Baconschi şi-a făcut blog: "Acesta este spaţiul libertăţii mele". Ce scrie ministrul de Externe în spaţiul virtual

"Din 1990 încoace am scris mult. Cărţi, articole, cronici. Implicarea în politică mă obligă să intru într-o logică nouă. Iubesc pagina tipărită, dar noua mea postură cere altceva. Twitter, facebook, blog, youtube - în aceste cuvinte nu chiar neaoşe stă închis misterul comunicării eficiente a zilelor noastre. (...) Astăzi, vocea multora dintre noi rămâne suspendată undeva în eterul siturilor şi blogurilor. Dar forţa cuvântului este imensă. Împreună, avem un glas puternic, desluşit. Împreună, reprezentăm suflul unei ample mişcări populare de reînnoire a politicului", scrie pe blogul său Teodor Baconschi, ministru de Externe şi prim-vicepreşedinte al PDL.

El mai menţionează că a deschis "această fereastră" (n.r. www.baconschi.ro) ca gest de libertate.

"Ceea ce ministrul şi omul politic nu poate să rostească în spaţiul public, omul Teodor Baconschi o va spune aici. Acest blog e spaţiul libertăţii mele", precizează Baconschi.

Teodor Baconschi îşi povesteşte viaţa pe blog, punctând influenţa pe care au avut-o asupra sa mentorii Bartolomeu Anania şi Andrei Pleşu. Ministrul îşi aminteşte că, după moartea tatălui său, poetul A. E. Baconsky, la cutremurul din 1977, s-a apropiat sufleteşte de bunicul patern, preot la Călimăneşti. Ministrul mai povesteşte că atunci când a terminat liceul a vrut să dea admintere la Facultatea de Filozofie. "Citeam nonstop, neavând oricum ceva mai bun de făcut. Din fericire, am înţeles la timp că un student la Filozofie din acei ani nu putea să fenteze ideologia comunistă. Cum n-aveam deloc chef să înghit patru ani de socialism ştiinţific, mi-am retras dosarul de admitere şi m-am înscris la Teologie", scrie ministrul.

El aminteşte că mama sa îi vorbise despre Dumnezeu "cu discreţie" dar şi că era deja credincios în urma unei revelaţii pe care a avut-o la 16 ani. "Eram deja credincios, în urma unei revelaţii lăuntrice, petrecute fulgerător, pe la 16 ani, dar nu mă imaginam în odăjdii preoţeşti", scrie actualul ministru de Externe.

Baconschi menţionează că, înainte de a da admitere la Teologie, a lucrat câteva luni la Editura Institutului Biblic, condusă pe atunci de Bartolomeu Anania. "Părintele Anania mi-a devenit mentor spiritual. Mi-a încredinţat lecturi majore şi sfaturi esenţiale. El mi-a relatat, primul, grozăvia gulagului românesc, în lungi plimbări prin Cişmigiu. Speram astfel că discuţiile noastre despre cele veşnice şi despre cele prea actuale vor scăpa urechii Securităţii. Aveam să descopăr, după 1990, că şi tata, şi eu, aveam dosare stufoase la Securitate", scrie Baconschi.

Ministrul mai povesteşte că s-a aflat pe stradă la Revoluţia din 1989. "Am participat la evenimente dar n-am avut tupeul de a pretinde un aşa-numit «certificat de revoluţionar»", scrie el, adăugând însă că de atunci a devenit un adept al implicării în viaţa comunităţii.

Baconschi mai povesteşte că în 1990 a devenit consilier al lui Andrei Pleşu la Ministerul Culturii. "În acelaşi an am obţinut o bursă de doctorat la Sorbona. Am abandonat griul deprimant şi vâltoarea exaltantă a Bucureştiului pentru luminile şi agitaţia la fel de exaltantă a Parisului. În acei ani, am citit şi am scris cu disperare. Am muncit pe rupte - corespondent la Europa Liberă, librar într-un anticariat, inclusiv paznic de noapte la Notre Dame. M-am căsătorit cu Marina şi s-a născut fetiţa noastră, Irina (doi ani mai târziu venea şi Ştefan). În 1995 m-am reîntors la Bucureşti cu o soţie, o fiică şi un doctorat la Sorbona. Simţeam că rostul meu era în ţară: timpul avea să confirme acest presentiment", scrie ministrul.

Revenit în ţară, Baconschi a lucrat la Editura Anastasia, a făcut emisiuni la TVR şi i-a fost asistent lui Andrei Pleşu la catedra de Filozofie. "Tot Andrei Pleşu, mentor şi protector, avea să mă propună, în 1997, ambasador la Vatican. Aşa a început cariera mea diplomatică, neîntreruptă până în acest moment", scrie ministrul.

El spune că la Vatican - "rezervat de regulă ambasadorilor la sfârşit de carieră" - a descoperit cea mai veche şi subtilă diplomaţie.

"Mezin şi acolo, am învăţat meserie la cea mai bună şcoală. Am avut norocul unui context care mi-a permis să contribui la vizita istorică a Papei Ioan Paul II în România, în 1999. Acesta a fost semnalul înscrierii noastre ireversibile pe orbita Occidentului. Ca mulţumire, primul gest al noii puteri a fost să mă recheme de la post înainte de terminarea mandatului, în 2000", mai scrie Baconschi.

El spune că a ales totuşi să rămână în diplomaţie şi mai precizează că decizia din 2010 de a intra în politică marchează începerea unei noi etape a vieţii sale. "Ce va mai veni, vom descoperi împreună", spune el.

Ministrul postează de asemenea pe blog crezul său politic, activităţile şi proiectele sale, printre care cel al votului prin corespondenţă.