ANALIZĂ Monitorul Apărării şi Securităţii | Originea geoeconomică a unor zone conflictuale actuale

Eterna dilemă “economicul determină politicul sau politicul determină economicul” a primit în decursul anilor răspunsuri ce au depins de orientarea economică sau politică a respondentului. Adevărul este că cele două noţiuni au depins întotdeauna una de cealaltă. Atunci când acestea se referă la energie (petrol şi gaze) dependenţa devine certă. Resursele  ca şi căile de transport ale energiei pot genera stări conflictuale, statele, în funcţie de interese căutând să-şi asigure controlul acestora.  

La începutul acestui mileniu, SUA, prin exploatarea gazelor de şist de pe propriul teritoriu  a reuşit să-şi asigure necesarul de energie al statului şi chiar, treptat, a inceput sa exporte petrol şi gaze. Costul gazelor de şist a fost iniţial de 70$/1000 m3, de 6 ori mai ieftin decât în Europa (420$/1000 m3). Acum, preţul gazelor de şist a ajuns în SUA la 7-10$/1000 m3. În felul acesta, prin scăderea preţului energiei a scăzut şi costul de fabricaţie al produselor şi a crescut competitivitatea acestora pe piaţa mondiala. SUA, nu numai că au ieşit din criză, dar  şi-au crescut considerabil Produsul Intern Brut.

 Până a ajunge în această situaţie, SUA erau interesate, cu prioritate, de resursele de energie, mai ales cele din Orientul Mijlociu. Acesta este principalul motiv pentru care s-au implicat militar (Irak, Iran, Egipt, Yemen) în securitatea din această zonă. În acest sens, pentru o perioadă lungă de timp nivelul de ambiţie de securitate a SUA era de 2+2, ceea ce însemnă că îşi propuneau să câştige simultan două conflicte majore şi, în acelaşi timp, să câştige sau să blocheze două conflicte minore. Căile de transport şi pieţele de energie erau de interes secundar pentru că piaţa era reprezentată chiar de către SUA, iar căile de transport de energie ce asigură necesarul ţării, le controla în totalitate. În acelaşi timp, de interes secundar pentru SUA era şi modul în care Rusia îşi transporta energia din propriile resurse către pieţele externe.

În aceeaşi perioadă de timp Rusia avea un interes major pentru căile de transport şi pieţele de desfacere şi un interes secundar pentru resurse, întrucât acestea se aflau pe propriul teritoriu cantitatea excedând necesarului pentru consum intern şi export. Nu se poate spune că Rusia nu era deloc interesată în exploatarea de către SUA a petrolului din Orientul Mijlociu, ci mai degrabă de a monitoriza interesul major al SUA în această zonă, fără a se implică militar. Era perioada în care petrolul şi gazele ruseşti în drumul lor către Europa traversau Ucraina în condiţii avantajoase atât pentru Rusia cât şi pentru Ucraina. Interesele diferite ale SUA şi Rusiei pentru resurse, şi respectiv pentru traseele de transport şi pieţele de energie, nu duceau la coliziuni între interesele celor două mari puteri, deşi fiecare monitoriza acţiunile celeilalte.

CITEŞTE continuarea în Monitorul Apărării şi securităţii