din 2008 şi 2012, în 2016 revenindu-se la votul pe listă de partid.

Discuţiile pe tema introducerii votului uninominal au început în 2007 şi a dominat agenda politică a acelui an. Deşi existau iniţiative legislative  încă din 2002 care propuneau votul uninominal, a intrat în dezbatere proiectul Asociaţiei Pro Democraţia, condusă la acea vreme de Cristian Pârvulescu, şi care propunea sistemul mixt, în care jumătate din parlamentari erau aleşi în mod direct, în colegii uninominale, iar restul mandatelor împărţite la nivel regional, judeţean sau local. În urma negocierilor dintre Pro Democraţia  şi partidele politice s-a mers pe votul uninominal mixt prin compensare.

Deşi susţinător al proiectului propus de Asociaţia Pro Democraţia, preşedintele de atunci, Traian Băsescu l-a abandonat în favoarea votului uninominal majoritar în două tururi de scrutin . Băsescu a semnat şi un decret privind organizarea unui referendum pe această temă, care a avut loc la 25 noiembrie 2007, în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare. Din cauza absenţei scăzute la vot, referendumul a fost invalidat, iar în octombrie 2007, Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea pe proiectul propus de Asociaţia Pro Democraţia. Acesta prevedea un sistem uninominal cu compensare pe liste într-un singur tur, prin care jumătate dintre mandate se distribuiau în mod direct la nivelul circumscripţiilor uninominale, iar celelalte mandate se repartizau la nivelul circumscripţiei electorale, avantajându-i pe candidaţii cei mai bine plasaţi.

În noiembrie 2007, Traian Basescu, aflat în război cu premierul Tăriceanu, a contestat la Curtea Constituţională legea asumată de Guvern şi a anunţat că refuză să o promulge până nu se va pronunţa CCR. Curtea Constituţională a admis contestaţia lui Băsescu, iar legea s-a reîntors în Parlament, unde, în  martie 2008 a fost modificată, introducându-se sistemul uninominal de vot într-un singur tur cu distribuţie proporţională a mandatelor. Această variantă a dat posibilitatea partidelor să-şi aducă oamenii în Parlament chiar dacă nu atingeau pragul electoral de 5%. Singura condiţie era ca respectivul partid să aibă şase candidaţi plasaţi pe primul loc în colegii pentru Camera Deputaţilor şi trei pentru Senat.  De asemenea, respectivii candidaţi puteau avea sub 50% plus unu din numărul de voturi valabil exprimate într-un colegiu.

Sistemul s-a aplicat la alegerile parlamentare din 2008, când au apărut şi primele minusuri, mulţi candidaţi ratând Parlamentul, deşi s-au situat pe primul loc acolo unde au candidat.

Aşa că politicienii au  trecut la modificarea  acestui sistem de vot, iar la 22 mai 2012, Parlamentul a adoptat proiectul de lege "Ponta-Antonescu" care introducea votul uninominal majoritar într-un tur. Prin acest sistem, erau declaraţi câştigători candidaţii  care reuşeau să obţină cele mai multe voturi în colegiile în care candidau şi era eliminat pragul electoral de 5%. PDL a contestat legea la CCR, care a declarat-o neconstituţională.

Ca urmare, sistemul de vot din 2008 a rămas valabil şi la alegerile parlamentare din 2012, care a adus victoria zdrobitoare a USL şi un total de 588 de parlamentari, cu 117 mai mulţi decât în legislatura anterioară.

Cu PSD şi PNL aliaţi, la 24 februarie 2015, Comisia parlamentară pentru elaborarea Codului Electoral a decis revenirea la votul pe listă şi renunţarea la sistemul de vot uninominal, legea fiind adoptată în iunie 2015 şi aplicată la alegerile parlamentare din 2016.

Politologul Cristian Pârvulescu, fostul preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia, a explicat pentru Aleph News de ce votul uninominal nu avut succes şi a dus la  o creştere a numărului de parlamentari, şi, implicit a cheltuielilor bugetare. 

“ În România era vorba de un sistem mixt, care da, mărea numărul de parlamentari pentru a menţine proporţionalitatea reprezentării ceea ce era până la urmă în scopul sistemului. Nu a reuşit pentru că nu avea cum să schimbe clasa politică în doar două scrutine pentru că a fost folosit doar în 2008 şi 2012. (...)  În realitate, politicienii nu au vrut să-l susţină, l-au atacat cu foarte mare vehemenţă pentru că erau expuşi votului direct al cetăţenilor. Listele sunt anonime, se poate strecura oricine pe o listă. (...) De altfel cred că efectele sistemului proporţional, la care s-a revenit în 2016, au fost evidente în sensul în care Parlamentul a devenit o instituţie amorfă, invizibilă şi uşor de manipulat. (...) Nu vor politicienii, aşa cum nu vor nici votul prin corespondenţă, nici votul pe internet pentru că asta presupune efoturi prea mari, stres şi politicienilor nu le place să fie stresaţi”, a explicat fostul preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia

Cristian Pârvulescu spune că sistemul de vot care ar răspunde atât aşteptărilor electoratului, cât şi ale politicienilor este sistemul mixt deoarece permite oamenilor să vadă şi să evalueze politicienii care candidează în colegii electorale, iar partidele sunt reprezentate în Parlament proporţional cu voturile primite de la alegători. Altfel spus nimeni nu primeşte mai mult decât merită. În plus, sistemul permite formarea coaliţiilor şi previne situaţii complicate precum cea din SUA.

 „Este un beneficiu pe care îl vedem clar în Europa, Germania are un astfel de sistem. De altfel, sistemul din 2008 a fost inspirat din sistemul german şi în Germania a produs stabilitate politică, creştere economică şi pace socială până la urmă. (...) Uitaţi-vă la noi. Deci la noi după 2012 avem instabilitate guvernamentală gravă. În 2012 am schimbat trei prim-miniştri, am avut alegeri în iarnă, a urmat Victor Ponta care a fost schimbat în 2015, a urmat al patrulea, Cioloş, apoi au urmat cei patru ai PSD, şapte şi cu Ludovic Orban, opt. Adică în opt ani de zile opt prim-miniştri, o medie de un an, ceea ce este o medie foarte mică. Nimeni nu poate forma în această situaţie un guvern stabil şi să dea  o direcţie clară. Şi nici noi, cetăţeniii, nici ei politicienii nu putem să ne realizăm obiectivele din cauza instabilităţii politice”, a subliniat politologul.