Într-un interviu acordat revistei TIME pe 4 august, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a discutat despre o serie de probleme critice, concentrându-se pe conflictul în curs cu Hamas, politica de coaliţie şi relaţiile dintre SUA şi Israel.
Netanyahu a început prin a sublinia obiectivul principal al campaniei militare a Israelului în Gaza: distrugerea capacităţilor militare ale Hamas şi încheierea regimului său în Fâşia Gaza. El a evidenţiat provocările multiple cu care se confruntă Israelul, inclusiv ameninţările din partea Iranului şi a aliaţilor săi regionali, precum Hezbollah şi Houthi. Netanyahu a subliniat că Israelul trebuie să fie pregătit pentru atacuri simultane din partea acestora, subliniind că strategia militară a ţării este concepută pentru a se apăra atât împotriva ameninţărilor regionale, cât şi globale.
Netanyahu a declarat că războiul nu se va încheia curând şi că scopul în Gaza este să obţină o victorie decisivă asupra Hamas, astfel încât, la sfârşitul luptei, Hamas să nu mai reprezinte o ameninţare pentru Israel. El şi-a exprimat regretul profund pentru atacurile din 7 octombrie şi a subliniat că obiectivul principal al Israelului este de a restabili principiul descurajării israeliene. Netanyahu a adăugat că preferă să aibă o acoperire media proastă decât un necrolog bun.
Referitor la guvernul de coaliţie, Netanyahu şi-a apărat decizia de a include figuri controversate precum Itamar Ben-Gvir şi Bezalel Smotrich. El a explicat că, într-un sistem democratic, asigurarea unei majorităţi guvernamentale este esenţială. El a sugerat că refuzul altor partide de a se alătura coaliţiei a lăsat Israelul cu opţiuni limitate. Deşi a evitat să intre în detalii despre negocierile de coaliţie, el a indicat că poziţiile oferite ar fi putut fi influenţate de dorinţa de influenţă mai mare. Netanyahu a respins noţiunea că guvernul său s-ar fi aliniat cu planurile de anexare a Cisiordaniei ale lui Smotrich, clarificând că obiectivul său rămâne o soluţie negociată cu palestinienii, deşi a recunoscut lipsa actuală de progres în acest sens.
În ceea ce priveşte relaţiile SUA-Israel, Netanyahu a recunoscut importanţa sprijinului bipartizan din Washington pentru securitatea pe termen lung a Israelului. El a recunoscut schimbările dinamicii în politica şi societatea americană, atribuind orice erodare a sprijinului schimbărilor mai ample din SUA, mai degrabă decât politicilor israeliene. Netanyahu a subliniat că, deşi caută să menţină un sprijin bipartizan puternic, SUA însăşi trece prin schimbări interne semnificative care ar putea afecta sprijinul pentru Israel.
Netanyahu a abordat şi îngrijorările legate de proliferarea nucleară posibilă asociată cu sprijinul SUA pentru industria nucleară a Arabiei Saudite. El a exprimat temeri legate de orice dezvoltări care ar putea conduce la arme nucleare în Orientul Mijlociu, dar şi-a arătat încrederea că Statele Unite vor gestiona cu atenţie astfel de riscuri.
De asemenea, el a abordat criticile recente legate de protestele din campusurile universitare americane împotriva Israelului şi simpatia în creştere pentru palestinieni în rândul tinerilor americani. Netanyahu a exprimat îngrijorări cu privire la sentimentul anti-israelian în creştere şi a subliniat necesitatea unor informaţii corecte pentru a contracara concepţiile greşite. El a accentuat că această problemă reflectă provocări mai ample în societatea americană şi a subliniat importanţa comunicării continue şi veridice.
Când a fost întrebat despre lungul mandat ca prim-ministru, Netanyahu a apărat durata serviciului său, argumentând că deciziile de conducere democratică ar trebui să fie determinate de electorat. El a menţionat că obiectivul său principal este de a conduce Israelul eficient prin provocările actuale şi de a asigura securitatea şi prosperitatea acestuia. Netanyahu a afirmat că, dacă poate contribui la succesul Israelului, va continua în rolul său, dar, în cele din urmă, este la latitudinea oamenilor să decidă viitorul său politic.
Netanyahu a discutat şi problema anexării Cisiordaniei şi întrebarea mai amplă a unei soluţii cu două state. El a reiterat poziţia sa că, deşi menţinerea unei majorităţi evreieşti este crucială, aceasta ar trebui realizată prin mijloace democratice, mai degrabă decât prin acţiuni unilaterale. El a respins noţiunea de a acorda suveranitate completă palestinienilor fără măsuri de securitate adecvate, argumentând că o astfel de mişcare ar pune în pericol siguranţa şi stabilitatea Israelului.
În concluzie, Netanyahu a subliniat că supravieţuirea sionismului şi viitorul Israelului depind de câştigarea conflictului actual. El a prezentat războiul nu doar ca o bătălie pentru apărarea Israelului, ci şi ca o luptă crucială împotriva ameninţărilor mai ample din partea axei iraniene şi instabilităţii regionale. El şi-a exprimat încrederea că, în ciuda provocărilor actuale, rezilienţa şi eforturile strategice ale Israelului vor asigura securitatea şi supravieţuirea pe termen lung a ţării.