ANALIZĂ - Iohannis, la un an de mandat: Promisiunile respectate, restanţele şi crizele majore

Klaus Iohannis a depus jurământul în faţa Parlamentului în 21 decembrie 2014.

Preşedintele anunţa atunci că vrea un "alt fel" de a face politică, cu mai puţine scandaluri, mai puţine vorbe şi mai multe promisiuni respectate. Bilanţul său la finalul primului an de mandat s-a referit însă mai puţin la obiectivele finalizate şi mai mult la lucrurile care trebuie făcute pe viitor, amintind de discursul rostit în faţa Parlamentului la depunerea jurământului, atunci când anunţa angajamente clare pentru anul care urma.

"Se vorbeşte foarte mult în aceste zile despre aşteptări. Despre speranţele pe care românii şi le pun în viitor, despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. (...) Le spun românilor clar: aşteptările mari pot duce la rezultate mari. Şi vor duce. Pentru că aşteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult efort, mai multă seriozitate şi mai multă muncă. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul. Momentul în care clasa politică începe să se ridice la înălţimea aşteptărilor nu poate întârzia mult", spunea preşedintele, în primul său discurs rostit în faţa Parlamentului, pe 21 decembrie 2014.

Promisiunile îndeplinite şi restanţele

Primul angajament făcut în faţa românilor a fost "reconstrucţia instituţiilor politice". Iohannis susţinea că anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora, enumerând printre obiective revizuirea Constituţiei, schimbarea legislaţiei partidelor, inclusiv în privinţa finanţării lor şi a campaniilor electorale, precum şi schimbarea legislaţiei electorale - atât în privinţa alegerii autorităţilor locale, cât şi a reducerii numărului de parlamentari. Klaus Iohannis susţinea atunci şi nevoia introducerii votului prin corespondenţă şi a votului electronic.

În ceea ce priveşte Constituaţia, în acest an nu a fost făcut niciun pas.

Două obiective realizate ale preşedintelui au fost, însă, modificarea legilor electorale şi a legilor privind funcţionarea partidelor politice.

Astfel, la mijlocul lunii mai, la 6 luni de la preluarea mandatului, Iohannis a promulgat legea privind finanţarea partidelor şi campaniilor electorale, după adoptarea ei de către Parlament. Potrivit noii legi, campaniile electorale vor fi decontate de la buget de competitorii care au trecut de pragul de 3% şi vor fi permise şi împrumuturile de la persoane fizice şi juridice, însă în condiţii de rambursare clar reglementate.

Tot în mai a fost adoptată şi noua lege a partidelor politice, care stabileşte posibilitatea înfiinţării unui partid cu trei membri fondatori şi elimină criteriul teritorial, precum şi noua lege a alegerilor locale, care stabileşte alegerea primarului într-un singur tur de scrutin.

"Aceste trei legi au fost promulgate. Nu sunt legi perfecte. Ştiu foarte bine că au existat discuţii în spaţiul public legate de modul cum ar trebui să sune în final legea. Una peste alta, fiecare în parte reprezintă, după părerea mea, un progres într-o direcţie bună. Toate trei legile au fost promulgate, fiindcă le consider un câştig în această etapă", afirma, în luna mai, Klaus Iohannis, după promulgarea pachetului legilor electorale.

A urmat, în luna iulie, şi promulgarea noii legi a alegerilor parlamentare, care prevede reintroducerea votului pe liste, precum şi un număr mai mic de parlamentari, prin schimbarea normelor de reprezentare. Numărul parlamentarilor va ajunge astfel, după alegerile din 2016, la 466: 308 deputaţi, 134 de senatori, 18 parlamentari ai minorităţilor naţionale şi 6 parlamentari ai diasporei.

Un obiectiv mai greu de atins a fost cel al legii votului prin corespondenţă. Aceasta a fost o solicitare a preşedintelui încă de la câştigarea alegerilor parlamentare, însă discuţiile au trenat în Parlament, fiind marcate de dispute între principalele forţe politice. Comisia care elabora acest proiect a fost inactivă o perioadă, după demisia preşedintelui liberal Mihai Voicu. Llegea a fost, în cele din urmă, adoptată de către Parlament, însă întârziată în urma unei contestaţii a UDMR la Curtea Constituţională.

Votul prin corespondenţă a fost un subiect ridicat de Iohannis în majoritatea discursurilor sale publice adresate Parlamentului, dar şi în discuţiile cu reprezentanţii românilor din afara graniţelor. Deşi termenul de adoptare ar fi trebuit să fie sfârşitul primei sesiuni parlamentare, legea a fost promulgată abia în luna noiembrie. Legea va fi aplicată în 2016, doar la alegerile parlamentare, neputând fi folosită şi în cazul alegerilor locale, însă vor urma discuţii cu privire la introducerea acestor prevederi şi la alegerile prezidenţiale din 2019.

Un alt capitol de reforme la care Klaus Iohannis s-a referit imediat după preluarea mandatului de preşedinte a fost acela al marilor sisteme publice, însă aici preşedintelui nu a stabilit un termen clar, anunţând doar începerea unor demersuri.

"Cu toţii spunem de ani de zile: educaţia este o prioritate. Vrem reforma sistemului sanitar. Vrem un sistem de pensii care să asigure o viaţă decentă. Deşi toţi afirmăm că ni le dorim, totuşi, de ce nu le avem? (...) Cum construim un sistem de educaţie performant şi competitiv? Cum arată un sistem de sănătate corect şi eficient? Cum facem ca România să poată plăti pensii decente pe termen lung? Cum răspundem la problema demografică? Cu aceste teme va trebui să ne aşezăm la masa dialogului şi în jurul lor să construim consens", spunea preşedintele, în discursul său din 21 decembrie 2014.

Iohannis anunţa atunci că va chema partidele la consultări pe teme precum obiectivele de ţară pe domenii precum sănătatea şi educaţia, modalităţi de lucru şi de dialog permanent între instituţii, precum şi un calendar cu etape şi acţiuni, "pentru a trece de la vorbe la fapte".

Din acel moment, sănătatea şi educaţia au fost probleme ridicate de preşedinte în mai multe rânduri, fiind organizate dezbateri - multe chiar la Palatul Cotroceni - pe aceste teme, însă paşi concreţi nu au fost făcuţi. Spre finalul primului an de mandat, într-un discurs rostit în faţa Parlamentului, Klaus Iohannis anunţa că educaţia trebuie să devină noul "proiect de ţară" al României.

"Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri aşezate şi consistente pe tema educaţiei, din care să rezultate o viziune de ansamblu şi direcţiile majore pentru viitorul sistemului de învăţământ din România. Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de ţară pe care să-l asumăm şi să-l ducem la bun sfârşit", a afirmat preşedintele,

Un alt angajament făcut de Klaus Iohannis a fost cel privind majorarea bugetului Apărării până la 2% din PIB în cel mai scurt timp, de preferat chiar până în 2017. "Vă propun dumneavoastră, tuturor partidelor parlamentare, să avem un consens pe această temă", le-a spus Iohannis parlamentarilor, anunţând că va prezenta noua Strategie Naţională de Apărare în care va exista şi acest angajament privind Apărarea.

La mijlocul lunii ianuarie 2015, a fost semnat, la Palatul Cotroceni, Pactul pentru Apărare, între liderii partidelor parlamentare, care prevedea şi creşterea alocării bugetare pentru Apărare la 2% din PIB până în anul 2017. Pactul pentru Apărare este, însă, doar un document politic, care nu angajează Guvernul în niciun fel. Cu toate acestea, un prim pas a fost deja făcut, prin Legea bugetului de stat, unde se estimează pentru anul 2016 alocări totale pentru Apărare de aproximativ 1,7% din PIB. În 2015, Apărarea a avut la dispoziţie un buget de aproximativ 1,4% din PIB, trendul fiind staţionar în ultimii ani. În 2010, de exemplu, România aloca tot 1,4% din PIB pentru Apărare, însă era menţionată într-un raport NATO ca fiind ţara cu cea mai mare pondere a acestor bani direcţionaţi către cheltuieli de personal.

O altă temă importantă, pe care preşedintele a subliniat-o în cursul anului 2015 a fost reformarea partidelor politice. Aceste discuţii au apărut şi ca urmare a declaraţiilor liderilor partidelor după alegerile prezidenţiale şi după protestele românilor din acea perioadă - în special a celor din afara graniţelor -, care spuneau că au înţeles "vocea" românilor şi dorinţa acestora de schimbare. Primii paşi concreţi ceruţi au fost în privinţa abordărilor faţă de cererile justiţiei cu privire la urmărirea penală a miniştrilor şi foştilor miniştri, precum şi la solicitările de reţinere şi arestare preventivă a senatorilor şi deputaţilor.

Relaţia cu Parlamentul

Chiar în luna ianuarie, preşedintele a chemat partidele la consultări, tema justiţiei fiind pe agenda discuţiilor, inclusiv problema imunităţii aleşilor.

"Toate partidele şi-au exprimat disponibilitatea de a susţine simplificarea procedurilor pentru cererile de încuviinţare a reţinerii, arestării sau percheziţiei parlamentarilor pentru a permite justiţiei să-şi facă treaba. Există, aşadar, toate premisele pentru ca o soluţie legislativă în acest sens să fie adoptată în scurt timp", susţinea Iohannis.

Cu toate acestea, nu a fost luată nicio măsură, iar pe parcursul anului mai mulţi parlamentari şi miniştri au fost salvaţi prin votul colegilor de demersurile justiţiei în cazul lor. Printre aceştia, Victor Ponta, Elena Udrea, Dan Şova, Varujan Vosganian şi, cel mai recent, Cătălin Teodorescu.

Klaus Iohannis a fost critic la adresa Parlamentului după aceste voturi.

"Votul senatorilor arată că nu s-a înţeles încă pe deplin necesitatea schimbării pentru care am pledat atât la consultările cu partidele politice parlamentare, cât şi în recentul discurs ţinut în plenul Parlamentului. În faţa justiţiei, nu există decât o singură măsură: respectul faţă de lege, indiferent de persoană sau funcţie", afirma Iohannis, în luna februarie, după votul prin care Varujan Vosganian a scăpat de urmărirea penală.

O reacţie mai dură a avut preşedintele în luna iunie, când parlamentarii s-au opus urmăririi penale a lui Victor Ponta.

"Este o zi tristă pentru democraţia din România. O zi tristă pentru milioanele de cetăţeni care cred în valorile democratice, care-şi doresc o politică făcută cu responsabilitate, cu integritate şi cu onoare. Să distrugi instituţii şi principii pentru a salva cariera unei persoane este din punctul meu de vedere inacceptabil într-o democraţie", spunea Iohannis.

Parlamentul a fost criticat de preşedintele Iohannis şi din cauza legilor pe care le-a adoptat. În ultimul său discurs din Parlament, cu ocazia împlinirii unui an de mandat, şeful statului relua tema neclarităţii legilor şi cerea mai multă responsabilitate din partea Legislativului.

"Legi importante au intrat în atenţia publică abia după adoptarea lor, odată ajunse la promulgare sau chiar după, ceea ce nu serveşte nici Parlamentului, nici publicului. (...) În alte situaţii am fost nevoit să sesizez Curtea Constituţională nu pe fond, ci din cauza lipsei de rigoare, a nerespectării procedurilor şi principiilor constituţionale de legiferare. La începutul actualei sesiuni parlamentare am vorbit despre aşteptarea generală a publicului ca legile în România să fie mai clare, mai bine argumentate şi să nu se schimbe frecvent. Sunt convins că Parlamentul, ca for legislativ, poate şi trebuie să răspundă acestei aşteptări prin mai multă dezbatere şi mai multă rigoare", a spus Iohannis.

De altfel, preşedintele a folosit frecvent instrumentul reexaminării în relaţia cu Parlamentul, trimiţând senatorilor şi deputaţilor 15 astfel de cereri, pe legi precum Codul fiscal, Codul silvic, Statutul parlamentarilor, Legea privind finanţarea campaniilor şi a partidelor şi, cel mai recent, legea dării în plată.

Pe de altă parte, Iohannis a sesizat Curtea Constituţională de numai patru ori cu privire la proiecte de lege ajunse la promulgare, făcând însă şi o sesizare la CCR prin care a cerut judecătorilor să soluţioneze conflictul de natură juridică între Senat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe tema votului care l-a salvat pe Dan Şova, criticând faptul că Parlamentul nu şi-a pus în acord dispoziţiile din regulamente cu hotărârile Curţii Constituţionale.

Nu în ultimul rând, în relaţia cu Parlamentul, Klaus Iohannis s-a folosit mai des decât predecesorul său, Traian Băsescu, de prerogativa prin care se poate adresa celor două Camere ale Parlamentului. În afara primului discurs, susţinut pe 21 decembrie 2014, la preluarea mandatului, Iohannis a solicitat de alte patru ori să vină în faţa senatorilor şi deputaţilor.

Prima alocuţiune a avut loc în luna februarie, când preşedintele a cerut ca până la finalul sesiunii parlamentare să existe o nouă legislaţie privind alegerile. A doua oară, Klaus Iohannis s-a adresat Parlamentului în luna iunie, prezentând noua Strategie Naţională de Apărare. Al treilea discurs a fost susţinut în faţa parlamentarilor în luna septembrie, când preşedintele a vorbit despre criza refugiaţilor, votul prin corespondenţă, un cod al incompatibilităţilor şi reglementări privind aleşii locali.

Ultima oară, Iohannis a venit în faţa Legislativului pentru a susţine un discurs în care să marcheze un an de la preluarea mandatului, trasând câteva obiective pentru anul 2016. Cu această ocazie, Iohannis a reluat solicitările privind reformarea clasei politice, şi chiar şi a Parlamentului, după un an în care şeful statului considera că s-au făcut abia primii paşi.

Aceste solicitări ale preşedintelui au venit în contextul în care discuţiile privind reformarea partidelor şi a clasei politice au atins apogeul imediat după tragedia de la Colectiv, care a dus şi la căderea Guvernului Ponta. De altfel, schimbarea puterii a fost un obiectiv al lui Iohannis încă de la câştigarea alegerilor prezidenţiale, când dorea să lucreze cu un Executiv PNL. Schimbarea Guvernului a venit însă mai târziu decât ar fi dorit Iohannis, iar noua putere nu a fost cea pe care el o cerea încă din iarna anului 2014.

Un an de mandat marcat de dorinţa "Guvernului său"

Una dintre cele mai controversate declaraţii ale preşedintelui a fost pe tema schimbării Guvernului Ponta, la o lună de la preluarea mandatului. "Da, eu îmi doresc un Guvern PNL. Nu fac niciun secret din asta. (...) Un Guvern cu care mă simt confortabil, cu care, dacă merge la Bruxeles, să spun: Domnule preşedinte, Guvernul meu şi cu mine...", afirmat, în ianuarie, Klaus Iohannis.

Această declaraţie a preşedintelui a fost reluată şi de adversarii săi politici, în principal Victor Ponta, care au atacat şi explicat anumite decizii ale lui Iohannis prin prisma dorinţei de a avea un "Guvern al său".

Klaus Iohannis a explicat această expresie abia în noiembrie, la aproape un an de când a folosit-o prima dată. "Îmi amintesc şi, cu siguranţă, ne amintim cu toţii că lumea a comentat în multe feluri această afirmaţie pe care am făcut-o atunci. Bineînţeles că Guvernul meu nu înseamnă un Guvern al meu, al lui Klaus Iohannis, este Guvernul României, dar prin Guvernul meu am înţeles atunci - şi înţeleg şi acum - un Guvern cu care colaborez, cu care căutăm împreună cele mai bune soluţii, cele mai bune abordări", a spus preşedintele.

Cu toate acestea, o bună parte a primul an de mandat al lui Klaus Iohannis a fost marcat de scandalurile cu Victor Ponta. După primele luni, în care preşedintele şi premierul de atunci păreau să aibă o "relaţie instituţională corectă", cu întrevederi periodice, în primăvară au fost date primele semnale ale conflictului.

Scânteia a fost legea privind Codul silvic, discutată la acel moment în Parlament. Premierul Victor Ponta a afirmat într-o emisiune televizată că "lideri din PNL au avut întâlniri private şi pe baza funcţiei publice ocupate anterior cu reprezentanţi ai companiei austriace Holzindustrie Schweighofer pe tema proiectului Codului Silvic, dezinformându-l ulterior pe preşedintele Klaus Iohannis”.

Şeful statului a reacţionat dur: "Luând act de declaraţiile premierului de aseară, am rugat organele abilitate să verifice de ce fel de informaţii dispunea premierul, dacă ele se confimă sau nu. Dacă se confimă, să se ia măsurile de urgenţă care se impun, şi dacă nu, premierul va răspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmaţii de insinuare a unui trafic de influenţă la nivelul preşedintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmaţii, prin care vrea să pară interesant la televizor. Sunt mult mai grave şi vor fi tratate ca atare. Sper ca această scăpare să nu însemne o revenire la logica din campanie, promovată atunci de candidatul Ponta".

Schimburile de replici au început să amintească de certurile dintre cei doi din timpul campaniei electorale, din 2014. Subiecte precum implementarea cardului de sănătate sau vizitele externe ale premierului - făcute fără consultarea preşedintelui - au devenit motive de dispută între preşedinte şi premier. În tot acest timp, PNL făcea planuri pentru o moţiune de cenzură, care însă nu a avut succes în a dărâma Guvernul Ponta.

Pe 5 iunie s-a deschis însă un nou "front" al războiului din ce în ce mai evident între Klaus Iohannis şi Victor Ponta. Premierul de atunci a fost chemat la DNA, ieşind din sediul instituţiei cu o nouă calitate: cea de urmărit penal. Lui Victor Ponta i-a fost deschis dosarul "Turceni-Rovinari", în care era cercetat şi Dan Şova.

"Am aflat că primul-ministru Victor Ponta este învinuit de fapte penale. După părerea mea, este o situaţie imposibilă pentru România ca primul ministru să fie învinuit de fapte penale. Pe de altă parte, cel mai grav lucru pentu România acum este o criză politică. Acând în vedere toate acestea, solicit demisia lui Victor Ponta! Am comunicat acest fapt primului ministru acum câteva minute, într-o discuţie pe care am avut-o", a spus Iohannis, pe 5 iunie.

Dacă atacurile lui Klaus Iohannis la adresa prim-ministrului se reduceau, în cea mai mare parte, la solicitări de demisie, Victor Ponta devenea din ce în ce mai virulent în discursul său.

"Domnul Iohannis, aşa, cu aroganţa domniei sale, de baron, n-a auzit ce am zis şi s-a supărat. (...) S-a supărat domnul Iohannis, m-a certat ca stăpânul pe şerbul lui, pe iobagul lui, m-a certat acolo, dar tot eu am dreptate", spunea Ponta, pe tema scandalului privind reprezentarea României la Bruxelles, în luna octombrie.

Solicitările de demisie au continuat să vină - direct şi indirect - de la Klaus Iohannis pe tot parcursul verii, fiind amplificate şi de plecarea premierului de atunci în Turcia, pentru o operaţie la genunchi. În tot acest timp, Guvernul a fost condus, interimar, de către vicepremierul de la acea vreme Gabriel Oprea. Revenirea lui Victor Ponta în ţară a însemnat un prim pas înspre retragerea acestuia din prima linie a politicii. În cursul verii, Ponta a renunţat la şefia PSD, spunând că se va dedica actului guvernamental.

Deşi declarativ Victor Ponta spunea că decizia nu are legătură cu dosarul său, momentul retragerii vine după o serie de vizite succesive la DNA în dosarul în care era acuzat de fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani. Astfel, la scurt timp după retragerea din fruntea PSD, Victor Ponta este trimis în judecată. Cu câteva luni în urmă, Ponta afirma că va demisiona dacă DNA va cere urmărirea sa penală, însă premierul refuza acum să plece de la Palatul Victoria în ciuda trimiterii în judecată.

În tot acest timp, Ponta a continuat atacurile la adresa lui Iohannis. "Mă întreb dacă nu cumva domnia sa a făcut presiuni ca să fiu eu trimis în judecată", a reacţionat Victor Ponta, în septembrie, la solicitările de demisie ale preşedintelui.

În schimb, venirea lui Liviu Dragnea la putere în PSD i-a oferit lui Klaus Iohannis prima şansă reală de a-l schimba pe Victor Ponta din fruntea Guvernului. Potrivit unor surse social-democrate, Liviu Dragnea a transmis, atât public, cât şi neoficial, către Palatul Cotroceni mesaje prin care se arăta dispus să discute această posibilitate cu preşedintele Klaus Iohannis, însă cu condiţia ca PSD să păstreze funcţia de prim-ministru. Invitaţiile publice la dialog, cât şi cele neoficiale, au curs aproximativ o lună, însă nu s-au concretizat. Potrivit unor surse oficiale, motivul a fost legat de şeful Cancelariei prezidenţiale, Dan Mihalache. Acesta a dorit să conducă negocierile dintre preşedinte şi liderul PSD pe tema formării unui nou Cabinet, dar social-democraţii s-au opus şi au dorit să discute direct cu Klaus Iohannis.

Aceste tatonări au fost suspendate în urma tragediei din clubul Colectiv.

Colectiv - cum a gestionat Iohannis prima mare criză a mandatului său

În seara incendiului din clubul Colectiv, din 30 octombrie, în urma căruia au murit, în prima noapte, 27 de tineri, Klaus Iohannis a postat un scurt mesaj pe Facebook, în momentul în care amploarea tragediei nu era încă foarte bine cunoscută.

"Sunt cutremurat şi profund îndurerat de tragicul eveniment care s-a produs în această seară în centrul Capitalei. Este un moment foarte trist pentru noi toţi, pentru naţiunea noastră şi pentru mine personal", scria Iohannis, la aproximativ două ore de la petrecerea tragediei.

O zi mai târziu, Iohannis a vizitat clubul Colectiv, venind cu o nouă reacţie, tot pe Facebook. "Sunt revoltat că o astfel de tragedie de proporţii s-a putut întâmpla. Nu mai putem continua pe principiul «lasă că merge şi aşa»", a scris preşedintele.

În această perioadă, începeau şi mişcările de protest, care au pornit de la un marş al tăcerii, la care au participat 8.000 de persoane. După cele trei zile de doliu naţional decretate de Guvern, în 3 noiembrie a fost programat un amplu protest împotriva primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, considerat vinovat pentru tragedie, mai ales după declaraţiile acestuia potrivit cărora nu are ce să îşi reproşeze. Cei aproximativ 25.000 de protestatari au început să scandeze şi împotriva Guvernului condus de Victor Ponta.

Ca urmare a acestor proteste, a doua zi dimineaţă Victor Ponta îşi depune mandatul din fruntea Guvernului, anunţul fiind făcut de liderul PSD Liviu Dragnea. În zilele şi săptămânile care au urmat, au existat numeroase speculaţii cu privire la gestul demisiei, surse social-democrate vorbind despre intervenţia lui Liviu Dragnea, care i-a explicat lui Ponta că actualul Guvern nu mai poate continua, în timp ce, public, liderii PSD spun că decizia i-a aparţinut în totalitate lui Victor Ponta, care a luat partidul prin surprindere.

De la declanşarea tragediei şi până la demisia lui Victor Ponta, Iohannis a lansat câteva mesaje. În declaraţii, preşedintele a susţinut protestele care aveau loc în ţară. În timpul mitingului la care au participat 25.000 de persoane, Iohannis a scris pe Facebook: "Sunt impresionat de manifestările din această seară. Este o mişcare de stradă, care vine din dorinţa oamenilor de a le fi respectate condiţia şi demnitatea. Am înţeles că se cere şi se aşteaptă, pe bună dreptate, ca cineva să-şi asume răspunderea politică. Următorul pas trebuie să fie al politicienilor, care nu pot ignora acest sentiment de revoltă".

După demisia lui Victor Ponta, Klaus Iohannis a reacţionat printr-o declaraţie care, la fel ca cea privind Guvernul, făcută la începutul anului, a stârnit controverse.

"A fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze. Românii iniţial au răbdat, apoi s-au indignat, iar în final s-au revoltat. Tragedia de la Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al naţiunii. Zeci de mii români au protestat în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară pentru a cere lucruri de bun-simţ: demisiile celor vinovaţi, răspunsuri şi clarificări. Eu sunt dispus să îmi asum demersurile care, în final, vor duce la o altfel de politică în România, o politică pentru cetăţeni, previzibilă şi transparentă. Următorul guvern trebuie să vină urgent cu soluţii la problemele care i-au scos pe oameni în stradă şi să nu repete greşelile de până acum", a spus preşedintele.

Puşi în faţa protestelor din stradă, politicienii şi Klaus Iohannis au căzut de acord, în urma a două runde de consultări la Palatul Cotroceni, că următorul Guvern nu poate fi unul politic. S-a format astfel primul Cabinet format din oameni fără carnet de partid din istoria post-decembristă a României. O numire care a ridicat însă foarte multe semne de întrebare a fost cea a lui Vasile Dâncu, numit vicepremier şi ministru al Dezvoltării în noul Cabinet. Dâncu a fost aproape 10 ani membru PSD, titularul portofoliului Informaţiilor Publice în mandatul de prim-ministru al lui Adrian Năstase şi lider al aşa-numitului "Grup de la Cluj" care cerea reformarea PSD şi înlocuirea lui Ion Iliescu cu Mircea Geoană. Dâncu ar fi apărut în Guvern ca o garanţie pentru PSD, potrivit unor surse sociale-democrate, acesta inclinând balanţa în favoarea susţinerii Cabinetului în Parlament, deşi atât Vasile Dâncu, cât şi premierul Dacian Cioloş au afirmat că cei doi au avut discuţii despre dezvoltarea României cu mult timp în urmă, iar alegerea i-a aparţinut exclusiv prim-ministrului.

Cabinetul Cioloş a fost criticat şi pentru o serie de alte numiri, fiind vorba de oameni fără experienţă în administraţie. Cel mai mare scandal a fost legat de propunerea pentru Ministerul Justiţiei, un minister cu miză mare. Prima propunere a fost Cristina Guseth, care a fost retrasă de Cioloş în miez de noapte, în urma prestaţiei slabe din Comisiile parlamentare. Au urmat câteva ore în care Cioloş a căutat un înlocuitor, fiind luat în calcul fostul şef al Institutului Naţional de Magistratură, Mihai Selegean. Acesta a fost chemat în Parlament la o discuţie cu Dacian Cioloş, însă, între timp, prim-ministrul s-a răzgândit şi a propus-o pe Raluca Prună la acest minister, expertă în Justiţie la Comisia Europeană. Şi la Ministerul Sănătăţii Dacian Cioloş a avut probleme cu propunerea sa iniţială - Andrei Baciu. Acesta a fost retras după ce în spaţiul public au apărut imagini cu acesta în lenjerie intimă, ca model.

În faţa unui nou Guvern

Preşedintele Klaus Iohannis l-a desemnat prim-ministru pe Dacian Cioloş în data de 10 noiembrie, la o săptămână după demisia lui Victor Ponta. "După părerea mea, în această etapă, pentru a rezolva problema guvernării, este nevoie de un prim-ministru independent sau tehnocrat, o persoană curată, care să nu fi fost implicată în scandaluri, o persoană integră. Este nevoie să fie promovaţi miniştri performanţi, este nevoie de partide fără corupţi, este nevoie ca partidele să facă curăţenie în interior şi să nu promoveze persoane suspectate de corupţie”, a declarat şeful statului, după anunţul de la Palatul Cotroceni.

Alegerea făcută de preşedinte venea după două runde de consultări cu partidele, în care singura formaţiune care a avansat un nume a fost PSD. Social-democraţii l-ar fi vrut pe viceguvernatorul BNR Liviu Voinea, fost ministru în Guvernul Ponta, considerând că se potriveşte profilului prezentat de preşedinte.

Cu toate acestea, chiar şi PSD l-a susţinut pe Dacian Cioloş la votul de învestitură, singura formaţiune care s-a împotrivit fiind cea condusă de Călin Popescu Tăriceanu, ALDE. Este astfel instalat un Guvern compus exclusiv din miniştri fără apartenenţă politică, cu un vot covârşitor: 389 "pentru" şi 115 "împotrivă".

"Nu e uşor - politicienii mai devreme sau mai târziu vă vor spune că, de fapt, nu îi reprezentaţi. Este o eroare, o eroare fundamentală. Acest guvern Dacian Cioloş are absolut toată legitimitatea, a primit-o prin votul de învestitură în Parlament. Puteţi să mergeţi drepţi înainte”, le-a spus Iohannis membrilor Cabinetului Cioloş, după ce aceştia au depus jurământul la Palatul Cotroceni.

Încă de la început, în acţiunile preşedintelui a putut fi observată diferenţa în relaţia cu Cioloş, faţă de cea cu Victor Ponta. Cu toate acestea, Klaus Iohannis a evitat să facă multe declaraţii pe tema relaţiei cu Guvernul. "Cred că este un guvern cu care voi colabora bine", spunea preşedintele, imediat după votul de învestitură. În rest, cei doi oficiali au participat rar la evenimente comune şi nu s-au afişat public. Au continuat însă întâlnirile săptămânale de la Palatul Cotroceni, între preşedinte şi premier, întrerupte în timpul conflictului cu Victor Ponta.

Pe de altă parte, există un instrument pe care Klaus Iohannis nu l-a folosit niciodată în relaţia cu Guvernul: participarea la şedinţele Cabinetului. Potrivit Constituţiei, Iohannis poate veni la oricare şedinţă de Guvern, pe care o va conduce. Traian Băsescu apărea anual la cel puţin o astfel de şedinţă a Executivului, însă în primul an de mandat Klaus Iohannis nu a făcut acest gest.

Un alt eveniment, Consiliul European din 17-18 decembrie, a marcat schimbarea de atitudine dintre Palate. În luna septembrie, când Ponta era încă premier, între el şi preşedinte a izbucnit un scandal pe tema reprezentării României la Consiliul European. Iohannis anunţa atunci că niciodată nu îl va trimite pe Victor Ponta la o astfel de reuniune. "Prim-ministrul nu participă şi nu va participa. Acest prim-ministru nu va participa niciodată la Consiliul European", spunea Iohannis. Replica premierului a fost dură, Ponta spunând că Iohannis îl tratează ca pe un "iobag" concluzionînd: "Sper că, uite, n-o să mai fiu eu prim-ministru, (...) sper să-l lase pe primul-ministru la Consiliul European, că aşa e logic", afirma Ponta. Klaus Iohannis a făcut acest lucru cu prima ocazie. La Consiliul European din decembrie, Administraţia Prezidenţială a anunţat că România va fi reprezentată de Dacian Cioloş. Delegarea lui Dacian Cioloş vine în contextul în care Klaus Iohannis şi-a asumat un rol activ în politica externă.

Vizite oficiale în 13 ţări europene în primul an de mandat. O săptămână a stat în SUA

În discursul suţinut în Parlament cu ocazia împlinirii unui an de mandat, Klaus Iohannis a dat explicaţii cu privire la abordarea sa asupra politicii externe, considerând că România a fost izolată în ultimii ani pe acest plan.

"Din diverse motive pe care nu doresc să le comentez aici, România s-a aflat într-o oarecare izolare în anii anteriori. Am dorit să schimbăm cu totul aceasta stare de fapt în 2015, ceea ce explică şi dinamica mai mare din acest an în activitatea de politică externă", a spus preşedintele.

Această "dinamică" a fost evidenţiată de numărul mare al vizitelor externe: 14 ţări, în primul an de mandat, în cursul a mai bine de 20 de vizite.

Ca preşedinte al României, de la preluarea mandatului şi până acum Klaus Iohannis a făcut vizite în 13 ţări din Europa. Este vorba despre Belgia (şase vizite), Franţa (două vizite), Italia (două vizite), Polonia (două vizite), Ucraina, Letonia, Croaţia, Serbia, Republica Moldova, Germania, Spania, Slovacia şi Austria.

Mai mult, în luna septembrie a petrecut 8 zile în Statele Unite ale Americii, susţinând şi un discurs în cadrul Adunării Generale a ONU, dar având şi o vizită la Casa Albă, unde a fost primit de vicepreşedintele Joe Biden.

Iohannis a avut şi o replică pentru cei care l-au acuzat că merge prea des în vizite externe. "Cred că un stat puternic nu este unul izolat, ci unul care se bucură de respectul şi încrederea partenerilor, ai cărui reprezentanţi comunică şi discută permanent cu omologii lor pentru a construi proiecte comune", scria preşedintele pe Facebook.

În privinţa obiectivelor pe plan extern, Klaus Iohannis anunţa ca nu va schimba direcţia României. Parteneriatul Strategic cu SUA şi întărirea relaţiilor cu UE şi NATO vor rămâne ţintele principale ale ţării noastre în politica externă, spunea preşedintele. În acest context, însă, Klaus Iohannis s-a confruntat în timpul primului an de mandat şi cu prima criză majoră pe plan european: criza migraţiei, asupra căreia Iohannis a fost cu un pas în urmă faţă de majoritatea liderilor europeni.

Această criză s-a acutizat în momentul în care Comisia Europeană a propus cote obligatorii de repartizare a refugiaţilor, care au ajuns deja la numărul de un milion pe teritoriul Europei, potrivit ultimelor date.

Klaus Iohannis anunţa în acel moment că România se opune total acestor cote obligatorii. "Există alte forme prin care ţările care refuză cotele obligatorii îşi pot arăta solidaritatea. Noi ne-am exprimat de fiecare dată pornind de la solidaritate. România e solidară cu ceilalţi membri din Uniunea Europeană într-o măsură care se va arăta pe parcurs şi cu imigranţii", spunea preşedintele, în luna septembrie.

România se alătura astfel grupului puţin numeros de ţări care respingeau aceste cote, grup care nu a avut câştig de cauză în Consiliul JAI. Decizia Comisiei Europene a fost de a impune un număr fix fiecărui stat membru, României fiindu-i repartizate, într-o primă fază, 2.475 de imigranţi.

În acel moment, Klaus Iohannis a schimbat radical discursul. După ce anunţa că România nu poate primi mai mult de 1.785, număr la care singură s-a angajat, preşedintele a afirmat că noua cifră avansată de Comisia Europeană nu reprezintă o problemă.

"Numărul de refugiaţi care ar urma să vină în România în realitate nu este mare. Este vorba de o perioadă de 1-2 ani de zile, în care eşalonat ar trebui să-i primim. Problema poate fi gestionată uşor şi cred că este bine să ne arătăm solidaritatea cu celelalte state membre", a reacţionat preşedintele, după anunţul final al Comisiei Europene.

O altă problemă cu care s-a confruntat şeful statului a apărut după atacurile teroriste de la Paris. Atunci, preşedintele spunea, în contextul discuţiilor de la nivelul UE cu privire la mecanismele împotriva fluxului migrator, că nu trebuie schimbate deciziile deja luate. Acesta a spus că tragedia din Franţa trebuie luată "ca atare", drept un atac terorist, iar România nu îşi schimbă poziţia faţă de criza refugiaţilor, considerând că trebuie aplicate deciziile luate deja la nivel european.

În aceeaşi zi, însă, de la Comisia Europeană a venit un anunţ care îl contrazicea pe preşedinte. Uniunea Europeană îşi va revizui modul de organizare pentru a crea un sistem diferenţiat, "pe viteze diferite", în care unele ţări vor fi integrate într-o măsură mai mare, iar altele mai puţin, anunţa atunci Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene. Iohannis nu a revenit cu completări pe această temă.

Comunicare pe Facebook, cu reacţii întârziate

Una dintre criticile aduse cel mai des preşedintelui a fost lipsa reacţiei în cazuri importante sau lipsa comunicării la Palatul Cotroceni. În cazuri precum demisia lui Victor Ponta din fruntea Guvernului sau anunţurile Comisiei Europene cu privire la cotele de imigranţi, reacţiile preşedintelui au venit cu întârziere.

Pe unele subiecte, unde opinia publică aştepta reacţii, Iohannis nu a avut niciun fel de comunicare, cum a fost la voturi pentru ridicarea imunităţii în Parlament, unde aleşi erau salvaţi de colegi, deşi aceasta era o temă principală în declaraţiile sale de la începutul anului. Mai mult, Iohannis nu a reacţionat nici la scandaluri care priveau chiar Palatul Cotroceni şi Administraţia Prezidenţială, cum a fost cazul fotografiei controversate în care şeful Cancelariei sale, Dan Mihalache, a fost surprins dormind la o reuniune oficială.

Klaus Iohannis a fost dur criticat şi pentru lipsa de reacţie în cazul poliţistului Bogdan Gigină, care a decedat în timp ce deschidea coloana oficială a vicepremierului de la acea vreme Gabriel Oprea.

Cu privire la lipsa sa de reacţie în astfel de cazuri, Klaus Iohannis a avut un comentariu în ultimul discurs susţinut în faţa Parlamentului.

"Ştiu că de-a lungul acestui an unii s-au întrebat de ce nu reacţionez la orice subiect, de ce nu intervin în forţă la adresa unor oameni politici cu funcţii în stat, de ce nu răspund la atacuri cu aceeaşi monedă. Sper că onorând promisiunea de a face politică altfel am dat răspuns şi acestor întrebări", a spus preşedintele.

Anterior, într-un interviu acordat televiziunii germane ARD, Iohannis a adus şi alte lămuriri: "Tăcerea mea nu a fost de fapt o tăcere adevarată. Eu mă adresez rar publicului pentru obişnuinţele româneşti. O dată la două-trei săptămâni, ceea ce pentru uzanţele europene înseamnă des şi felul în care mă exprim e diferit de ceea ce erau obişnuiţi oamenii de la predecesorul meu (Traian Băsescu - n.r.). Poate că tocmai din comparaţia aceasta au unii impresia că vorbesc mai puţin. Dar eu ştiu când trebuie să-mi exprim ideile".

Intervenţiile lui Klaus Iohannis de la tribuna Palatului Cotroceni au fost rare, iar ocaziile în care permitea jurnaliştilor întrebări şi mai rare. O mare parte a comunicării şefului statului a venit pe Facebook, acolo unde Iohannis a făcut majoritatea comentariilor faţă de cazul Colectiv (postând chiar şi un videoclip cu un mesaj pentru români), dar şi în cazul criticilor aduse Parlamentului. Mai mult, Iohannis s-a folosit de Facebook şi pentru a face precizări în urma unor decizii luate de Administraţia Prezidenţială, cum ar fi solicitările de reexaminare asupra unor legi - cel mai recent exemplu fiind legea dării în plată.