Andreea Paul propune înfiinţarea Avocatului Copilului care să ancheteze cazurile de abuz

Propunerea legislativă promovată de Andreea Paul prevede înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului, ca autoritate publică autonomă. Avocatul ar urma să fie numit de Parlament pentru un mandat de 7 ani.

Avocatul Copilului poate fi o persoană care: (1) este cetăţean român; (2) are studii superioare juridice cu o vechime echivalentă îndeplinirii condiţiilor de numire a unui judecător la Curtea Constituţională; (3) posedă capacitatea deplină de a întreprinde acţiuni legale şi se bucură de toate drepturile publice, (4) are o experienţă recunoscută şi de notorietate în munca desfăşurată cu copiii sau în beneficiul acestora; (5) are un caracter integru şi se evidenţiază printr-o înaltă autoritate morală având în vedere valorile morale şi sensibilitatea faţă de problemele sociale; (6) nu a fost condamnată printr-o sentinţa valabilă pentru o infracţiune deliberată.

În privinţa atribuţiilor, Avocatului Copilului ar urma să se ocupe cu promovarea şi protejarea drepturilor copilului, monitorizarea respectării drepturilor copilului. Cea mai importantă atribuţie constă însă în investigarea şi soluţionarea plângerilor individuale şi de grup, făcute de către copii sau orice altă persoană care sesizează încălcări ale drepturilor copilului. În acest sens trebuie să citeze martori, să interogheze, să aibă acces la documente relevante.

El este obligat să prezinte un raport public anual şi să promoveze Rezoluţia nr. 54/1992 a Comisiei ONU a Drepturilor Omului, intitulată Principiile referitoare la statutul instituţiilor naţionale („Principiile de la Paris”).

După 12 ani de la adoptarea legislaţiei în domeniu, România încă nu are un mecanism de verificare şi monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, se arată în expunerea de motive.

A cincea parte din populaţia României (19.56% la 1 iulie, 2010, Sursa: INSSE) este formată din copii. Procentul este apropiat de cel înregistrat în Uniunea Europeană. În ciuda procentului semnificativ din populaţie, copiii rămân „invizibili” pentru politici, ei nereprezentând o voce. O treime din copiii României trăieşte în sărăcie. Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de "sărăcie severă", cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. 40% din populaţia României se află în risc de sărăcie si excluziune socială (al doilea cel mai mare % din UE 28).

De asemenea, potrivit expunerii de motive, reducerea cheltuielilor publice aferente serviciilor primare de la nivelul comunităţilor, inclusiv cele pentru copii, a dus în ultimii 2 ani la deteriorarea accentuată a calităţii acestora şi a accesului copiilor la servicii, exacerbând încălcarea drepturilor copilului.

Un procent de 48.5 copii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, după datele Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul doi în întreaga Europa. Cei mai vulnerabili şi expuşi sărăciei şi marginalizării sunt copii sunt cei din mediul rural şi copiii romi.

Prima ţară care a înfiinţat, prin lege, instituţia ”Avocatul Copilului” a fost Norvegia, prin Legea nr. 5 din 1981, deşi Organizaţia Salvaţi Copiii din Suedia realizase, în anul 1970, prima încercare, de a crea un canal care să protejeze drepturile copiilor - un ”Avocat al Copilului” (Ombudsman for children).

La nivel european există 40 de instituţii de acest tip. În anul 1997 s-a înfiinţat Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) cu reprezentanţi din 24 de state: Austria, Belgia, Croaţia, Danemarca, Franţa, Georgia, Grecia, Irlanda, Irlanda de Nord, Islanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Norvegia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii, Rusia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.