Ambasadorul Franţei despre anchetarea corupţia la nivel înalt: E un semn pozitiv, că nu putem face orice

„Cred că este un semn pozitiv care este dat într-o ţară unde, din păcate, corupţia este prezentă. Este un semn important, care e dat că nu putem face orice şi deci exemplul trebuie să vină de sus şi cred că este un lucru bun, iar în decursul celor doi ani ai mandatului meu am văzut tot ceea ce a făcut justiţia, în special ce a făcut DNA sau ANI, pentru a avea o imagine mai bună a României. Dar cred că astăzi acest lucru nu e de ajuns. Exemplul trebuie să vină de sus, dar ceea ce este important este că trebuie să schimbăm mentalităţile, în ceea ce priveşte corupţia de zi cu zi, denumită uneori aici mica corupţie: faptul că pentru a avea o diplomă la universitate, trebuie să plăteşti, pentru a merge la medic, trebuie să plăteşti, pentru a nu plăti amenda, trebuie să dai ceva poliţistului”, a spus Philippe Gustin, care îşi încheie mandatul pe 30 aprilie.

Ambasadorul Franţei susţine că marile companii franceze au depăşit vremurile când se plângeau de presiuni politice, care generau corupţie, însă nu acelaşi lucru poate spune despre micii investitori francezi, înecaţi în aceeaşi birocraţie ca şi cei români.

„Sunt societăţi foarte mari în domeniul lor în România, plasate pe primul sau al doilea loc în sectorul lor, ele îmi spun că în prezent nu mai sunt supuse sau nu sunt supuse presiunilor, pentru că au o forţă, o putere, au posibilitatea de control care le permite să împiedice aceste practici. În schimb, am luat contact şi cu societăţi mici franceze care încearcă să se instaleze aici. Atenţie totuşi la ceea ce înţelegem prin cuvântul corupţie. Nu este vorba de o corupţie uneori activă, e mai degrabă o birocraţie care este lentă şi care cere ca pentru a avea o ştampilă pe un document, trebuie să aştepţi şi când te-ai săturat de aşteptat, atunci trebuie să plăteşti pentru a o obţine. Iată genul de lucruri mărunte, ca de pildă o autorizaţie de construire, de înfiinţare, cu care sunt confruntate, repet, societăţile mici şi nu cele mari. (...) Nu trebuie nici să caricaturizăm, să spunem că acest gen de practici nu există decât în România, din păcate nu este adevărat, ele există şi în Franţa. Deci, cred că e important să denunţăm asemenea practici şi, repet, să avem curajul de a le refuza”, a afirmat Gustin la Gândul Live.

El a precizat că puterea statului de drept în România a fost întotdeauna un punct central pentru diplomaţia franceză. „Nu sunt o persoană care să dea lecţii. Eu ştiu că fiecare ţară îşi are propriile pete negre, propria istorie, care poate să cunoască suişuri şi coborâşuri, şi că, în orice caz, un stat de drept nu poate fi construit în cinci minute. Atunci când discut cu unii din colegii mei europeni îi întreb: cât timp a fost necesar pentru construirea sistemului tău judiciar? Pentru că în Franţa a fost nevoie de o mie de ani. Şi cu siguranţă nu se poate schimba în 20 de ani, în 23 de ani, ceva ce poate fi schimbat printr-o simplă lege, printr-o reglementare, ci necesită o schimbare de mentalitate. Aceasta trebuie să se schimbe, însă este mult mai greu de schimbat. Aşadar, cred că trebuie să fim foarte modeşti, dar şi foarte exigenţi, deoarece România ca membru al Uniunii Europene trebuie să respecte regulile juridice şi trebuie să accepte anumite reguli. Dar trebuie să fim şi prudenţi cu exigenţele noastre”, a spus Philippe Gustin.

Ambasadorul Franţei consideră că marile probleme ale României sunt lipsa forţei de muncă calificate în domenii tehnice, de care marii investitori au nevoie şi infrastructura.

„Prima problemă este cu adevărat forţa de muncă calificată. A doua este cea a infrastructurii. Infrastructura, văzută astăzi prin prisma exporturilor. Dăm întotdeauna exemplul Renault Dacia. Astăzi, din păcate, vânzările pe piaţa internă a României sunt în cădere liberă pentru Renault. Românii preferă să cumpere un autoturism vechi, de ocazie, din Germania de exemplu, decât un Logan sau un Duster nou. Asta înseamnă astăzi că, pentru ca Dacia să se poată dezvolta, piaţa de desfacere se găseşte în ţările emergente şi aceasta este cauza pentru care Dacia construieşte uzine în apropierea acestor pieţe de desfacere sau în Europa de Est, pentru a câştiga în competitivitate, transportul autoturismelor este un element important. În general, infrastructura este un subiect despre care am discutat mult împreună cu interlocutorii mei la nivel de guvern sau la nivel de autorităţi locale. Societăţile franceze de aici, din România, dar şi societăţile în general, au nevoie de infrastructură deoarece transportul materialelor pe care îl produc este un element important pentru competitivitatea lor. (...) Am vizitat România de la nord la sud şi de la est la vest, toată lumea ştie bine că atunci când te deplasezi în România, nu calculezi kilometrii, ci orele, deci toată lumea ştie bine că în România e nevoie ca infrastructura să se dezvolte, oricare ar fi guvernul la putere. Cred că trebuie să fii orb ca să nu-ţi dai seama de acest lucru”, a declarat diplomatul.

Ambasadorul Franţei a vorbit de asemenea la Gândul Live despre aderarea României la spaţiul Schengen şi despre condiţionarea pe care statele membre au ajuns să o facă faţă de raportul CE privind Justiţia, în cadrul MCV, amintind că Franţa, alături de Germania, a susţinut mereu România la aderare, iniţiind planul etapizat, mai întâi frontierele aeriene şi maritime, apoi cele terestre.

„Un stat de drept se construieşte în permanenţă. Trebuie adaptate legile, reglementările, sistemul de justiţie la noile situaţii şi evoluţii ce apar, precum delincvenţa, reţelele de trafic sau criminalitatea cibernetică, de exemplu. Acum zece ani nimeni nu ştia ce este criminalitatea cibernetică, iar astăzi devine unul dintre elementele cele mai importante ale dreptului. Deci eu sunt mai degrabă partizanul unei logici în care MCV-ul ar trebui extins la ansamblul ţărilor Uniunii Europene pentru a avea un corpus şi o abordare juridică comune. (...) Nu sunt ipocrit. În mod natural, există o legătură evidentă (între Schengen şi MCV – n.r.). De manieră generală, trebuie să ai un stat de drept consolidat pentru a deschide frontierele. Dar din punct de vedere strict juridic, în textele juridice, precum şi în abordarea Comisiei Europene, această legătură nu există, însă atunci când există o viziune a lucrurilor, ne uităm la ansamblu. Se analizează MCV-ul, dar ne putem uita şi la chestiunile de corupţie, ne putem uita la toate într-o viziune globală. Aşadar nu trebuie să deconectăm subiectele unele de celelalte”, a explicat diplomatul francez.

Philippe Gustin a vorbit despre cei 7.000 de medici români care lucrează în Franţa începând cu 2007, spunând că „aceasta este Europa, cu circulaţia persoanelor, cu riscul pentru România de a pierde elite, de a pierde profesionişti din domeniul sănătăţii de care ţara are nevoie”.

„Ştiţi exact cât câştigă oficial un medic aici în România, în Franţa el este mult mai bine plătit. Cred că România trebuie să gestioneze această problemă a medicilor, pentru că în Franţa, avem nevoie de aceşti medici, pentru că avem o demografie medicală care este catastrofală. Şi ştiţi că studiile de medicină durează minim 10 sau 12 ani. Pentru a deveni medic este nevoie de 10 ani. Deci avem şi o evoluţie a profesiei de medic în Franţa. Tinerii medici care ies de pe băncile facultăţii nu mai vor să lucreze la ţară sau în spitalele publice, iată de ce avem, din păcate, nevoie să importăm personal medical. Şi alte ţări au astăzi aceeaşi problemă ca noi, Marea Britanie, de pildă”, a spus Philippe Gustin.

Pe de altă parte, el a arătat că deschiderea Franţei pentru medicii români echivalează şi cu o deschidere similară pentru romi, dar spre deosebire de medici aceştia din urmă nu vin întotdeauna în Franţa doar să muncească, ajungând deseori să locuiască în tabere ridicate ilegal, de unde sunt evacuaţi şi uneori expulzaţi înapoi în România. „Este un subiect extrem de complicat, foarte dificil. Nu există o soluţie miraculoasă, altminteri am fi găsit-o de mult. Cred că politica ce a fost făcută la nivel bilateral, între Franţa şi România, a permis abordarea acestui subiect cu obiectivitate. Este un subiect care nu trebuie să fie doar franco-român. Trebuie şi ca mentalităţile să se schimbe aici în România în ceea ce priveşte această etnie romă, şi trebuie să încercăm să găsim şi o soluţie europeană. Iată de ce aici am propus colegilor mei europeni şi reprezentanţilor guvernului român să ne întâlnim în mod constant pentru a încerca să găsim soluţii şi proiecte, ca de pildă cazul proiectului Ferentari, care nu se adresează doar romilor, ci populaţiei defavorizate, căci în definitiv adevărata problemă este legată nu de etnie, ci de starea de precaritate a populaţiei. Soluţiile sunt deja cunoscute, ele se bazează pe educaţie, sănătate, acces la locuri de muncă şi locuinţe. Toată lumea le cunoaşte. Cred că trebuie mai întâi să înţelegem bine ceea ce se întâmplă. Majoritatea acestor oameni săraci care se află în Franţa, în Marea Britanie sau în celelalte ţări europene sunt victime. Sunt victime ale reţelelor de trafic de fiinţe umane, este noua sclavie a secolului 21. Ei sunt victimele reţelelor care-i exploatează pentru cerşetorie, furt, prostituţie. Aşa că trebuie să avem o reacţie, mai întâi o reacţie poliţienească şi judiciară; iar dacă urmăriţi actualitatea în activitatea de jurnalist, aţi văzut că am avut chiar ieri condamnări pentru membrii unei reţele de proxenetism care-i exploata pe aceşti oameni. Iar pe de altă parte este nevoie de o abordare de incluziune socială pentru cei care vor să se integreze în Franţa. Iar aici e nevoie de o reacţie care presupune din nou acces la educaţie pentru copii, la locuinţe şi locuri de muncă pentru părinţi. Iar aceste două reacţii trebuie să fie coordonate”, a afirmat diplomatul francez.

La încheierea mandatului de ambasador, Philippe Gustin spune că i-a plăcut mult în România diversitatea naturii şi a oamenilor şi că locuitorii ţării sunt cea mai mare bogăţie, fiind impresionat de ospitalitatea românească.

„O să rămân la rezerva mea obişnuită, o să aştept să părăsesc România pe 30 aprilie pentru a spune ce mi-a plăcut cel mai mult. Însă, într-o manieră generală, ce mi-a plăcut cel mai mult în această ţară este diversitatea. România, la fel ca şi Franţa, le oferă turiştilor posibilitatea să ajungă în cei mai frumoşi munţi, în deltă, la mare etc. Există o diversitate care se regăseşte în oameni. Există mai multe Românii, mai multe tipuri de români. Când mergi dintr-un sat în altul, poţi întâlni şi influenţele minorităţilor, ale istoriei, iar această diversitate este extrem de importantă. Iar un al doilea element care mi-a plăcut este ospitalitatea. Cred că cea mai mare bogăţie a României sunt locuitorii săi: românii şi româncele. Şi în orice caz, eu, ca ambasador al Franţei, am fost emoţionat în călătoriile mele, pentru că am fost primit de fiecare dată cu atâta fervoare şi simplitate, dar şi cu multă apreciere pentru relaţiile dintre Franţa şi România", a spus ambasadorul Franţei.