Anul 2023 ar putea veni cu noi războaie. Ce plănuieşte clubul dictatorilor?

Invadarea Taiwanului de către China şi un ipotetic al doilea război din Coreea vor duce  la apocalipsa epocii informaţiei 

Xi Jinping, acum că a fost reales pentru al treilea mandat consecutiv în fruntea Partidului Comunist Chinez şi a anihilat orice formă de opoziţie, se pregăteşte pentru război. 

Al doilea mandat al său s-a caracterizat prin eradicarea opoziţiei, reprimarea brutală a protestelor din Hong Kong, măsuri draconice instituite pe durata pandemiei, dar şi în oraşele afectate de focare locale de COVID-19. 

La al treilea mandat, Xi Jinping ar putea pune toate cărţile pe masă - invadarea Taiwanului! 

Xi Jinping a spus Armatei Populare de Eliberare să „îşi concentreze toată energia pe luptă” în pregătirea războiului, a raportat un purtător de cuvânt al Partidului Comunist Chinez, transmite The Guardian. 

Imaginile cu Xi, care şi-a asigurat recent un al treilea mandat ca lider de partid, în uniforma sa armată în timpul unei vizite la un centru de comandă au apărut recent pe prima pagină a Cotidianului Poporului.

Taiwan este cel mai mare producător de cipuri electronice, care sunt furnizate în aproape toate industriile, de la telefoane la laptopuri, ceasuri la console de jocuri, echipamente industriale la automobile şi avioane de pasageri şi aeronave de luptă.TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) este cea mai mare turnătorie din lume şi deţine aproximativ 65% din producţia globală de cipuri.Orice conflict cu China ar perturba complet întregul lanţ de aprovizionare al TSMC şi disponibilitatea forţei de muncă şi ar putea cauza o lipsă majoră de cipuri electronice.În plus, China controlează 5% din producţia globală de cipuri, care ar putea fi, de asemenea, afectată.

Domeniul IT, şi aşa grav afectat de scumpiri şi de penuria de plăci video ca urmare a pandemiei, întreruperii lanţului de aprovizionare şi a mineritului, ar putea întâmpina o catastrofă.

Ţările dezvoltate vor trece printr-o adevărată "apocalipsă digitală" dacă China va invada Taiwanul. Ar putea fi chiar sfârşitul a 40 ani de progres tehnologic şi declinul epocii informaţiei. 

O altă ameninţare pentru domeniul informatic vine din peninsula coreeană. Kim Jong-un a lansat mai multe rachete balistice şi proiectile în preajma Japoniei şi Coreii de Sud decât în oricare alt an. Manevrele aeriene ale Coreii de Nord şi ale Coreii de Sud dau semne de îngrijorare, fiind la un pas de un nou război sângeros aşa cum a fost între anii 1950 şi 1953. 

Statele Unite ale Americii ar putea fi copleşite de două războaie pornite simultan în Extremul Orient, iar situaţia ar putea fi comparabilă cu cea din perioada Războiului din Pacific. Riscurile sunt şi mai mari, având în vedere că China şi Coreea de Nord, cele două mari puteri agresoare, deţin arme nucleare, iar o confruntare directă este improbabilă din cauza riscului anihilării nucleare. 

Singurul mijloc realistic de a combate agresiunea comunistă din extremul orient ar fi ca SUA să livreze armament Japoniei, Coreii de Sud, Taiwanului şi altor aliaţi ca Singapore, Thailanda şi Australia din regiunea Asia-Pacific.

2023 este an electoral pentru Erdogan, iar viitorul nu sună deloc bine dacă va fi reales 

Erdogan este un dictator duplicitar care se dă drept membru remarcant al alianţei ce livrează drone Ucrainei împotriva agresiunii ruseşti, şi în acelaşi timp se întâlneşte cu Putin pentru afaceri şi interese şi îi bombardează pe civilii kurzi.

Asta îl face mai periculos ca Putin, fiindcă dispune şi de armament modern primit de la SUA. 

Ca şef de stat al unui membru NATO, a ameninţat recent Grecia, un alt stat membru al aceleiaşi alianţe, cu o invazie militară, spunând reporterilor că Turcia "poate veni brusc într-o noapte" şi că vecinul său ar trebui "să-şi vadă de locul său" şi "să-şi amintească istoria". 

Cu toate că pare improbabil, un război între două state membre NATO nu doar că ar fi devastator. 

Ambele ţări, şi Turcia şi Grecia, deţin aeronave americane F-16 cu capacitate de distrugere mare.  

Totuşi, aliaţii occidentali au răgaz, 2023 fiind un an electoral în Turcia, existând şanse crescute ca Erdogan să nu mai fie reales, potrivit sondajelor. Turcia este, momentan, antrenată doar într-un război limitat cu kurzii din Siria şi Irak. 

Realegerea lui Erdogan n-ar prevesti vremuri deloc bune pentru NATO şi Europa. Erdogan a anunţat că va candida pentru ultimul mandat şi că se va retrage în 2028, iar aceşti ani vor fi decisivi pentru locul său în istorie. Dacă sultanul de secol 21 va vrea să rămână în istorie ca un cuceritor, cu siguranţă va încerca să intre în război cu Grecia pentru a-i anexa câteva insule. Este cea mai prielnică perioadă pentru a scoate toate cărţile pe masă.

Statele Unite s-ar afla într-o situaţie ieşită din comun în care să găsească urgent o soluţie de mediere, alături de Franţa şi Marea Britanie. 

Vor media în prima fază, vor sancţiona Turcia, dar ulterior s-ar putea ajunge la o confruntare între statele membre NATO ce au în dotare armament modern. Chiar dacă Turcia n-are nicio şansă să reziste, iar operaţiunea sa militară împotriva Greciei s-ar soldat cu un eşec răsunător, pierderile vor fi mari, Turcia ca stat înfrânt şi ruinat de bombardamentele celorlalţi aliaţi NATO ar deveni o povară,  iar acest episod va fi unul ruşinos în istoria alianţei.  

În faţa Rusiei, NATO va părea vulnerabil şi lipsit de coeziune. 

Lumea arabă, în continuare un butoi cu pulbere 

În 2023, se împlinesc 20 de ani de când George Bush jr. a trimis trupele americane în Irak pentru a-l răsturna pe Saddam Hussein de la putere.

Irakul pare să-şi urmeze calea spre democraţie, dar este în continuare vulnerabil împotriva terorismului şi fundamentalismului islamic. Atacul de azi care s-a soldat cu morţi efectuat de gruparea Daesh (ISIS) ne arată că pericolul n-a trecut. 

Între timp, există teama că grupările teroriste al-Qaida şi Daesh  ar putea să revină în prim-plan, la doi ani după ce regimul taliban a acaparat conducerea Afganistanului. 

Disputele economice dintre Occident şi Arabia Saudită, respectiv Qatar, nu sunt nici ele de bun augur în privinţa relaţiilor dintre Occident şi Orient. 

2023 ar putea însemna sfârşitul regimului teocratic din Iran măcinat de protestele pentru emanciparea femeii şi a drepturilor omului de către tânăra generaţie, însă Primăvara Arabă i-ar putea face pe occidentali precauţi în a crede cu uşurinţă că ţara s-ar putea întoarce la democraţie.

Un Iran divizat etnic sau aflat în război civil n-ar suna bine, nici SUA nu prea şi-ar dori să se împotmolească într-un război cu acesta după ce a luat învăţăminte de pe urma războaielor lui Bush din Irak şi Afganistan. 

În 2023, războiul din Ucraina ar putea escalada într-un război convenţional la scară regională în Europa de Est, poate chiar într-un război nuclear 

Kissinger crede că e timpul să aibă loc negocieri în Ucraina pentru a reduce riscul unui război mondial. Analistul avertizează Occidentul că dezmembrarea Rusiei ar putea declanşa haosul nuclear. Deşi sancţiunile împotriva Rusiei par să afecteze regimul putinist, efectul ar putea fi de boomerang pentru NATO.

Pe lângă faptul că Europa traversează cea mai gravă criză energetică din istoria recentă, riscul ca războiul din Ucraina să escaladeze într-un război regional sau chiar la scară continentală, cum nu s-a mai văzut de la al Doilea Război Mondial încoace, este foarte mare. 

Sigur, Rusia nu poate invada Europa. 

Trupele ei de infanterie sunt împotmolite în Donbas, ba chiar pe cale să se retragă, tancurile ruseşti încasează lovituri de la javelinele americane şi proiectile de la dronele turceşti, iar aeronavele şi elicopterele ruseşti devin una cu pământul când ucrainenii trag cu stingere. 

Dar Rusia deţine rachete balistice intercontinentale şi rachete hipersonice.

Chiar dacă nu va îndrăzni să folosească încărcătură nucleară sau bio-chimică, ştiind că asta ar însemna anihilarea ei ca ţară, Rusia s-ar încumeta să lovească ţările membre NATO cu rachete convenţionale numai pentru a da un avertisment să nu se mai implice în Ucraina.  

Gaşca Putin-Medvedev-Lavrov a avertizat de nenumărate ori - ţările care livrează armament Ucrainei pot deveni ţinte legitime pentru Rusia şi sunt ca şi considerate intrate într-un război hibrid cu Rusia. 

Polonia a fost recent lovită de o rachetă rusească după ce a  fost respinsă de sistemul defensiv ucrainean, rezultând moartea a doi cetăţeni polonezi. Pentru prima oară, avem victime ale armamentului rusesc pe teritoriu NATO într-o stare de conflct.

A fost un accident, iar aliaţii NATO au tratat incidentul ca atare - nu au activat nici măcar articolul 4 al Tratatului Nord-Atlantic. 

Dar între timp, Polonia şi Letonia au decis să reintroducă serviciul militar obligatoriu. În România, serviciul militar obligatoriu a fost abolit din 2007, dar în stare de război se poate recurge la mobilizare.De altfel, Polonia are o ură crescută faţă de Belarus după incidentele de acum doi ani, dar şi faţă de Rusia după ce a fost nevoită să-i suporte comunismul vreme de 45 ani.  

Ţările est-europene au devenit în 2022 flacul estic al NATO, primind fonduri, întăriri şi ajutoare militare sporite, fiind în prima linie în cazul unui conflict cu Rusia.

Sigur nu se va ajunge la o confruntare între trupele de infanterie ale NATO şi cele ale Rusiei care sunt deja respinse de infanteria ucraineană. Dar la ce rost să mobilizezi şi să mobilizezi şi să antrenezi soldaţi când Rusia poate să tragă cu o ploaie de rachete hipersonice şi balistice ?  

Ţările aflate în vizorul Rusiei ar trebui mai degrabă să-şi modernizeze sistemul de apărare anti-aeriană şi anti-rachetă. Din păcate nu există încă mijoace pentru a ne apăra de rachete hipersonice. 

De la distanţă, rachetele Rusiei pot provoca distrugeri şi multe victime. Dacă Rusia va ataca un stat membru NATO, fie şi rutele de livrare a armamentului către ucraineni, s-ar putea activa articolul 5. Dacă investigaţiile vor demonstra că gazeoductul din Marea Baltică a fost disturs deliberat de un submarin rusesc sau de explozibili ruseşti, ar putea fi un motiv suficient pentru ca NATO să declare război Rusiei. 

Multe parlamente din Europa, inclusiv Parlamentul European, consideră Rusia ca stat sponsor al terorismului. 

Dacă Rusia va lovi intenţionat un stat membru NATO, fie şi cu un mic proiectil ce va viza o camionetă ce transportă mitraliere sau drone către Ucraina, se va considera drept act de agresiune împotriva alianţei şi intră în vigoare articolul 5. 

Potrivit publicistului Ion Cristoiu, România va fi bază de lansare a intervenţiei NATO pentru eliberarea în totalitate a Ucrainei de sub ocupaţia rusească. Donbasul şi Crimeea vor fi eliberate. 

Dar ce se va întâmpla când Putin va ajunge în momentul când nu va mai avea niimic de pierdut  când ucrainenii şi trupele NATO vor debarca în Crimeea şi vor elibera Donbasul, fapt ce ar însemna sfârşitul regimului său? 

Va deveni resemnat şi se va retrage de la putere de bunăvoie? Sau va decide să tragă toată lumea după el? 

Chiar şi un război nuclear limitat în Ucraina, cu arme nucleare tactice, arr putea duce la un Armaghedon Nuclear între NATO şi Rusia. 

O singură explozie nucleară în Ucraina peste noapte sau un accident la o centrala nucleară ca cea de la Zaporojie ar avea consecinţe devastatoare asupra Europei. 

Nişte dictatori duşmănoşi, indivioşi pe nivelul crescut de trai şi democraţie, vor să saboteze Occidentul 

În orice caz, 2023 ar putea fi cel mai decisiv an pentru pacea mondială cum nu s-a mai văzut de la 1945 încoace. 

Criza rachetelor cubaneze din 1962 pare deja un eveniment de curtoazie diplomată în comparaţie cu modul în care derulează cel de-al Doilea Război Rece. 

Rusia nu prea pare să vrea să dea înapoi, nici să renunţe la Putin care vrea cu orice preţ să ajungă în istorie ca un cuceritor  aidomal ţarului Petru cel Mare. Şi cu siguranţă nici SUA şi nici alte state membre NATO (exceptând Franţa care încă mai crede în diplomaţie şi Germania care pare ezitantă să trimită armament Ucrainei). 

Cel mai ideal ar fi ca războiul să se încheie cu victoria Ucrainei recuperându-şi teritoriile, fără ca NATO să intervină direct sau să ajungă în conflict cu Rusia,  apoi cu implozia economiei şi falimentarea maşinăriei de război ruseşti şi cu răsturnarea dictatorului Putin de la putere până în 2024. 

Partea proastă este că va veni cu siguranţă cineva mai rău ca el la Kremlin, iar conflictul ruso-ucrainean ar putea fi de lungă durată, cu toate astea, Rusia se va destrăma încet, dar sigur. Însă se va repeta istoria ca de după destrămarea Uniunii Sovietice,  riscul ca Occidentul să aibă de gestionat relaţii cu mai multe puteri nucleare ce ar rezulta de pe urma destrămării Federaţiei Ruse, iar unele ar ajunge în mâna unor ultranaţionalişti ruşi periculoşi. Indiferent ce se va întâmpla în 2023, anul 2022 ne-a dat învăţăminte pe termen lung. 

Războiul din Ucraina ne-a arătat cât de preţioasă este pacea şi cât trebuie să luptăm pentru ea pentru a o menţine. 

Iar inflaţia şi criza energetică ne-a demonstrat cât de fragil este traiul occidental când nu dispui de resursele şi de combustibilii fundamentali fiindcă depinzi de alţii, şi mai ales, de agresori ca Rusia. 

Tot ce fac Putin, Xi, Kim şi cu Erdogan, o fac pentru a sabota Occidentul din cauza creşternii nivelului de trai şi al democraţiei.

Se tem că populaţiile pe care le controlează cu o mână de fier ar putea să se inspire după modelul vestic şi s-ar întoarce împotriva lor, toţi împărtăşind pofta după putere nelimitată, dar şi teama că ar putea să sfârşească ca Nicolae Ceauşescu.