ANALIZĂ: ”Lămuririle” lui Gabriel Oprea, generalul nelipsit din guvernele ultimilor 7 ani, lasă şi mai multe întrebări fără răspuns

Gabriel Oprea şi-a început declaraţia de presă de luni precizând că răspunde astfel solicitării preşedintelui Klaus Iohannis, pentru ”a lămuri o serie de întrebări apărute în spaţiul public”.

În declaraţia de presă, care a durat 6 minute şi 30 de secunde şi a fost citită, Gabriel Oprea a spus că a ales să tacă până acum ”din respect” faţă de familia poliţistului Bogdan Gigină.

El s-a declarat ”profund îndurerat” de această pierdere şi a susţinut că nu a văzut accidentul, că a aflat despre producerea acestuia după ce a trecut de locul tragediei şi că apoi a făcut ”tot ce a fost omeneşte posibil” pentru a-i salva viaţa poliţistului care se afla în coloana sa oficială.

"Accidentul s-a petrecut în seara zilei de 20 octombrie, în timpul unei deplasări desfăşurate în scop profesional. Detaliile referitoare la această deplasare au fost deja puse la dispoziţia Parchetului. La un moment dat, coloana s-a oprit, nu am ştiut de ce. Eu nu am văzut accidentul, nu am ştiu că este vorba despre un accident. Am văzut doar maşina de poliţiei din faţă oprită şi pe cei doi poliţişti coborând şi alergând. Unul dintre ei mi-a făcut semn să continuăm deplasarea şi maşina în care mă aflam a pornit de pe loc. Maşina de poliţie şi cei doi colegi rămăseseră acolo. Abia după ce depăşisem locul accidentului am aflat ce s-a întâmplat", a precizat vicepremierul.

Ministrul Gabriel Oprea şi-a încheiat declaraţia spunând: "La acest moment, acestea sunt precizările pe care le pot face public".

El i-a asigurat pe toţi colegii săi, pe ”toţi partenerii instituţionali ai Ministerului Afacerilor Interne” că, în calitate de vicepremier pentru securitate naţională şi ministru de Interne, va ”continua să îşi facă datoria cu responsabilitate şi să îi sprijine. ”Mă voi bate, ca întotdeauna, pentru familiile lor. Transmit, din nou, regretul şi compasiunea mea familiei lui Bogdan şi, aşa cum nimic nu este mai presus de viaţă, nimic nu este mai presus de lege", şi-a încheiat Oprea declaraţia de presă.

Gabriel Oprea a vorbit doar în treacăt despre "speculaţiile" că a încălcat legea sau că a folosit dispozitivul de însoţire în trafic fără temei legal, care sunt "complect (sic!) nefondate".

Vicepremierul a plecat apoi din sala de conferinţe, refuzând să răspundă întrebărilor jurnaliştilor legate de dreptul de a folosi coloana oficială, de unde venea în seara tragediei, încotro se îndrepta şi care era situaţia de urgenţă care l-a determinat să folosească o coloană oficială, dar şi dacă, în condiţii de ploaie, nu trebuia să renunţe la escorta cu motociclist.

Astfel, aceste întrebări vehiculate în spaţiul public după accidentul din seara zilei de 20 octombrie în care a murit poliţistul Bogdan Gigină rămân în continuare fără răspuns. Acestora li s-ar putea adăuga cel puţin una: de ce Gabriel Oprea nu s-a întors la locul accidentului atunci când a aflat despre producerea acestuia şi s-a limitat la a coodona prin telefon acţiunea de prim-ajutor.

Gabriel Oprea, nelipsit din toate guvernele, începând din 2008

Din 2008, Gabriel Oprea este aproape nelipsit din guverne, urcând până la funcţia de prim-ministru interimar, după o serie de scandaluri de plagiat sau ingerinţe politice în TVR.

Gabriel Oprea a preluat prima funcţie guvernamentală în 2001, fiind numit, în Cabinetul Năstase, secretar de stat şi preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului. A ocupat această funcţie până în 2002, dar a revenit anul următor în guvern ca ministru delegat pentru Administraţia Publică, unde a stat tot un an. În 2008, a ocupat, timp de 20 de zile, funcţia de ministru de Interne, în Guvernul PSD-PNL. După ruperea coaliţiei, Gabriel Oprea a rămas un susţinător al PDL, devenind ministru de Interne, din 2009 şi până în 2012, în timpul guvernelor Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu. Această poziţie s-a datorat şi fostului preşedinte Traian Băsescu, care l-a "reevaluat" după ce în trecut spusese că "face parte din mafia personală a lui Adrian Năstase". Tot în perioada guvernării PDL, Oprea şi-a făcut partid - Uniunea Naţională pentru Progresul României - în care a adunat parlamentari de la toate partidele politice. Odată cu trecerea moţiunii de cenzură din aprilie 2012, sprijinită de UNPR, Gabriel Oprea iese din guvern, deşi formaţiunea sa sprijină, din Parlament, USL.

Ieşirea lui Oprea din Cabinet, pentru a doua oară de la sfârşitul anului 2008, durează doar şapte luni, până la alegerile parlamentare din 2012, când Victor Ponta devine din nou prim-ministru. Oprea intră în Cabinet ca vicepremier pe domeniul apărării şi siguranţei naţionale, însă fără portofoliu. După ruperea USL, Gabriel Oprea primeşte şi portofoliul Internelor, pe care îl deţine în prezent, împreună cu funcţia de vicepremier. Liderul UNPR a îndeplinit, interimar, şi funcţia de prim-ministru, între 22 iunie şi 9 iulie, timp în care Victor Ponta a lipsit de la Palatul Victoria, ca urmare a operaţiei la genunchi suferite în Turcia.

Astfel, Gabriel Oprea a fost o prezenţă aproape nelipsită a guvernelor ultimilor şapte ani, devenind, alături de formaţiunea pe care o conduce, o piesă "cheie" în formarea şi susţinerea guvernelor, el clamând de fiecare dată "interesul naţional" pentru schimbarea taberelor politice.

În cei şapte ani, Oprea a devenit o figură controversată a scenei politice, culminând cu acuzaţiile repetate de plagiat, ingerinţe şi presiuni în activitatea TVR, dar şi cu cel mai recent scandal privind moartea poliţistului care deschidea coloana sa oficială.

Intrat oficial în politică în 2003

Gabriel Oprea a intrat oficial în politică în 2003, în PSD, după ce deţinuse deja posturi în Guvernul Adrian Năstase. Anterior, potrivit CV-ului său, Oprea s-a concentrat pe cariera militară, urmând cursurile Şcoalii Militară de Ofiţeri Activi - Sibiu, între 1980 şi 1983. A urmat şi cursuri de jurist, între 1985 şi 1990, la Universitatea Bucureşti, iar în 1997 a absolvit Colegiului Naţional de Apărare, Curs Postuniversitar pe teme de Securitate Naţională. Ulterior, devine Doctor în Drept în cadrul Universităţii Bucureşti. Este şi profesor universitar, conducător de doctorat la Academia Naţională de Informaţii.

Este decorat de doi preşedinţi: Emil Constantinescu, care în 2000 i-a conferit Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler şi Ion Iliescu care în 2002 l-a distins cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler. În octombrie 2009, preşedintele de la acea vreme Traian Băsescu l-a înaintat în grad prin decret, Gabriel Oprea devenind astfel general cu patru stele în rezervă.

În privinţa activităţii sale profesionale, între 1983 şi şi 1990 Gabriel Oprea activează ca ofiţer economsit în MApN şi ofiţer de justiţie militară.

CV-ul său conţine, după 1993, o pauză de opt ani la rubrica experienţă profesională, timp în care nu există, cu excepţia absolvirii cursurilor postuniversitate de la Colegiul Naţional de Apărare, din 2007, nicio menţine cu privire la activitatea sa. În presă au apărut informaţii potrivit cărora, la scurt timp de la Revoluţie, Gabriel Oprea a ajuns în anturajul liderului minerilor Miron Cozma. În acest sens, au apărut şi înregistrări video şi fotografii din perioada 1995-1996 în care actualul vicepremier stă alături de Cozma. Presa chiar l-a catalogat "aghiotantul lui Miron Cozma".

Tot potrivit unor dezvăluiri din presă, în anii lipsă din CV Gabriel Oprea ar fi fost implicat şi în fotbal, alături de Miron Cozma, care în perioada 1995-1996 era preşedinte al clubului Jiul Petroşani. De altfel, fostul lider sindical Miron Cozma spunea că i-a oferit lui Gabriel Oprea o funcţie de conducere în cadrul clubului de fotbal.

Numele lui Gabriel Oprea apare în prim-planul politicii în 2001, odată cu intrarea în Guvernul Năstase, şi ulterior în 2003, atunci când se înscrie în PSD. Între 2002 şi 2003 este numit, tot de către Adrian Năstase, prefect al Bucureştiului, iar apoi ministru delegat pentru Administraţia Publică. Începe să strângă şi funcţii în PSD, devenind, din 2004 şi până în 2005, vicepreşedinte al formaţiunii şi preşedinte al PSD Ilfov, funcţie pe care o deţine până în 2009.

În 2009 se opreşte ascensiunea lui Gabriel Oprea în PSD

Între 22 decembrie 2008 şi 13 ianuarie 2009 Gabriel Oprea ocupase funcţia de ministru de Interne în timpul scurtei guvernări PSD-PDL. În timpul mandatului său, Oprea a provocat un scandal uriaş în partid şi în Guvern, numindu-l la conducerea DGIPI pe Virgil Ardelean, cel care mai deţinuse funcţia şi în trecut, dar demisionase ca urmare a scandalului fugii lui Omar Hayssam. În urma acestui scandal, liderii PSD se coalizează împotriva lui Oprea, căruia îi este retras sprijinul politic. Demisionează din Guvern, iar două zile mai târziu şi din PSD.

Urmează o perioadă în care Oprea activează ca independent în Parlament, strângând însă în jurul său mai mulţi parlamentari din PSD şi PNL şi formând ulterior UNPR. Este ajutat de lideri PSD precum Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu, care părăsesc la rândul lor partidul în urma alegerii lui Victor Ponta ca preşedinte al formaţiunii la începutul anului 2010. În urma alegerilor parlamentare din 2009, se formează Guvernul Boc 2, în care reapare Gabriel Oprea, ca ministru al Apărării din partea UNPR.

Oprea ocupă această funcţie din 2009 şi până în 2012, timp în care consolidează UNPR, mai întai ca preşedinte executiv, iar apoi, ca urmare a demisiei şi retragerii lui Marian Sârbu, devine preşedinte deplin. Susţine Guvernul Boc şi ulterior Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, până la moţiunea de cenzură a USL, pe care o sprijină în primăvara anului 2012. În urma acestei moţiuni, vine la putere un Guvern USL, din care Oprea şi UNPR lipsesc, însă sprijină parlamentar noua majoritate. În urma alegerilor din toamna anului 2012, Oprea şi UNPR revin oficial în Guvernul Ponta 2. Cu câteva luni înainte, PSD şi UNPR semnaseră un protocol, înfiinţând Alianţa de Centru-Stânga şi marcând apropierea dintre cele două partide, după aproape trei ani de disensiuni şi acuzaţii reciproce de trădare.

Din acel moment, UNPR devine strâns legată de PSD, candidând împreună pe aceleaşi liste la mai multe alegeri. UNPR reuşeşte totuşi să devină mai mult decât o "anexă" a PSD, triplându-şi numărul de parlamentari după alegerile generale din 2012 prin racolări. În urma ruperii USL, Oprea rămâne în Guvernul Ponta, primind funcţia de vicepremier şi ministru de Interne, pe care o deţine şi în prezent.

Numărul mare de parlamentari care formează UNPR au făcut din această formaţiune un jucător important pe scena politică, pe voturile căreia s-a luptat şi PNL în tentativa de a dărâma Guvernul Ponta. UNPR a anunţat însă că rămâne fidel partenerilor din PSD.

În 2015 încep şi scandalurile în jurul lui Gabriel Oprea. Apar informaţii potrivit cărora teza sa de doctorat este plagiată, susţinute şi de preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti. Consiliul Naţional de Etică, din subordinea Ministerului Educaţiei, infirmă însă acuzaţiile. Cu toate acestea, continuă să apară informaţii potrivit cărora şi lucrările coordonate de Gabriel Oprea ar fi plagiate. Nu mai puţin de şase astfel de lucrări intră în atenţia presei şi a Comisiei de Etică. Printre acestea, cea a colegului de partid al lui Oprea, Neculai Onţanu, primarul Sectorului 2, a avocatei lui Victor Ponta, Loredana Radu, a prim-adjunctului procurorului general al României, Bogdan Licu, a secretarei lui Gabriel Oprea, Adela Popescu, şi a fostului ministru al Apărării Mihai Stănişoară.

În apărarea sa, Gabriel Oprea a spus că teza sa a fost verificată de minister şi, în plus, în momentul în care şi-a luat doctoratul nu era nici politician, nici demnitar. Ulterior apariţiei acuzaţiilor privind tezele coordonate de el, Oprea a refuzat în mai multe rânduri să facă declaraţii în faţa presei.

Un alt scandal l-a vizat pe Oprea în urma schimbării conducerii TVR. Fostul preşedinte director general Stelian Tănase l-a acuzat pe vicepremier că a făcut presiuni ca el să fie schimbat, după apariţia la TVR a unor materiale despre plagiatul lui Gabriel Oprea. Tănase a susţinut că Oprea a decis "lichidarea" sa din TVR, însă liderul UNPR a negat orice fel de discuţii pe această temă cu preşedintele director general al Televiziunii Publice.