Aurescu la CIJ: Ucraina nu are argumente şi atunci invocă lungimea coastelor Mării Negre

România a reînceput luni pledoariile în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ), în a doua rundă a audierilor în procesul împotriva Ucrainei pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră, care va dura două zile.

În această rundă finală, care marchează încheierea pledoariilor României, reprezentanţii Bucureştiului, coordonaţi de Bogdan Aurescu, demontează argumentele din pledoariile Ucrainei din cursul săptămânii trecute, se arată într-un comunicat MAE remis, luni, agenţiei MEDIAFAX.

În prima intervenţie în faţa Curţii, Bogdan Aurescu a subliniat că Ucraina nu are argumente să-şi susţină pretenţiile şi atunci invocă permanent lungimea coastelor sale la Marea Neagră.

"Ucraina se străduieşte să distragă atenţia acestei Curţi de la lipsa ei de argumente în susţinerea construcţiei liniei sale spre chestiunea lungimii ţărmurilor, care a devenit acum alpha şi omega în acest caz, mantra sa", a arătat agentul României.

El a susţinut că lungimea coastelor nu poate fi considerată nici circumstanţă relevantă în delimitare, în contextul geografic specific zonei în dispută, nici o justificare a echităţii liniei finale, aşa cum ar dori Ucraina. De asemenea, potrivit lui Bogdan Aurescu, deşi Ucraina susţine acum că nu îşi bazează cazul pe Insula Şerpilor ca element central în delimitare, în metoda pe care o foloseşte primul pas este să traseze linia de echidistanţă chiar între Insula Şerpilor şi coasta românească.

Aceasta transformă coasta minusculă, de numai 300 de metri, a unei formaţiuni maritime neintegrate în ţărmul ucrainean, într-un substitut pentru întreaga coastă relevantă a Ucrainei pentru acest proces de delimitare maritimă, a arătat Agentul României la CIJ. Bogdan Aurescu a arătat că singura strategie a Ucrainei în pledoariile sale a fost repetiţia aceloraşi idei nefondate.

"Unica «regulă» pe care se întemeiază argumentaţia Ucrainei este «repetiţia», regula de aur a publicităţii. Am numărat nu mai puţin de 68 de situaţii când reprezentanţii Ucrainei au menţionat «diferenţa accentuată a lungimilor coastelor» sau o formulă similară", a spus Bogdan Aurescu, în opinia căruia afirmaţia Ucrainei potrivit căreia întreaga sa coastă ar trebui luată în considerare în delimitare contrazice atât dreptul, cât şi contextul geografic din acest caz.

Conform sursei citate, reprezentanţii Ucrainei nu au spus nimic despre justificarea şi modul în care deplasează linia de echidistanţă provizorie pentru a ajunge la propunerea lor finală. Ucraina nu a explicat cum se ajunge la situaţia în care linia finală propusă Curţii în această delimitare coincide cu linia propusă României în timpul negocierilor, în ciuda faptului că acum Ucraina pretinde să recunoască metoda de delimitare a CIJ, internaţional recunoscută, iar atunci trasa linia după o metodă proprie inedită, care nu respecta regulile de delimitare stabilite bilateral în 1997.

Bogdan Aurescu a mai afirmat că soluţia de delimitare propusă de România la CIJ este construită în mod corect şi rezonabil. Sunt cel puţin trei seturi de argumente juridice care determină traseul liniei de delimitare în vecinătatea Insulei Şerpilor. Toate evidenţele, în fapt şi în drept, arată că Insula Şerpilor nu are dreptul decât la cel mult 12 mile marine de mare teritorială, deja alocate prin acordul româno-sovietic din 1949, a arătat agentul României pentru CIJ.
Bogdan Aurescu a mai arătat că frontiera maritimă în jurul Insulei Şerpilor a fost trasată prin procesele-verbale încheiate de România şi URSS începând cu 1949, instrumente juridice în vigoare şi între România şi Ucraina. Existenţa acordului este demonstrată de numeroase hărţi emise chiar de instituţii de stat ucrainene.

Insula Şerpilor, după toate dovezile istorice şi ştiinţifice, române, ucrainene sau internaţionale, este o stâncă, în sensul articolului 121, paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării. Aceasta o face să fie o formaţiune maritimă care nu are drept la platou continental sau zonă economică exclusivă, deoarece caracteristicile sale naturale nu pot susţine locuirea umană sau o economie proprie. Ucraina nu a reuşit să demonstreze în pledoariile sale contrariul, cu argumente viabile, a arătat Bogdan Aurescu, potrivit Ministerului de Externe.

"Mai mult, necesitatea unui caracter echitabil al soluţiei de delimitare maritimă în acest caz implică luarea în considerare a transferului, în condiţii legale dubioase, al Insulei Şerpilor în 1948, ca şi maniera arbitrară în care a fost determinată frontiera maritimă în 1949", a spus agentul României. Efectele injuste ale acestui fapt istoric nu trebuie perpetuate prin acordarea unei importanţe nemeritate Insulei Şerpilor în prezenta delimitare maritimă.

Bogdan Aurescu a reiterat faptul că procesele-verbale semnate de România şi de URSS pentru a stabili frontiera maritimă, în jurul Insulei Şerpilor, sunt în vigoare şi în relaţia bilaterală dintre Ucraina şi România. Ele nu sunt, aşa cum a pretins Ucraina în pledoariile sale, "tratate mai puţin formale". Deşi au un caracter mai degrabă tehnic, aceste documente au fost semnate ca orice alt tratat bilateral. Aceste documente nu au un caracter de acord tacit, cum au afirmat, eronat, reprezentanţii Ucrainei, iar textele sunt clare, a spus Bogdan Aurescu.

El a arătat că, în pofida încercărilor Ucrainei de a provoca confuzie prin lectura în faţa Curţii a unor variante diferite de traducere, ele afirmă acelaşi lucru: frontiera maritimă agreată de cele două părţi merge pe arcul de cerc de 12 mile marine în jurul Insulei Şerpilor, lăsând formaţiunea maritimă de partea URSS şi spaţiile marine din afara acestui cerc României.

Lăsând la o parte frontiera maritimă deja determinată din jurul Insulei Şerpilor, oricum această formaţiune maritimă nu poate juca vreun rol în prima etapă a trasării liniei de delimitare maritimă (trasarea liniei provizorii de echidistanţă), a arătat Bogdan Aurescu. România a demonstrat în pledoariile sale că, în jurisprudenţa cazurilor similare, formaţiuni maritime cu caracteristici similare Insulei Şerpilor (izolată faţă de coastă) nu au fost considerate puncte de bază în trasarea liniei de echidistanţă.

Nici acţiunile întreprinse de Ucraina pe Insula Şerpilor, comparate de agentul României cu "satul lui Potemkin", nu au reuşit să transforme caracteristicile naturale, intrinsece locului, sau statutul juridic al Insulei Şerpilor. Aceste acţiuni nu pot avea incidenţă în prezentul proces, din toate motivele arătate în pledoariile României de acum două săptămâni, a mai arătat Bogdan Aurescu. El a spus că, dimpotrivă, ele rămân o recunoaştere împotriva propriilor interese, deoarece prin măsurile ucrainene, motivate de necesitatea de a "crea" condiţii de viaţă pe Insula Şerpilor, Guvenul ucrainean recunoaşte că aceste condiţii nu există. El a arătat că Ucraina nu a reuşit, în pledoariile sale, să conteste numeroasele probe aduse de România pentru a dovedi toate acestea.

În loc să argumenteze fundamentat contra dovezilor aduse de România, Ucraina s-a limitat la discreditarea superficială a probelor din propria presă: articolele scrise de jurnalişti ucraineni, care atestă caracterul de stâncă al Insulei Şerpilor şi care au fost folosite de România în pledoariile sale, a arătat agentul României pentru CIJ, adăugând că, mai mult, Ucraina a folosit traduceri diferite ale propriilor documente scrise depuse la Curte, pretinzând că ele au fost greşit traduse în prima fază, de proprii lor experţi.

Bogdan Aurescu a reiterat caracterul ilegal, contrar Articolului 1 din Tratatul de Pace de la Paris, al Protocolului din 1948 prin care URSS prelua Insula Şerpilor. Efectele inechitabile ale nedreptăţilor istorice nu trebuie extinse prin acordarea unei importanţe exagerate, în prezenta delimitare maritimă, Insulei Şerpilor. Contrar celor afirmate de agentul Ucrainei, Volodymyr Vassylenko, faptele istorice care sunt relevante pentru că ele contribuie la găsirea unei soluţii echitabile, a arătat Bogdan Aurescu.

Tot contrar celor susţinute de Volodimir Vassilenko în pledoaria sa de săptămâna trecută, în negocierile care au condus la Tratatul de bază şi la Acordul Conex, semnate în 1997, România şi Ucraina s-au înţeles asupra unui "pachet de negocieri" prin care Ucraina a acceptat să nu se folosească de această formaţiune în delimitarea maritimă. Bogdan Aurescu a arătat că acest "pachet", conform practicii diplomatice, nu putea fi consemnat expres în textul Tratatului, dar el este rezultă din acesta. Textul Acordului Conex din 1997 prevede că Ucraina este de acord cu aplicarea articolului 121 din Convenţia privind dreptul mării în delimitarea maritimă. De altfel, reprezentanţii Ucrainei au recunoscut în pledoariile lor că poziţia României, care susţinea că spaţiul maritim al Insulei Şerpilor trebuie limitat la cel mult 12 mile marine, era bine cunoscută şi înainte de încheierea Tratatului.

După discursul introductiv, susţinut de Bogdan Aurescu, agentul României pentru CIJ, au pledat astăzi în faţa Curţii: Cosmin Dinescu, co-agentul României pentru CIJ, asupra "Irelevanţei «actelor statale» în zona supusă delimitării", James Crawford pe tema "Frontiera delimitată în jurul Insulei Şerpilor" şi "Critica liniei de delimitare a Ucrainei, precum şi a interpretării date de Ucraina coastelor relevante şi zonei relevante. Existenţa unui acord de delimitare parţială în jurul Insulei Şerpilor", Simon Olleson despre "Frontiera maritimă din jurul Insulei Şerpilor, reprezentată pe hărţile folosite în argumentaţie" şi Daniel Muller despre "Digul Sulina".