Avocatul Poporului: Există discriminare la pensionare între bărbaţi şi femei, funcţionari publici

„Prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale, în sensul că discriminează femeile, în raport cu bărbaţii, funcţionari publici, al căror raport de serviciu încetează la o vârstă mai înaintată. Acesta este punctul de vedere al Avocatului Poporului formulat în Dosarul nr. 857/2019, aflat pe rolul Curţii Constituţionale a României. În punctul de vedere trimis CCR, Avocatul Poporului a arătat, între altele, că, prin Hotărârea CJUE, din 18 noiembrie 2010 pronunţată în cauza C 356/09 s-a stabilit că o reglementare naţională care, pentru a promova accesul persoanelor mai tinere la piaţa forţei de muncă, permite unui angajator să concedieze salariaţii care au dobândit dreptul la pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile în care femeile dobândesc acest drept la o vârstă cu cinci ani mai mică decât vârsta la care bărbaţii dobândesc acelaşi drept, constituie o discriminare directă pe criterii de sex, interzisă de Directiva 76/207/CEE”, a transmis Avocatul Poporului, într-un comunicat de presă remis, miercuri, MEDIAFAX.

Sursa citată aminteşte de o decizie a Curţii de Justiţie a UE în cazul concedierii cuiva doar pe motivul că a fost atinsă sau depăşită vârsta la care o persoană are dreptul la pensie pntru limita de vârstă.

„Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în sensul că o politică generală de concediere care presupune concedierea unei salariate doar pentru motivul că a atins sau a depăşit vârsta de la care aceasta are dreptul la pensie pentru limită de vârstă, care, potrivit legislaţiei naţionale, este diferită pentru bărbaţi şi pentru femei, constituie o discriminare pe criterii de sex, interzisă de Directiva 76/207/CEE. Din alte hotărâri pronunţate de către CJUE în alte cauze, a rezultat că statelor membre le este permis să stabilească vârste de pensionare diferite pentru femei şi bărbaţi, însă o reglementare cum este şi cea din art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, care prevede încetarea automată a raportului de muncă la împlinirea vârstei de pensionare, diferită în funcţie de sex, constituie discriminare directă de legislaţia comunitară, precum şi de Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

„Avocatul Poporului mai constată că vârsta standard de pensionare este motiv de concediere. Or, vârsta standard de pensionare este diferită pentru femei în comparaţie cu bărbaţii. În cazul de faţă, vârsta la care protecţia împotriva concedierii a încetat este inseparabil legată de genul angajatului. Prin urmare, se produce o discriminare directă, care se produce atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criteriul de sex, decât este, a fost sau va fi tratată într-o situaţie comparabilă – art. 2 alin. (1) din Directiva 2002/73/CE. Scopul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este şi reglementarea circumstanţelor în care angajaţii pot fi concediaţi.

Or, din această perspectivă femeile şi bărbaţii între 63-65 de ani sunt într-o situaţie comparabilă sub aspectul dreptului la muncă în condiţii de egalitate. Pensionarea femeii la o vârstă diferită faţă de bărbat nu poate fi atributul exclusiv al voinţei angajatorului. Pensionarea femeii la o vârstă diferită de bărbat trebuie să fie atributul voinţei exclusive a femeii. Femeia, privită în mod individual, este în poziţia de a cântări dacă pensionarea la o vârstă mai redusă decât a bărbatului constituie, în cazul ei, o măsură afirmativă sau, dimpotrivă, o discriminare directă”, completează instituţia, în punctul de vedere transmis CCR.